O pilda pentru momentele dificile din viata: Dumnezeu stie ce face cu noi. El este stapanul, iar noi suntem suntem lutul lui. El ne va modela astfel incat sa ne transformam intr-o piesa fara cusur, sa fim puternici si sa putem trece peste orice problema.

“Vor exista întotdeauna oameni care te vor răni, aşa că trebuie să-ţi păstrezi încrederea şi doar să ai mai multă grijă în cine te încrezi a doua oară”- Jose Garcia Marguez. Nu ne gandim niciodata la putere ca la o forma de manifestare a blandetei si a fortei interioare de a nu distruge cand ceilalti distrug si de a tamadui atunci cand ceilalti ranesc. Ba chiar am ajuns sa ne invatam copiii ca blandetea este semn de slabiciune si ca oamenii blanzi sunt niste lasi care nu vor sa isi asume un conflict sau o confruntare pentru ca stiu ca nu au nici o sansa de a invinge. Blandetea nu este asociata in mintile noastre cu puterea ci mai degraba cu lipsa ei, avem senzatia ca oamenii puternici nu au timp sa fie si blanzi, ca lucrurile majore si durabile nu se construiesc cu blandete ci cu determinare si energie, cu multa ambitie si dorinta de a reusi… Si cu toate acestea… doar un om cu adevarat puternic stie sa fie bland fara a fi fatarnic, las sau ipocrit. Doar un om constient de propria putere si de propriile slabiciuni este cu adevarat puternic si capabil de blandetea aceea care mangaie, fara a ameninta, a jigni sau a produce suferinta. Blandetea are o putere infinita si chiar daca unora le este frica de ea ca de o manifestare a fragilitatii interioare, ea este in esenta expresia a tot ceea ce este mai puternic in noi… bagajul de divinitate cu care am venit pe lume. In toate credintele spirituale exista pe langa energia masculina si creatoare si o energie feminina, hranitoare si pastratoare a ceea ce creeaza energia masculina. Forta aceea care creaza nu poate fi aceeasi forta care mentine… ea trebuie sa se transforme in altceva, in energia aceea care ocroteste, care incalzeste, care hraneste, care linisteste si tamaduieste! Fie ca suntem barbati fie ca suntem femei, avem in noi ambele tipuri de energie, dar pentru ca suntem dresati sa credem ca viata este o lupta pentru supravietuire, am ajuns sa manifestam mai ales energia aceea de cucerire si de aparare, de atac si de distrugere a inamicului, energia care streseaza, oboseste, raneste, imbolnaveste, cucereste, impune si domina… pentru ca in zilele noastre avem impresia ca a fi bland inseamna a fi vulnerabil si slab. Da… este nevoie si de puterea aceea care se impune si actioneaza… dar nimeni pe lumea asta nu poate sta in stare de alerta continua… incercati sa incordati un muschi cat puteti voi de mult si vedeti cat puteti mentine contractia fara a va relaxa… incercati sa vorbiti fara incetare, sa lucrati fara a va odihni… sa va certati sau sa luptati fara a va opri nici macar o secunda… energia masculina care ne mana in luptele de zi cu zi nu este adevarata putere…chiar daca asa pare… Puterea adevarata vine din blandetea cu care stim sa ne ascultam, sa ne vedem si sa ne simtim unii pe altii, vine din tihna cu care impartim o bucata de paine, vine din gestul de mangaiere si alinare cu care alungam durerea si lacrima celui de langa noi. Puterea blandetii este infinita, oamenii puternici o au in mod natural, noi ceilalti putem invata sa o manifestam incet si pas cu pas, pe indelete si in tihna. Va veti intreba cum sa faceti asta… cum sa manifestati puterea blandetii si mai ales cum sa gasiti in voi blandetea puterii… Este atat de simplu… Cheia este tot in miezul de flacara divina al fiecaruia pe care mintea il numeste inima… Mintea lupta cu arme… inima cucereste cu iubire! Mintea raneste cu cuvinte… inima tamaduieste in tacere! Mintea compara si separa… inima accepta si uneste! Mintea impune ritmul sau… inima bate la unison cu celelalte inimi! Mintea priveste… inima vede! Mintea asculta… inima aude! Mintea percepe… inima simte! Puterea mintii si a trupului fara blandetea inimii este cea mai mare slabiciune! *Sa invatam sa fim blanzi ca mieii Domnului intr-o lume in care ni s-a spus ca doar lupii reusesc! *Sa fim unii pentru altii alinarea fara de care nu vine somnul si impacarea… bucuria si inima usoara! *Sa avem puterea de a fi blanzi si astfel sa devenim cu adevarat puternici! Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Cea mai profunda lectie: Cand viata pare dificila citeste asta.

