O pilda superba pentru cei care nu cred in Dumnezeu. Trimite-o celor care au nevoie de ajutor!

Publicitate

Odata un barbat a mers la frizerie pentru a se tunde si a se barbieri. De indata ce frizerul a inceput sa lucreze, a inceput si discutia dintre cei doi. Au discutat despre foarte multe lucruri, dupa care au atins si subiectul religiei si al lui Dumnezeu. Frizerul indata a spus:

– Nu cred ca exista Dumnezeu.

– De ce?, l-a intrebat clientul.

– E foarte simplu. Iesi afara in strada si vei intelege de ce nu exista Dumnezeu. Spune-mi, daca Dumnezeu exista, de ce sunt atatia perversi? De ce atatia copii parasiti? Daca Dumnezeu ar exista, nu ar exista nici nefericire, nici durere. Nu pot sa-mi inchipui un Dumnezeu care iubeste si compatimeste, dar sa ingaduie si toate acestea care se intampla.

Clientul s-a gandit putin, insa nu a raspuns nimic pentru ca nu a vrut sa strice discutia. In cele din urma frizerul si-a terminat treaba, iar clientul a plecat. Dar, de indata ce a iesit din frizerie, a vazut un barbat cu parul lung si ondulat si o barba mare, insa murdare si slinoase. Era foarte murdar si neingrijit. In acea clipa clientul s-a intors din drum si a intrat din nou in frizerie, spunandu-i frizerului:

– Stii ceva? Nu exista frizeri.

– Cum poti spune asa ceva?, a intrebat uimit frizerul. Nu vezi ca eu sunt frizer? Abia te-am tuns si barbierit. Ce sunt aceste cuvinte ale tale?

– Nu!, a raspuns clientul si a continuat. Daca ar fi exista frizeri, nu ar fi existat oameni nepieptanati si cu par lung si murdar, ca tipul cel de afara.

– Ba da, exista frizeri, dar aceasta se intampla pentru ca oamenii nu vin la mine.

– Exact!, a raspuns clientul. Aceasta este problema. Si Dumnezeu exista, dar cele spuse de tine se intampla pentru ca oamenii nu merg la El si nu cer ajutor de la El. De aceea exista atata durere si nefericire in lume.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Cat valoreaza viata ta? Raspunsul este de nepretuit si se afla in pilda aceasta!

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!”

Publicitate

Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui.

Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.” Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe.

Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume: “Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul. Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”

Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.

Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.”, noteaza poze24.

Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp el a dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.

Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.

“De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.

Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat. “Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”

DUMNEZEU I-A SPUS: “RASPUNSURILE PE CARE LE-AI PRIMIT DE LA VANZATORUL DE PORTOCALE, VANZATORUL DE LEGUME, BIJUTIER SI VANZATORUL DE PIETRE PRETIOASE EXPLICA VALOAREA VIETII NOASTRE. AI PUTEA FI O PIATRA PRETIOASA, CHIAR NEPRETUITA, DAR OAMENII TE VOR APRECIA IN FUNCTIE DE NIVELUL LOR DE INFORMATII, DE INCREDEREA PE CARE O AU IN TINE, DE MOTIVATIA LOR, DE AMBITIA SI RISCUL PE CARE SI-L ASUMA IN RELATIA CU TINE. DAR NU TE TEME, CU SIGURANTA VEI GASI PE CINEVA CARE ISI DA VA SEAMA DE ADEVARATA TA VALOARE.”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde

Când doi oameni se iubesc cu adevărat, este mare sărbătoare. Sărbătoare pe pământ şi sărbătoare în cer.

Publicitate

Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este sărbătoare. Întâl­nirile adevărate, depline, sunt atât de rare! Numai Dumnezeu poate să ţi le dăruiască. Tu trebuie numai să fii treaz, să fii într-o aşteptare activă, să ai urechi de auzit şi ochi de văzut, minte de străvăzut şi, mai ales, inimă curată. Fiecare om întâlnit este pentru noi o chemare, o întrebare şi o încercare, venite din partea lui Dumnezeu. Se cere ca noi să rezol­văm problemele ridicate de orice întâlnire în condiţiile date. Nu putem să ne eschivăm după o serie de „dacă”.

