O pilda pe care nu toti o vor intelege! ,,Dacă dorința ta încă nu s-a îndeplinit- înseamnă că nu ai plătit suficient pentru ea!”

Unul dintre motivele pentru care oricui i se poate parea fara sens sa urmeze o cariera in cercetare este tocmai felul in care cercetatorii se contrazic. In ciuda titlului de mai sus, nu o data toata lumea a putut citi faptul ca la vederea unei femei frumoase orice barbat pierde cel putin 50 de puncte din totalul de puncte al propriului IQ – ne explica site-ul www.thefrisky.com si site-ul www.yourtango.com . Si totusi, azi aflam ca dragostea ne face mai destepti! Deci, o pereche de sani face orice barbat sa-si piarda mintile, dar ii creste totodata coeficientul de inteligenta la vederea lor?! Asa se pare, si exista si un top 5 care demonstreaza afirmatia de mai sus. 1. Capacitatea mentala creste Conform studiului efectuat de Universitatea din Amsterdam, esantionul cu cele mai frecvent si bune performante in pat a prezentat si o mai mare capacitate mental si de analiza a tuturor problemelor la care au fost supusi. 2. Mai fericiti De vina fiind eliberarea de oxitocina, care se “intampla” atunci cand faci dragoste. 3. Eliberarea de stres Serviciu, facturi, rate la banci, copii de ingrijit si crescut, e de mirare cum nu ne pierdem mintile cateodata. Insa din nou eliberarea de oxitocina isi spune cuvantul! Cei care fac dragoste mai des se si elibereaza de o cantitate mare de stes, “maturate” fix de aceasta oxitocina. 4. Creste respectul de sine …Pe care ni-l da amorul! Amorul ne da o stare minunata, si implicit vine si respectul de sine atunci cand o persoana se simte implinita si fericita. Iar respectul de sine se dovedeste a fi extrem de important in orice am face zilnic. 5. Dormim mult mai bine Din nou aceasi oxitocina e de vina. Eliberarea ei in propriul organism duce la o relaxare eficienta, atat de necesara pentru o odihna si un somn de foarte buna calitate. Si o persoana odihnita automat care o mai mare capacitate intelectuala.

Cele 5 stagii ale unei relatii de cuplu. Tu in care esti?

Atunci cand pornesti o relatie de cuplu, nu stai sa o analizezi in toate amanuntele ele, dincolo de sentimentele pe care le nutresti fata de persoana respectiva. Psihologii, insa, au studiat amanuntit relatiile de cuplu si astfel si-au dat seama ca, indiferent de particularitatile fiecarei relatii in parte, exista 5 stagii prin care trece fiecare relatie. Iata care sunt acestea si ce presupun ele. Aceste stagii pot dura minute, ore, ani, in functie de dinamica relatiei. De asemenea, relatiile nu sunt 100% lineare, fiecare cuplu putand trece din cand in cand prin cate o etapa, dupa care sa sara la cealalta, inainte si inapoi. Tu in care stadiu crezi ca esti acum? 1. Alegerea Este perioada in care Cupidon isi face meseria. Esti sau nu atras de o anumita persoana, din punct de vedere fizic, intrucat nu iti poti da seama de aspectele psihologice la prima vedere. Se pare ca acele calitati pe care le consideram ideale, par stralucitoare atunci cand intalnim un potential partener care le are. Asa apare atractia, un cutremur emotional care iti da de veste ca persoana din fata ta are potential. 2. Idealizarea Este faza in care ti se pare ca partenerul este cel mai bun din lume, ca nu exista nimeni altul pe acest pamant care sa aiba aceste calitati. Ii idealizam calitatile, virtutile, nici nu-i observam imperfectiunile. In aceasta faza, restul universului NU mai exista. Momentul este cauzat de reactiile chimice de la nivelul creierului, unde se pompeaza de zor endorfine si oxitocine. 3. Perioada pre-critica In acest interval incepi sa observi ca partenerul nu este chiar atat de perfect. Ca mai are si unele defecte care ti-au scapat. Substantele chimice de la nivelul creierului incep sa scada in nivel si atunci reactionezi altfel la comportamentele partenerului pe care le consideri dezamagitoare. Incepi sa descoperi usor-usor, defectele, limitele, frustrarile. Foarte multe persoane isi continua relatia in acesta faza, ani in sir, fara sa incerce sa rezolve ceva, acumuland resentimente. 4. Criza In acest interval au loc certurile, plangeri legate de inabilitatea partenerului de a satisface dorintele celuilalt. Se cauta in partener solutia la singuratate. Altii incearca sa rezolve problema, stiu ca acest moment este ceva temporar si merg mai departe, solidificandu-si relatia. Altii raman ani in sir in acest stadiu de certuri fara sa se ajunga la vreun rezultat, iar altii se despart. 5. Conservarea Dupa ce s-a trecut de toate dezamagirile, partenerii incep sa se priveasca obiectiv, se accepta cu bune si rele, si incearca sa-si construiasca o relatie solida. Isi dau seama ca dincolo de frustrari si nemultumiri, pot lucra impreuna, pot face compromisuri, pot sa-si respecte spatiul personal si personalitatea. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!
Publicitate

“Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și ziua în care ai aflat de ce.” – Mark Twain

Pe o străduță îngustă, la o margine depărtată a Universului era un magazin micuț.

Pe el, deja demult, nu mai era nici un panou, pentru că cu mulți ani în urmă un uragan puternic la dus în celălalt capăt al existenței umane – în neștiință. Proprietarul magazinului nu s-a mai forțat să puie un alt panou, pentru că toți oricum știau foarte bine ce se vindea acolo.

Adevărul era că în acel magazin se vindeau DORINȚE! Dar nu din cele simple, ci aproape orice dorință pe care puteai să ți-o pui vreodată: apartamente enorme, căsnicie, postul vice-președintelui într-o corporație de succes, copii, mașini luxoase, faimă, succes și multe, multe alte lucruri și capacități. Nu se vindeau doar viața și moartea, cu asta se ocupa oficiul din celălalt capăt al galacticii.

Fiecare vizitator al magazinului (deși erau și persoane care nici măcar nu au încercat să afle de ce e atât de vestit magazinul) în primul rând – întreba prețul dorinței pe care vroia s-o procure.

Prețurile erau foarte diverse. De exemplu, un job de succes costa un refuz la stabilitate, o pregătire de a-ți planifica și structura calitativ și de sine stătător viața, credință în propriile puteri și permisiune de a lucra acolo unde vrei, nu acolo unde trebuie.

Faima și influiența costau ceva mai mult: trebuia să refuzi la unele valori și principii, să găsești o explicație rațională la toate fenomenele sociale ale lumii, să știi cum să spui ,,NU” într-un mod tacticos în același timp, instalându-ți o puternică individualitate în raport cu toți supușii tăi, indiferent de bârfele celor din jur.

Unele prețuri păreau extrem de bizare. De exemplu, căsnicia o puteai primi aproape pe gratis, însă dacă îți doreai să fie una fericită, trebuia să renunți aproape la tot ce ai construit timp de zeci de ani de viață și să fundamentezi ceva absolut nou, cu un efort incredibil.

Dar nu fiecare vizitator al magazinului era gata să plătească suficient pentru dorința lui. Și din acest moment, începeau toate disputele: unii, văzând prețul, se dezamăgeau și plecau acasă, alții își calculau toate resursele și când vedeau că nu sunt suficiente – împrumutau.

Publicitate

Erau și oameni care munceau toată viața lor din greu pentru a-și putea achita dorința spre care aspirau, și când izbuteau să o facă – erau judecați. Se auzeau zvonuri că ei sunt rude ale proprietarului și primeau dorințe pe gratis.

Proprietarul era foarte des implorat să micșoreze prețurile ca să poată avea mai mulți cumpărători, dar el întotdeauna refuza, spunând că micșorând prețurile va scade din calitatea lor.

Și toate acestea se întâmplau în magazinul, pe ușa căruia, de sute de ani atârna anunțul pe care scria: ,,Dacă dorința ta încă nu s-a îndeplinit- înseamnă că nu ai plătit suficient pentru ea!”