Un cuplu mergea prin toata tara pentru a cumpara decoratiuni frumoase din magazine. Ambii erau pasionati de antichitati si ceramica, in special de cani de ceai. Intr-o zi, in vitrina unui magazin foarte mic au gasit o cana foarte frumoasa, asa ca au decis sa intre si sa o vada de aproape.

Ei i-au spus vanzatoarei: “Ne puteti arata si noua acea cana? N-am mai vazut niciodata ceva atat de frumos.”

In momentul in care femeia a primit cana de la vanzatoare in mana, canuta a inceput sa vorbeasca:

“Nu intelegeti… eu nu am fost intotdeauna asa frumoasa. A existat o vreme in care eram rosie si eram doar lut. Stapanul meu m-a luat si m-a rostogolit, si m-a amestecat cu apa… iar eu am strigat LASA-MA IN PACE, insa el mi-a zambit si a spus “Nu inca.”

Apoi m-a pus pe o roata. Si dintr-o data eram invartita cu multa forta. M-am speriat si i-am spus OPRESTE-TE!, insa stapanul doar a dat din cap si mi-a spus “Nu inca.”

Apoi m-a pus in cuptor. Niciodata n-am simtit o astfel de caldura. M-am intrebat de ce vrea sa ma arda… si am tipat, am batut in usa. Am reusit sa il vad putin prin deschizatura usii si am putut citit pe buzele lui spunandu-mi “Nu esti gata inca.”

In cele din urma, usa cuptorului s-a deschis. El m-a pus pe raft si atunci am inceput sa ma racesc. Era mai bine. A venit, m-a luat si a inceput sa ma perieze si sa ma picteze peste tot. Praful era oribil… Credeam ca nu voi rezista. Am plans si i-am spus OPRESTE-TE, OPRESTE-TE.. insa el doar a dat din cap si a spus “Nu inca.”

Publicitate

Apoi, brusc, m-a pus din nou in cuptor. Dar nu era ca prima data. De data aceasta era de doua ori mai fierbinte. Am stiut ca ma voi sufoca. L-am rugat si l-am tot rugat, am tipat, am plans. L-am vazut prin deschizatura usii, spunandu-mi “Nu inca.”

Atunci am stiut ca nu mai exista nicio speranta. Eram gata sa renunt, nu mai puteam face nimic. Dar usa s-a deschis si el m-a scos cu grija si m-a pus pe raft. O ora mai tarziu, mi-a intins o oglinda. Nu am crezut ca sunt eu… “E frumos… sunt atat de frumoasa!” – am spus.

In acel moment, el mi-a spus: “Stiu ca doare sa fii rulat si modelat, dar daca te-as fi lasat in pace te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi prabusit. Stiu ca era cald in cuptor, dar daca nu te-as fi pus acolo, te-ai fi spart. Stiu ca praful si vopseaua te-au innecat, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu ai fi avut o culoare in viata ta. Si daca nu te-as fi pus in cuptor pentru a doua oara nu ai fi supravietuit foarte mult timp si te-ai fi spart imediat. Acum esti un produs finit… visul meu este implinit.”

Morala: Dumnezeu stie ce face cu noi. El este stapanul, iar noi suntem suntem lutul lui. El ne va modela astfel incat sa ne transformam intr-o piesa fara cusur, sa fim puternici si sa putem trece peste orice problema.

Publicitate
Alte Articole
Pilde