O poveste de iubire mai veche decat lumea ne ofera o lectie de viata pe care toti ar trebui sa o stim

Ne obisnuim sa traim in apartamente si sa nu avem alta viziune decat ce ne ofera ferestrele din jur, iar pentru ca nu avem viziune curand ne obisnuim sa nu mai privim afara. Pentru ca nu privim afara, curand ne obisnuim sa nici nu mai tragem draperiile… Iar pentru ca nu mai tragem draperiile, curand ne obisnuim sa aprindem tot mai devreme lumina. Pe masura ce ne obisnuim astfel, uitam soarele, uitam aerul, uitam spatiile deschise… Ne obisnuim sa ne trezim tresarind pentru ca e tarziu… Ne bem cafeaua pe fuga pentru ca suntem presati de timp… Ne obisnuim sa citim ziarul in autobuz ca sa nu pierdem timpul… Sa mancam un sandwich pentru ca nu avem timp sa luam masa. Sa plecam de la munca dupa ce deja s-a innoptat. Sa dormim in autobuz pentru ca suntem franti de oboseala. Sa cinam in graba si sa dormim bustean fara a fi trait nimic din ziua care a trecut. Ne obisnuim sa credem ca oamenii apropiati noua vor fi mereu langa noi, ne gandim ca sunt bine fara sa ne preocupam sa aflam daca asa este, lasam o zi intreaga sa treaca iar la urma spunem la telefon “astazi nu pot sa vin…ne vedem alta data. Poate saptamana viitoare…” Suradem celorlalti fara sa ni se surada inapoi. Suntem ignorati cand vrem cel mai mult sa fim vazuti. Daca cinematograful e plin ne multumim cu un scaun in primul rand chiar daca trebuie sa ne sucim gatul. Daca munca e grea ne consolam cu sfarsitul de saptamana. Iar daca la sfarsit de saptamana nu sunt prea multe de facut si ramanem fara bani,o sa ne culcam devreme pentru ca intotdeauna avem restante de somn de recuperat. Ne obisnuim sa economisim viata…Care chiar si asa tot se cheltuieste si cu toata obisnuinta noastra de economisire, noi PIERDEM VIATA! Se spune “Moartea este atat de sigura de victoria ei incat ne ofera avantaj o viata intreaga” Timpul nu se poate opri in loc si nici depozita undeva; existenta noastra curge cu mare viteza, dar in timpul cat traim avem ocazia sa ne schimbam obiceiurile astfel incat sa beneficiem de o mai buna calitate a vietii, sa apreciem si sa ne bucuram de fiecare respiratie, de fiecare bataie a inimii. Sa nu ne transformam viata intr-o rutina inutila care ne face doar nefericiti. Dumnezeu ne-a pus la dispozitie toate elementele pentru a fi fericiti, satisfacuti si recunoscatori pentru acest mare dar (care este viata) pe care ni l-a dat cu atata iubire. Viata nu trebuie economisita… Ci traita din plin! Primeste aceasta imbratisare de la distanta Si Dumnezeu sa te binecuvanteze! Sursa: loreleimihalcea.wordpress.com

Povestea vanzatorului de oua.

