O poveste frumoasa despre constiinta – vocea dreptatii din capul nostru

Publicitate

Un om bogat, cu numele Săvoiu, alungă pe o chiriaşă săracă, o biată văduvă cu 5 copii, pentru că nu mai avea cu ce să plătească chiria.

Ea se înfăţişă încă o dată în faţa bogătaşului, însoţită de cei 4 copii mici, căci al cincilea era bolnav în pat, pentru a-l ruga să-i lase măcar 7-8 zile, până se va însănătoşi copilul cel mic, dar Săvoiu nu vru, nici în ruptul capului. Femeia îngenunche cerându-i îndurare, iar copii plângeau, dar nepăsător Săvoiu merse în pavilionul din grădină ca să se odihnească aşa cum obişnuia el în fiecare zi.

Era o după amiază înăbuşitoare, nici un fir de aer nu se mişca, iar în spatele grădinii se auzea zgomotul molcom al râului. Săvoiu încercă să adoarmă, dar nu putea; simţea parcă o răcoare în tot trupul, iar vâjâitul apei râului i se părea prea tare.

Din îndepărtări se auzi tunetul întârziat al unei furtuni; atunci i se păru că aude un glas. Era glasul conştiinţei, glasul dreptăţii. Se sculă, cutremurându-se de o frică neînţeleasă, şi porunci servitorilor s-o caute pe văduva cu cei 5 copii şi s-o aducă înapoi de unde plecase.

Dar ea plecase cu copiii în pădure şi nu putea fi găsită nicăieri.

A doua zi află că murise copilul cel bolnav, iar mama, cu cei 4 copii rămaşi, găsise adăpost la un om sărac, dar credincios şi cu frică de Dumnezeu.

Săvoiu începu să urască grădina, pavilionul, râul, vântul şi îi fu groază de întunericul liniştit al nopţii care se lăsase. În curând căzu într-o boală grea. În aiureala când a căldurilor, când a tremurăturilor, pomenea întunericul nopţii şi tunetul furtunii. Peste câteva zile îşi dădu duhul.

Glasul conştiinţei a răsunat în sufletul lui, dar, fiind prea târziu, Săvoiu nu a putut repara nimic. S-a împlinit zicala înţelepciunii populare, care sună aşa: După faptă şi răsplată.

O alta pilda despre Iertare

Publicitate

Ludovic al Xll-lea, regele Franţei, a luat tronul numai după multe împotriviri şi lupte, din care s-a ales cu mulţi duşmani. Când ajunse rege, luă un registru, în care erau trecute numele multor persoane, şi însemnă cu o cruce roşie pe acelea ale persecutorilor lui.

Fapta regelui ajunse la urechile duşmanilor, care se crezură pierduţi şi fugiră. Dar Ludovic puse să-i cheme şi le spuse:

— Am făcut o cruce în dreptul numelor voastre, ca să-mi amintesc de crucea Mântuitorului şi ca să iau exemplu de la Acela care, de sus de pe cruce a spus: „Tată, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”

Din ziua aceea, regele n-a avut alţi prieteni şi apărători mai credincioşi decât aceşti oameni. (Dintr-un vechi manual de Religie)

O pilda despre bunatate

O prinţesă vestită din neamul Burbonilor, voind să-şi facă o operaţie la mână, chemă pe unul din cei mai renumiţi medici din Paris.

Acest mare medic de obicei era foarte bun şi priceput în meseria lui de chirurg. Dar, din nenorocire, de data asta n-a cusut rana cu atenţia obişnuită şi mâna prinţesei s-a umflat îngrozitor.

A trebuit să-i taie în scurt timp mâna. Dar nici această operaţie n-a reuşit aşa cum trebuia. Peste câteva zile prinţesa se afla pe patul de moarte.

Dându-şi seama că nu mai avea mult de trăit, cu o jumătate de oră înainte de a muri, ea chemă pe avocatul său, care-i făcuse testamentul după dorinţa ei, şi-l rugă să mai scrie următoarele cuvinte: „Las medicului cutare, care m-a operat şi fără voia lui a fost pricina morţii mele, un venit pe viaţă de două mii de franci aur, pentru că prevăd că, datorită acestei întâmplări, bolnavii nu vor mai apela la dânsul. Şi eu nu vreau ca, din pricina morţii mele, să ajungă în stare de sărăcie.”

