Image

O poveste care iti va aminti ca nimeni nu este singur, ca cineva vegheaza intotdeauna asupra noastra…

Publicat de Patricia Esca pe 10 October 2018 in De Suflet

O poveste emotionanta si plina de sensibilitate care te va invata sa fii mai bun, sa privesti in jurul tau si sa iti pese de oameni. Nu se stie niciodata ce suflet frumos si mare se afla in pieptul cel caruia ii intinzi o mana de ajutor sau de atentie…

Fetita in rochie roz

Era odata o fetita care statea singura in parc. Toata lumea trecea pe langa ea si nimeni nu s-a oprit niciodata sa vada de ce parea atat de trista. Imbracata intr-o rochie roz ponosita, murdara si in picioarele goale, fetita statea pe banca si privea oamenii care treceau pe langa ea.

Nu a incercat niciodata sa vorbeasca. Nu a spus niciodata un cuvant. Multi oameni treceau pe langa ea, insa nimeni nu se oprea sa ii adreseze un cuvant.

Ziua urmatoare am decis sa ma duc inapoi in parc, curios sa vad daca fetita mai era tot acolo. Da, era tot acolo, chiar in acelasi loc in care era si ieri, avand aceeasi tristete in ochi.

Astazi am hotarat sa ma duc la fetita. Stim cu totii, un parc plin de oameni necunoscuti nu este tocmai locul potrivit in care copiii sa se joace singuri. Pe masura ce m-am apropiat, am vazut ca spatele rochiei fetitei avea o forma grotesca. Mi-am inchipuit ca acesta era motivul pentru care oamenii treceau si nu faceau niciun efort sa vorbeasca cu ea.

Cand m-am apropiat, fetita si-a coborat ochii usor pentru a evita privirea mea staruitoare. Pe masura ce ma apropiam de ea, am vazut mai clar forma spatelui ei. Era conturat intr-un mod grotesc, ca o cocoasa.

Am zambit pentru ca ea sa inteleaga ca este ok. Eram acolo sa ajut, sa vorbim. M-am asezat langa ea si i-am adresat un simplu “Buna”. Fetita a parut socata si a baiguit un “buna” dupa care m-a privit adanc in ochi. Am zambit si mi-a zambit inapoi timid.

Am vorbit pana cand a cazut intunericul si parcul a ramas complet gol. Am intrebat copila de ce este atat de trista. Fetita m-a privit cu o expresie abatuta: “Fiindca sunt diferita.” Am raspuns imediat: “Intr-adevar, esti diferita!” si am zambit. Fetita s-a intristat si mai rau si a spus

“Stiu”.

“Fata draga”, i-am spus, “imi amintesti de un inger, dulce si inocent”. S-a uitat la mine si a zambit, apoi incet s-a ridicat in picioare si a spus:

“Da?”

“Da, esti ca un micut inger pazitor trimis sa ii vegheze pe toti cei care trec.”. A dat din cap in semn de aprobare si a zambit. Toate acestea fiind spuse, si-a deschis spatele rochiei ei roz, permitandu-le aripilor sa se desfaca. Apoi, cu o licarire in ochi, a spus:

”Sunt. Sunt Ingerul tau Pazitor.”.

Am ramas fara cuvinte – mi se parea ca am halucinatii.

Apoi a spus: “De data aceasta te-ai gandit si la altcineva decat la tine insuti. Munca mea aici este terminata.”

M-am ridicat in picioare si am spus: “Asteapta, de ce nu s-a oprit nimeni sa ajute un inger?”

S-a uitat la mine, a zambit si a spus: “Tu ai fost singurul care a putut sa ma vada”, dupa care a disparut.

Si astfel, viata mea s-a schimbat dramatic. Asa ca, atunci cand te gandesti ca nu ai pe nimeni in afara de tine, aminteste-ti, ingerul tau pazitor vegheaza intotdeauna asupra ta.

Autor: Anonim

Sursa: garbo.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!