Un bătrân vindea ouă. O femeie coborî dintr-o mașină, veni la el și îl întreba: - Cu cât dai ouăle? Bătrânul i-a răspuns: - 1 leu oul, doamnă. - Voi cumpăra 6 ouă cu 5 lei sau nu voi cumpăra deloc. - Ia-le la prețul pe care îl vrei. Poate că este un început bun pentru că astăzi nu am vândut niciun ou, a răspuns bătrânul cu tristete in glas. Ea a luat ouăle și a plecat simțindu-se mândră. S-a urcat în mașina și a mers la un restaurant împreună cu familia ei. Acolo au comandat ceva. Au mâncat din ce au comandat, au baut și au cerut notă de plată. Comanda a costat 140 de lei și ea a dat 150 spunându-i proprietarului să păstreze restul. (pentru ca tocmai acesta ii servise la masa, nu un chelner cum am fi obisnuiti). Acest lucru i s-a parut femeii destul de normal: sa dea in plus cativa lei proprietarul restaurantului dar nu a putut face acelasi lucru pentru saracul bătrân vânzător de ouă. Ideea este: De ce arătăm intotdeuna că suntem puternici atunci când suntem langa cei săraci? Și de ce suntem generoși cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastră? Odată am citit undeva: "Tatăl meu obișnuia să cumpere bunuri simple de la oameni săraci la prețuri mari chiar dacă nu avea nevoie de ele. Uneori obișnuia să plătească mai mult pentru ele. M-am mirat de asta și l-am întrebat de ce o face? Atunci tata mi-a răspuns: "este un act de caritate înfășurat cu demnitate". Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Aceasta este minunata poveste dintre Soare si Luna, o poveste care vine la pachet cu o lectie de viata pe care toti ar trebui sa o stim. Va invit sa o cititi si sa o impartasiti cu lumea din jurul vostru.

Soarele a iubit Luna atat de mult incat a ales sa moara in fiecare noapte ca sa ii permita si ei sa traiasca.

“Spune-mi povestea despre cum Soarele a iubit Luna atat de mult incat a murit in fiecare noapte doar ca sa o lase pe ea sa respire”, i-a spus ea.

Odata, foarte demult, intr-un timp in care pamantul era simplu, Soarele stralucea mai mult decat orice. Oamenii erau fericiti si se bucurau de fiecare data cand vedeau Soarele pe cer. El le aducea bucurie si speranta, el era izvorul caldurii lor.

Insa Soarele era singur…. singur pe cerul infinit. El privea in jos la oamenii care dansau in razele lui si se intreba daca soarta lui este sa duca o viata in care sa fie singur. “Acesta este pretul pe care il platesc pentru ca sunt cel mai stralucitor dintre stele.” – isi spunea el.

Si, totusi, pe cer mai era si Luna. Pe masura ce Soarele devenea obosit si incepea sa dispara, ea se ridica pe bolta cereasca, insotita de milioane de stele. Lumina ei era de o frumusete trista, una ce trecea neobservata pentru ca toata lumea se baga la somn. Stelele o priveau cu dorinta, sperand ca intr-o buna zi ele se vor apropia destul de mult de ea incat sa nu se simta atat de singura. Dar nu aveau cum. Luna era de neatins, inconjurandu-se de o patura de intuneric in timpul noptilor reci.

Pana cand intr-o zi, cand Soarele a coborat din ceruri si a reusit sa o zareasca pret de cateva secunde. Ea i-a aruncat o privire, o parte din fiinta ei stralucind. Atunci el a inteles ca si Luna poate straluci si in inima lui a inflorit o raza de speranta.

Si, asa cum stelele rataceau in noapte, Soarele se indragostea de aceasta regina a noptii. Si-ar fi dorit din toata inima sa o vada mai mult decat cateva secunde trecatoare pe care le impartasea cu ea atat in zori, cat si la amurg. Dar Luna era de neatins. Era imposibil sa petreaca mai multe momente impreuna.

Publicitate

“Pleaca!” – ii soptea ea in una din acele nopti cu o voce dulce si plina de tristete precum ultima raza de lumina a diminetii. “Pleaca si lasa-ma sa respir… eu si cu tine avem destinele decise. Tu luminezi ziua, iar eu arunc sclipiri in lumina noptii. Nu vom fi niciodata impreuna, legatura dintre noi ar fi impotriva a ceea ce cred toti oamenii, impotriva a tot ce se cunoaste pe lumea asta.”

In timpul verii, el ramanea inca putin pe bolta cereasca sperand ca ea sa se razgandeasca. Insa niciodata nu s-a intamplat asta.

“Sa nu indraznesti sa iti abandonezi binecuvantarea luminii tale pentru intunericul meu.” – acestea au fost ultimele cuvinte pe care Luna, cu ultimele puteri, a reusit sa i le spuna Soarelui.

Marturia unei lumanari

M-ati aprins si va uitati ganditori la lumina mea. Simtiti bucurie in suflet?

In mod sigur eu ma bucur, pentru ca am un sens numai cand ard. Nu sunt trista, chiar daca, arzand, am devenit mai mica. De fapt eu am doar doua posibilitati:

Prima e sa raman intreaga. Asta ar insemna sa nu fiu aprinsa si atunci nu ma micsorez, dar nici nu-mi implinesc rostul.

A doua ar fi sa raspandesc lumina si caldura si, prin asta, sa ma daruiesc chiar pe mine insami. Asta e mult mai frumos, decat sa raman rece si fara rost.

Si voi, oamenii, sunteti la fel. Cand traiti numai pentru voi, sunteti lumanarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul.

Dar daca daruiti lumina si caldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie sa dati ceva: iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtati in inima. Ganditi-va, cu pace in suflet, ca sunteti ca o lumanare aprinsa. Sa nu va temeti ca deveniti mai mici! Asta e o iluzie. Inauntrul vostru e mereu Lumina.

Eu sunt doar o simpla lumanare aprinsa. Singura, luminez mai putin. Dar cand suntem mai multe impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice.