Câtă bunătate sufletească cu adevărat creştină! Această întâmplare ne arată că bunătatea este adevărata frumuseţe a sufletului.

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Beneficiile muntelui asupra organismului nostru

Publicitate

Observi crestele munților, te apropii de ei, de pădurea de conifere, aerul tare și un pic rece, mirosul de pădure, răsină, balegă de vacă, iarbă, în timp ce se aude în zare muzica pe care se desfășoară aceste imagini, adierea vântului care poartă sunetul unor dulăi lătrând, câteva insecte și clopotele vacilor care cunosc acele păduri mai bine ca oricine. Simți o chemare a naturii, către vremurile simple de demult care par să fi rămas prinse în acele locuri cu tot cu tăria lor.

Cred că toți am observat efectele multelui asupra psihicului nostru, prea puțin am știut despre efectele asupra fizicului nostru în afară de rezultatele văzute sau simțite după un timp mai îndelungat în care au avut contact cu natura. Din totdeauna s-a considerat muntele ca fiind cel mai puternic medicament complex și chiar deținătorul elixirului vieții, despre ale căruia căteva secrete benefice voi vorbi în acest articol.

Mirosul specific al pădurilor de conifere este extrem de benefic sănătății noastre, fiind dat de către vegetație, cu rolul de a o proteja de dăunători. Aceste substanțe se numesc fitoncide și sunt medicamentele care încarcă aerul, foarte benefice pentru eliminarea bacteriilor, virusurilor și ciupercilor parazite. Aerul din preajma finețelor, este stimulent hormonal și se spune că întinerește.

Ionii negativi sunt molecule de oxigen din aer care au capătat sarcină electrică negativă. Deși viața lor este de doar un minut, au fost supranumiți și vitaminele aerului, deoarece stimulează și armonizează majoritatea proceselor vitale, dar și cele ale psihicului și emoționalului.

În prezența acestor ioni, sistemul imunitar al organismului uman este extrem de activ, asimililația se reglează de la sine, circulația sanguină se intensifică, în timp ce procesele de regenerare sunt mult accentuate.

Lângă cascadele situate în apropiere de crestele munțiilor, în păduri, concentrația de ioni negativi crește foarte mult ajungând chiar la 4000/cm3. Aceștia ne ajută să fim mai bine dispuși, mai atenți, mai vigilenți și mai creativi.

Publicitate

La la ora 10 până seara aerul este mult mai oxigenat, astfel respirând normal, organismul nostru va dispune de mai mult oxigen. Acest fenomen se mai numește oxiterapie și este util în întărirea sistemului imunitar, o intensificare a proceselor de digestie și eliminare, pe lângă echilibrare endocrină.

La fiecare 100 de metri pe verticală, temperatura aerului scade cu 5 grade iarna și 7 grade vara, iar presiunea atmosferică a aerului scade cu 10-12cm Hg, motiv pentru care diverse altitudini ale munților rămân la stadiul de etaje într-un spital care se ocupă de diverse afecțiuni ale sănătății.

Între 300-800 m este climatul recomandat în tratarea nervozității, insomniei, gastritei hiperacide, a ulcerului și hipertiroidei în faza incipientă. S-a mai remarcat și o reducere a frecvenței crizelor de litiază biliară și renală.

Între 800-1200 m, se află climatul subalpin care este mai rece dar cu efecte tonifiante și stimulante remarcabile. Aici se tratează afecțiunile pulmonare, bronșita, asm, TBC, anemia, hipertensiunea în fazele incipiente și ulcerul gastric în faza nedureroasă. Adică acest loc este indicat pentru o revigorare rapidă a persoanelor care sunt obosite și astenice.

Climatul cu altitudine de 1200-1800 m este climatul alpin care este un bun doctor în tratarea bolilor cum ar fi tuberculoză osteoarticulară, ganglionară, precum și în cea pulmonară (dacă leziunile sunt pe cale de vindecare), rahitism, asm bronșic, anemiile feriprive, sechelele e după pleureză sau pneumonii. Însă se recomandă înainte o vizită la doctor pentru a se discuta fiecare afecțiune în parte și a se ține cont de recomandarea acestuia, deoarece o asemea altitudine are și contraindicații pentru anumite afecțiuni ale plămânilor și nu numai.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Sanatate