Rugăciunea pentru îndeplinirea dorinţelor, de la Părintele Ilarion Argatu

“Dezleagă, Doamne, toate vrăjile, farmecele şi blestemele cu care m-au legat vrăjmaşii mei ştiuţi şi neştiuţi, dezleagă-le şi întru nimica să se prefacă. Cearta, duhurile necurate, pe pustiu să se ducă, unde om nu locuieşte, şi apoi la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine robul tău (numele) apăra-mă!

Dezleagă, Doamne, toate vrăjile cu care m-a legat vrăjmaşul meu(numele), dezleagă-le! Dezleagă şi intru nimic să se prefacă, alungă duhurile necurate, pe pustiu să se ducă şi la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine, robul tău (numele) iartă-mă!

Dezleagă, Doamne, darul de bani, de casă, de îmbrăcăminte, de încălţăminte, darul de Cununie, priceperi ca: priceperea de a face bani, de a face curat, memoria, puterea de munci cu pricepere şi spor, etc (tot ce crezi că ţi-a fost legat). Amin!

Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gabriel, duceţi nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post la bunul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor mele, ale părinţilor mei, ale bunicilor mei, ale celor adormiţi din neamurile noastre, ale moşilor şi strămoşilor până la al nouălea neam şi-mi dăruiţi mie împlinirea dorinței mele (spui dorinţa)”. Amin”.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde
Într-o casă sărăcăcioasă trăia odată o tânără de o frumuseţe răpitoare, împreună cu tatăl ei; frumuseţea exterioară era însă umbrită de cea interioară. Tânăra avea un suflet curat, inocent, plin de iubire pentru Dumnezeu, pentru semenii ei şi nu se trudea pentru a-şi menţine frumuseţea exterioară, pentru ea contând doar sufletul omului. Spre deosebire de fiica sa, tatăl era un om morocănos, căruia nu îi convenea niciodată nimic şi era mereu pus pe ceartă. Văzând credinţa fetei, adesea izbucnea hulindu-l pe Dumnezeu sau bătându-şi joc de comportamentul singurei lui fiice. Într-o zi, înainte de a sosi vremea Sfintei Liturghii, fata gătea tocăniţă de legume. Nu terminase însă pregătirea ei, când toaca a bătut; neavând cui să îi lase în grijă tocăniţa, a lăsat-o şi a mers la biserică. Vrăjmaşul diavol îi şopteşte viclean la ureche, îndemnând-o să plece înainte de terminarea slujbei. – Eşti o fată săracă. Acele legume sunt unică hrană a ta şi a tatălui tău pe următoarele zile. Du-te acasă să vezi dacă nu cumva s-a prins mâncarea şi miroase urât… biserica nu pleacă nicăieri şi vei mai putea veni la slujbă şi altă dată. Dându-şi seama de la cine vin gândurile, tânăra răspunde: – Dumnezeu Care hrăneşte orice făptură a Sa va avea grijă şi de mâncarea mea. După ce şi-a făcut semnul Sfintei Cruci, a ascultat cu atenţie slujba până la sfârşit. S-a întors acasă liniştită, cu pace în suflet dar când deschide uşa, minune mare: în loc de mirosul urât care ar fi fost normal din cauza mâncării arse, în aer plutea o mireasmă deosebită, nelumească. Uimită s-a întors în bucătărioară; ridicând ochii, vede un tânăr frumos, cu faţa strălucitoare şi cu o privire blândă care purta un veşmânt dumnezeiesc. Mâneca dreaptă îi era suflecată şi în mână ţinea o lingură cu care amestecă mâncarea. După puţin timp, minunatul bucătar gustă din mâncare iar apoi scoate din sânul său o batistă mică de unde ia nişte mirodenii şi le aruncă cruciş în oală. Zâmbindu-i, îndată îşi desface aripile şi zboară spre Cer. Speriată, tânăra se întoarce spre răsărit şi începe să se roage lui Dumnezeu. – Doamne, nevrednicia mea este mult prea mare… cine sunt eu pentru a-L trimite pe îngerul Tău să aibă grija mea? Îţi mulţumesc pentru iubirea Ta nemăsurată, îţi mulţumesc pentru purtarea Ta de grijă, îţi mulţumesc pentru că, deşi sunt o păcătoasă care nu merită să îţi fie fiică, m-ai primit în braţele Tale ocrotitoare. În timp ce se ruga, se aud zgomote puternice afară; tatăl sosise acasă… o stare de nervozitate îl stăpânea determinându-l să urle şi să dea cu piciorul în tot ce îi ieşea în cale. – Mi-e foame, vreau să mănânc! Se auzi vocea groasă şi impunătoare a bărbatului. Trânteşte uşa. – Unde este mâncarea şi ce este cu mirosul acesta? Smerită, fata îi serveşte mâncarea fără să scoată nici o vorbă. Îndemnat de un gând rău, fără nici un motiv, tatăl izbucneşte când vede mâncarea din faţa lui. – Eu nu mănânc o asemenea porcărie. Ridică vasul şi-l întoarce cu fața-n jos… vroia ca mâncarea să cadă pe podea, dar aceasta nu căzuse. Intrigat, aruncă cu putere farfuria în perete, dar în loc ca mâncarea să se împrăştie aceasta rămânea intactă la fel ca şi farfuria. Turbat de furie, o apucă strâns de braţe pe fiica lui: – Ce ai făcut? Farmece? – Eu.. eu… – Ţi-am zis să nu te mai rogi Dumnezeului tău. Uite ce s-a întâmplat din vina ta. Precum o fiară, se îndreaptă spre camera fetei, dorind să rupă crucea ce se odihnea pe perete, însă când luă crucea în mână, o arsură cumplită îi cuprinde întreg trupul, făcându-l să se zvârcolească de durere. Tânăra, cu lacrimi în ochi, fuge în faţa singurei icoane pe care o avea, în afară de cruce, şi căzând în genunchi, se roagă duios. – Dumnezeule, iartă-l, nu ştia ce face. Te rog, opreşte-i durerea sau dă-mi-o mie, dar nu îl lăsa să sufere aşa. Te rog, Doamne, fie-Ţi milă de el… suspinând uşor, continuă rugăciunea. Facă-se voia Ta şi iartă-mă pentru această îndrăzneală. Răspunsul îl primeşte îndată. O voce îi şoptea în suflet şi în minte să ia crucea care căzuse alături de tatăl ei şi să-l atingă cu ea. Fata a urmat vocea lui Dumnezeu şi durerea tatălui ei a dispărut. Fără a scoate vreo vorbă, acesta se ridică şi pleacă, lăsându-şi fată singură în cameră micuţă. După vreo două ore, se întoarce… ochii îi erau înlăcrimaţi iar în mână ţinea o micuţă icoană pe care o cumpărase din banii care îşi pusese în gând, înainte să-i cheltuiască pe băutură. Fata, care rămăsese în acelaşi loc, aşteptându-şi tatăl, îl priveşte uimită. – Primeşte această iconiţă, fetiţa mea. Primeşte-mi şi iertarea. – Nu am pentru ce să te iert, tăticule. Mulţumesc! Zise, îmbrăţişându-l bucuroasă. – Vino în bucătărie, nu ai mâncat nimic. Mâncarea îşi păstrase dumnezeiasca mireasmă. Gustând din ea, o dulceaţă nespusă îi cuprinde, toate simţurile lor preschimbându-se şi dobândind ceva dumnezeiesc. Iubirea şi iertarea sunt flori ale sufletului iar dacă ai aceste flori, poţi alunga iarna cumplită care îngheaţă multe inimi înveninându-le cu trufie, mâhnire, cruzime şi ură. Dumnezeu să ne dea puterea de a ne scoate inimile din iarnă grea şi să sădim în ele florile atât de necesare udate de ploaia credinţei.! Să credem cu toată fiinţa noastră în Dumnezeu care toate le poate câte le voieşte. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!