Si la voi oamenii e tot asa: impreuna luminati mai mult!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Se spune ca varsta este doar un numar. Intr-adevar, este un numar care nu poate invinge conexiunea emotionala si confortul psihologic dintr-o relatie. Relatiile cu o diferenta mare de varsta au fost dintotdeauna dezbatute de catre public, psihologi si expertii in relatii. Totusi, cei care se indragostesc, indiferent de varsta lor, au o alta poveste de spus. Iubirea este plina de contraziceri si confuzii. Se spune ca opusele se atrag, insa masuram compatibilitatea dupa numarul de lucruri pe care le avem in comun. Intram intr-o relatie avand notiuni alimentate de catre best-sellere celebre si filme romantice. Insa, pentru multi unii dintre noi, iubirea se intampla altfel. Nu e vorba de o poveste clasica, in care te indragostesti de un coleg de clasa sau te casatoresti cu chitaristul formatiei. Difera pentru ca incepe cu ceva ce este considerat tabu. De exemplu, sa te indragostesti de profesor sau de vecinul divortat care locuieste alaturi. Cand vine vorba de diferenta de varsta, multi se intreaba daca cei doi vor trece peste faza initiala de atractie extrema. Aceste uniuni sunt vazute cu ochi rai de multi, iar partenerul mai in varsta este comparat cu parintii celui mai tanar. Totusi, cand doi oameni cu o diferenta mare de varsta sunt impreuna, acestia accepta anumite lucruri fara niciun pic de efort, facand sa dispara diferenta de varsta dintre cei doi. Dragostea, pur si simplu, se intampla In fiecare moment din viata incercam sa il planuim pe urmatorul, unii, planuiesc chiar si varsta pana la care se vor casatori si multe dintre detalii, inainte sa fie chiar impreuna cu cineva. Totusi, majoritatea dintre noi lasam indragostitul sa se intample pe un fagas normal. Ne lasam emotiile sa fie complesite si sa ne duca oriunde. Deci, si pentru doi oameni care sunt despartiti de o diferenta mare de varsta, modul in care s-au cunoscut va dicta daca se vor opri doar la o intalnire sau vor continua. Daca pot sa gaseasca o conexiune in hobby–uri, interese si alte activitati care sa le placa amandurora, relatia lor poate sa progreseze. Abilitatea de a impartasi interese comune, precum si ocazia de a-si impartasi iubirea cu cineva, pe langa incercarea de intelegere a unei noi perspective, al aceluiasi subiect ii conecteaza, iar acest lucru conteaza mai mult decat diferenta de varsta dintre ei. Din pacate, frumusetea este foarte fragila, iar cei care se implica intr-o astfel de relatie recunosc acest adevar, factorul acesta reprezentand si unul dintre motivele pentru care cauta o legatura ce depaseste atractia fizica. Multe cupluri tinere incep de la faptul ca se atrag fizic si incearca sa creeze o conexiune de acolo. Cand exista diferenta de varsta, insa, conexiunea emotionalatimpurie devine foarte importanta, putand ca apoi sa avanseze catre celelalte capitole ale relatiei lor. Este important pentru acestia sa stie ca partenerul lor, indiferent cat de tanar sau de batran ar fi, va continua sa ramana langa ei de-a lungul vietii, inclusiv in momentele mai putin bune, nu doar cand totul merge struna. Iubirea este un sentiment unic si atunci cand o simtim, credem ca lumea este la picioarele noastre. Insa, de multe ori ne lasam furati de val si ajungem sa traim o fantezie pe care nimeni nu si-o doreste, una care ne poate face mai mult rau decat bine si care este, in mod sigur, in detrimentul relatiilor de lunga durata. Asa iau nastere miturile iubirii, credinte din popor pe care psihologii incearca de ani de zile sa le aduca la cunostinta oamenilor, pentru ca ei sa simta mai adevarat si sa fie mai realisti si mai atenti la cei de langa ei. Cele mai importante mituri spun ca nu exista decat o singura iubire. Multe filme romantice tind sa intareasca o astfel de idee, insa realitatea o contrazice in fiecare zi. Fiecare, mai tanar sau mai batran, crede ca a intalnit marea iubirea si ajunge sa o piarda. Apoi o gaseste din nou si, daca are noroc, ajunge sa o pastreze. Daca nu, mai incearca o data. Este un fapt de viata, insa unul la care suntem orbi. Asadar, iubirea vine si pleaca si este de datoria noastra sa decidem cine o merita, stiind in mod cert ca vor mai fi si alte sanse. La fel de gresit este si sa credem ca totul dureaza o viata. “Au trait fericiti pana la adanci batraneti” este o expresie din basme, unde batranetile tin doar pana la pagina urmatoare. Iubirea si o relatie buna este un lucru pentru care se lupta din greu, dar care poate sa fie distrus foarte usor. Si chiar daca exista exemple si mereu trebuie sa fim optimisti, nu trebuie sa ne pierdem nici realismul si sa acceptam ca lucrurile pot merge si prost. Iubirea nu schimba pe nimeni si nici nu ar trebui sa o faca Euforia indragostirii este un sentiment bine cunoscut. Zilele sunt mai luminoase si oamenii mai buni atunci cand ne indragostim, fie si de persoana gresita. Insa, multi cred ca romantismul este de ajuns pentru ca partenerul sa devina altcineva. Multe femeii cred ca un barbat rau va deveni bun de dragul lor, insa o astfel de gandire nu face decat sa sadeasca semintele dezamagirii. Adevarul crud ca este nimeni nu se schimba atat de usor si cine este rau la inceputul relatiei, va ramane asa pana la finalul ei. Asa ca aveti grija si alegeti atent partenerul, pentru ca iubirea nu schimba tot. Si daca tot suntem la capitolul sfaturi bune pentru o viata fericita, studiile de specialitate arata ca marea iubire se alege dintre cei care ne seamana. Asadar, tindem sa ii alegem pe cei din aceasi clasa sociala cu noi, din aceeasi tara si cultura. Insa, cum multe femei inca mai spera la “printul pe cal alb” (asa cum modele din media le spun sa o faca, intr-un mod total gresit), partenerul ideal ar putea sa treaca, neaobservat, pe langa ele. Din pacate, salvatorii si afaceristii bogati sunt in numar limitat, iar interesele lor sunt, rareori, atat de nevinovate pe cat ne-am dori.