Ce răspuns vom da noi în legătură cu cei pe care-i întâlnim? La judecată vom fi între­baţi, fără îndoială, despre ceea ce am făcut cu noi înşine în această viaţă, cât am risipit şi cu cât am rodit, dar poate mai apăsat vom fi întrebaţi în legătură cu cei pe care Dumnezeu ni i-a scos în cale spre însoţire şi posibilitatea împreună călătoririi. Ratările ni se vor imputa, fără îndoială. Condiţiile în care ni se cere împlinirea pot fi de tot felul: unele extrem de favorabile, altele de-a dreptul adverse. Cele din urmă, odată biruite, vor face cu atât mai încărcată de bucurie împlinirea.

Iubire fără libertate nu se poate. Iubirea nu poate fi o colivie de aur în care-l ţinem captiv pe cel pe care-l iubim. Dar cea mai mare libertate este tocmai aceea de a iubi. Iar culmea iubirii şi a libertăţii este prietenia. Nu este chemare mai importantă în această lume decât aceea la prietenie. Restul, tot felul de fapte bune necesare, se va adăuga firesc[..] Între prieteni se împart toate în împărtăşire nu cu împuţinare, ci, dimpotrivă, cu sporire.

Omul iubitor, omul iubit, va rodi mai bogat, lucrarea lui va fi mai devotată şi mai dispusă jertfei de sine. Viaţa, poate şi o anumită experienţă livrescă, îl învaţă pe om că reciprocitatea în iubire abso­lută este un lucru cu totul excepţional (este un dar pe care ţi-l poate oferi numai

Publicitate

Dumnezeu, eforturile tale constând cel mult în lucrare infinit răbdătoare şi gratuită) şi că mai important îi este fiinţei să iubească decât să fie iubită. Tezaurizăm iubirile care odihnesc asu­pra noastră, ele ne sunt merinde întăritoare pentru toată viaţa, ge­neratoare de sens suprem.

Dar mai apropiată ne este comoara iubi­rilor adevărate pe care le revărsăm fertil asupra celorlalţi. Câtă ne­sfârşită bucurie, atunci, şi în cele mai simple, în cele mai smerite ges­turi ale noastre de iubire! Pentru că ele sunt încărcate abundent şi tămăduitor. Dar câtă nevoie avem, totuşi, şi de mărturia iubirii.

Iubirea adevărată (insist mereu, „adevărată”, căci există şi iubire părelnică) nu se dă „la schimb” („Te iubesc ca să mă iubeşti!”, „Te iubesc pentru că mă iubeşti!”). Ea se cere să vină ca o revărsare de daruri. În fapt, Dumnezeu este Cel care iubeşte prin noi. Noi numai I ne asociem. Acest lucru se cere ştiut şi asumat.

Este o ştiinţă aceea de a dărui cum se cuvine, fără să laşi celuilalt apăsarea de a se simţi dator, dar este o ştiinţă cel puţin la fel de mare aceea de a primi, de a-l ajuta pe cel ce dăruieşte să-şi împli­nească jertfa sufletului său.

Unde să se înveţe acestea toate? Acasă? In şcoli? Din cărţi? La biserică? Probabil în toate aceste locuri, mai puţin sau mai mult. Dar mai bine şi mai bine se învaţă iubirea adevărată din iubire adevărată. Ca lumânarea la Înviere se aprinde şi se dăruieşte prietenia din prietenie. Unică este fiecare prietenie; ea se cere apărată, sporită, trăită, în ciuda tuturor vicisitudinilor. Si atunci ai intrat deja în rai. Veşnic îmbrăţişând şi veşnic îmbrăţişat.

Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este mare sărbătoare. Sărbătoare pe pământ şi sărbătoare în cer. Iată de unde se cuvine să înceapă şi să se sfârşească toată învăţătura noastră.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii