O pilda superba pentru cei care nu cred in Dumnezeu. Trimite-o celor care au nevoie de ajutor!

"Poate ca nu știm să iubim. Chiar dacă ne pare că asta facem. Nu știm să dăruim un zâmbet sau o atingere dezinteresat. Așteptăm de la oamenii pe care ne pare că îi iubim, să ne ghicească gândurile. Să facă anumite lucruri anume așa cum ni le dorim, de parcă ei ar fi telepați. Nu ne întrebăm dacă au și ei anumite așteptări de la noi sau anumite preferințe. Iubim din egoism. Pentru că noi avem nevoie de asta. Avem nevoie ca acea învălmășeală din suflet să erupă înafară, să o revărsăm peste cineva. Acea nevoie de a simți pe cineva alături, acea nevoie de a simți că aparținem cuiva – o numim iubire. Iar apropierea de o anumită persoană ne este necesară nu pentru că vrem să dăruim iubirea noastră, dar pentru că vrem, în primul rând, să fim iubiți. Vrem să ni se dea totul: să ne fie alături, să știm tot ce gândește, să ne ofere tot timpul pe care îl are și îi cerem, atât de imperativ, acelui om să fie numai al nostru. De parcă iubirea poate fi imperativă. Nu știm să vorbim, chiar dacă înșiruim cuvinte. Nu știm să ascultăm pe cel de alături, dar nici pe noi. Spunem anumite vorbe când, undeva, într-un colț al rațiunii, gândim altceva. Ne place să vorbim întortocheat. Cu fraze rupte parcă din cărțile despre existențialism sau de parcă ținem prelegeri despre epistemologie. Și îl zăpăcim. De fapt, lucrurile simple, ca iubirea, au nevoie de cuvinte și mai simple. Dar cel mai mult ne place să interpretăm. Să băgăm în gura omului drag vorbe la care nici nu s-a gândit. Încercăm din anumite gesturi sau ocheade să deslușim anumite noime, care, de fapt, nu există. Ni le imaginăm. Și ne supărăm din nimicuri. Ne amăgim că singurătatea tratează și îl respingem pe omul care vrea să ne fie alături, fără să ne gândim cât de egoist este să privăm acea persoană scumpă de prezența noastră. Ne place să ne ascundem, să respingem. Dar atunci când omul de lângă noi cade, se izolează, știm doar să îi reproșăm. Oare e atât de greu să îi întindem, pur și simplu, mâna?.. să îl strângem în brațe și să iertăm. Vrem să uităm, să ne strângem ghem și să ne facem mici-mici, să sfărâmăm în cioburi suferința din noi. Dar ea nu e din sticlă… Și suferim – pentru că nu știm să vorbim, să fim înțelegători, nu știm să iubim… Vrem să ne crească aripi, dar atunci când ele apar, ne grăbim să le tăiem."

Esti vreodata, pregatit sa spui „adio” ?

Ar fi prea simplu,sa stim ce ne asteapta…dar nu e asa ! Totul, are un final imprevizibil,inclusiv noi ! Iar cand realizam acest lucru de obicei,este prea tarziu. Ar fi prea simplu sa intuiesti pericolul inainte si totodata sa te feresti de el , iar de aici porneste o mare intrebare : „Esti vreodata,pregatit sa spui adio ? ” Eu,cred ca niciodata nu suntem pregatiti oricare ar fi situatia . Oriunde si cu oricine am fi ,avem instinctul de a ramane, devenind sclavii obisnuintei , monotoniei zilnice. Ne trezim abia atunci, cand suntem pusi in fata faptului,cand uitam sa mai traim , cand uitam sa ne mai simtim vii , cand trebuie sa zicem „adio” si totusi nu suntem pregatiti ! Defapt, nu suntem pregatiti sa renuntam la amintiri,la oameni,la locuri,la vise,la sperante,la tot ce-a fost frumos . Nu esti pregatit sa alegi intre ceva ce nu vei sti cum va fi si ceva care sti deja cum e ! Te gandesti, ca defapt e un destin la mijloc , si ca oricat de mult ai fugi tot te va ajunge din urma ! Dar sti…defapt, nimic nu e asa ! Tot ce ai in viata tine doar de tine,doar norocul tine de destin… in rest e doar viata,care ti-o faci tu ! Viata e ca o loterie…daca ai noroc, castigi … daca nu,pierzi ! Ce inseamna „adio” ? Intotdeauna , va fi cel mai greu cuvant…punctul de oprire si inceputul unei noi povesti ! Pare atat de usor sa spui ” adio ” si totusi in urma raman multe cuvinte nespuse,multe fapte ! Niciodata , nu poti continua ,sa ramai intr-un loc de care simti ca nu aparti ! Iti iei inima in dinti si pleci , dar totusi nimic nu e definitiv … o parte din tine, ramane in locul unde pleci ! Crezi ca iei intr-o valiza totul si uiti ce era mai important: masca ! Deja nu o mai porti, si nu-ti mai pasa ca o uiti … pleci dintre oamenii falsi , in sfarsit poti zambi din suflet ! Mai arunci un zambet micut, amintirilor din tablou si incet,incet inchizi si usa dupa tine , nimic nu va mai fi…sti asta ! Si intr-un fel, simti ca esti din nou liber , ca esti fericit , ca poti fi din nou asa cum erai si ca nu au reusit sa te transforme in ceea ce vruiau ei sa fi ! Poate, asta e cea mai mare satisfactie in urma a tot ce lasi in urma…dar, intotdeauna va ramane, teama ! Te va urmari peste tot ! Va fi tovarasa ta de acum in colo…teama, unui nou inceput ! Vei trai cu parerea,ca vor urma cateva zile,luni sau poate chiar ani si vei uita…Dar oare, chiar poti uita ? Eu, cred ca nu poti uita nimic si pe nimeni niciodata ! „Am uitat” sau „te-am uitat” sunt doar povesti pe care le credem atunci cand ne dorim din suflet sa mergem mai departe ! Punem punct, unor capitole de mult inchise si incepem de fiecare data, noi povesti ! Pentru ca suntem oamenii, pentru ca gresim, pentru ca realizam asta si pentru ca ne dorim sa traim! Am fi prea lasi , daca nu am face-o ! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Odata un barbat a mers la frizerie pentru a se tunde si a se barbieri. De indata ce frizerul a inceput sa lucreze, a inceput si discutia dintre cei doi. Au discutat despre foarte multe lucruri, dupa care au atins si subiectul religiei si al lui Dumnezeu. Frizerul indata a spus:

– Nu cred ca exista Dumnezeu.

– De ce?, l-a intrebat clientul.

– E foarte simplu. Iesi afara in strada si vei intelege de ce nu exista Dumnezeu. Spune-mi, daca Dumnezeu exista, de ce sunt atatia perversi? De ce atatia copii parasiti? Daca Dumnezeu ar exista, nu ar exista nici nefericire, nici durere. Nu pot sa-mi inchipui un Dumnezeu care iubeste si compatimeste, dar sa ingaduie si toate acestea care se intampla.

Clientul s-a gandit putin, insa nu a raspuns nimic pentru ca nu a vrut sa strice discutia. In cele din urma frizerul si-a terminat treaba, iar clientul a plecat. Dar, de indata ce a iesit din frizerie, a vazut un barbat cu parul lung si ondulat si o barba mare, insa murdare si slinoase. Era foarte murdar si neingrijit. In acea clipa clientul s-a intors din drum si a intrat din nou in frizerie, spunandu-i frizerului:

– Stii ceva? Nu exista frizeri.

– Cum poti spune asa ceva?, a intrebat uimit frizerul. Nu vezi ca eu sunt frizer? Abia te-am tuns si barbierit. Ce sunt aceste cuvinte ale tale?

– Nu!, a raspuns clientul si a continuat. Daca ar fi exista frizeri, nu ar fi existat oameni nepieptanati si cu par lung si murdar, ca tipul cel de afara.

– Ba da, exista frizeri, dar aceasta se intampla pentru ca oamenii nu vin la mine.

– Exact!, a raspuns clientul. Aceasta este problema. Si Dumnezeu exista, dar cele spuse de tine se intampla pentru ca oamenii nu merg la El si nu cer ajutor de la El. De aceea exista atata durere si nefericire in lume.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Cat valoreaza viata ta? Raspunsul este de nepretuit si se afla in pilda aceasta!

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!”

Publicitate

Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui.

Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.” Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe.

Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume: “Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul. Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”

Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.

Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.”, noteaza poze24.

Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp el a dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.

Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.

“De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.

Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat. “Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”

DUMNEZEU I-A SPUS: “RASPUNSURILE PE CARE LE-AI PRIMIT DE LA VANZATORUL DE PORTOCALE, VANZATORUL DE LEGUME, BIJUTIER SI VANZATORUL DE PIETRE PRETIOASE EXPLICA VALOAREA VIETII NOASTRE. AI PUTEA FI O PIATRA PRETIOASA, CHIAR NEPRETUITA, DAR OAMENII TE VOR APRECIA IN FUNCTIE DE NIVELUL LOR DE INFORMATII, DE INCREDEREA PE CARE O AU IN TINE, DE MOTIVATIA LOR, DE AMBITIA SI RISCUL PE CARE SI-L ASUMA IN RELATIA CU TINE. DAR NU TE TEME, CU SIGURANTA VEI GASI PE CINEVA CARE ISI DA VA SEAMA DE ADEVARATA TA VALOARE.”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde
"Nu conteaza cum te simti, te ridici din pat, te imbraci si faci ce-i mai bine pentru tine." Rugaciune. Ochii sunt fereastra sufletului. De curand, cineva mi-a spus sa fiu atent daca o sa plang vreodata in public, pentru ca se plange cu arta! M-a busit rasul instantaneu. Adica si cand plang trebuie sa fiu atent?! Prostii. Plang cum vreau, rad cum vreau, zic. Macar atata lucru sa pot face si eu. Nu am nevoie de reclama, imagine sau cursuri de antreprenoriat nici la ras, nici la plans. Afaceri cu noi insine pe hartie in contract sau cu o strangere ferma de mana si o privire profesionala. Nu se gaseste totul in carti. Un om informat este un om puternic. Totul este vremelnic. De ce sa nu faci ceea ce simti atunci cand simti?! Suflete frumoase. Traieste din inima! Nimic nu va mai fi ca inainte. Esti ceea ce alegi sa fii. Dilema. Se intampla lucruri. Cerem iertare, daruim iertare. Esecul ne invata ca nu putem avea intotdeauna tot ceea ce vrem. Esecul ne confrunta cu propriile noastre limite si ne arata ca nu suntem de neclintit. Scoala smereniei. Locul de unde te ridici ca sa mergi mai departe. Daca nu am fi trecut atunci prin acea experienta, nu am fi astazi unde suntem. Viata e asa cum e si trebuie sa ne lovim ca sa ne trezim. Nimic nu este intamplator! Lucruri inspirationale. Ne motivam cu povestile altora. Iubirea imbraca o multitudine de forme. Contur intre dojana si incurajare. Sa ne depasim limitele e lucru mare. Caruta de coincidente. Teama de singuratate, teama de ridicol, teama de moarte. Sclipire in ochi. Molipseste cu optimism. Impartaseste si celorlalti curaj, bucurie, bine, frumos. Da mai departe. Uneori nu ai aceasta resursa intotdeauna pentru tine. Esti asa cum esti. Uneori cu inspiratie, alteori nu. Cum te percep oamenii e problema lor. Nu te mai raporta la mastile celorlalti. Viata este cu suisuri si coborasuri si vine un moment cand trebuie sa alegi serios. Si iti asumi alegerile. Sugestie. Se trage linie si se plateste un pret: pentru munca, pentru agitatie, pentru stres, pentru absenta din viata unora, pentru vrute si nevrute. Intr-o fractiune de secunda se pot intampla foarte multe. Circuit. Moment de pauza interioara. Experienta. Introspectie. Doamne-Doamne. Dumnezeu S-a nascut simplu si ne vrea simpli. Doar Dumnezeu ne poate judeca, nu oamenii! Cand judeci, sa te astepti sa fii judecat cu aceeasi masura. Cronofagi. Energofagi. Priviri, cuvinte, taceri. Musca de o zi in fata a tot ce inseamna divinitate. Zece minute este un viitor indepartat. Suflare de viata, iubire, zambet, fericire absoluta. Raport cauza efect. Intre smerenie si umilinta este o diferenta uriasa. La fel ca si intre mila si compasiune. Fericirea ta nu inseamna nefericirea celuilalt. Moment de declic. Transformare. Decat sa traiesti murind, mai bine sa mori traind. Fa cunostinta cu adevaratul tu si nu fugi de tine. Una cu tot. Psihanaliza a starilor, psihologia varstelor, psihologia sociala, metodologia cercetarii, etica si deontologie, etc. Libertate, nu incorsetare. Nu sunt cititor, ci traitor. Nu tin minte formule, definitii, teorii, tabele. Sunt prea complicate pentru mine. Eu am nevoie de cuvinte si atat. Cuvinte izvorate din Cuvant, Logos. Sau tacere izvorata din Sacru. Traiesc prezent, aici, acum. Eroi cu nume sonore sau nu. Cand oamenii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei! Ploaia mea calda de vara imi mangaie simturile. Sunt un taciune ce lumineaza sau insemneaza un perete al inimii. Sunt acolo cand nici nu stii ca ai nevoie. Ranile ma dor. Scot tot gunoiul de sub covor si fac curatenie generala. Scutur, sterg praful, varuiesc, asez lucrurile din nou, aerisesc in casa sufletului si mintii mele. Fiecare zi e o bucatica de drum… Merg pe jos si ma simt bine in natura. Hristos ne-a iubit pe toti la fel. Nu putem fi Iisus, dar Il putem avea ca model. Inimioara, ce mai vrei?! Eu vreau sa am liniste, nu dreptate. Te iubesc pana la fluturi si inapoi!... de Ieromonah Hrisostom Filipescu "Daca credem ca viata noastra este delimitata de niste granite inguste, dintr-o data acele granite vor deveni reale."