O pilda minunata despre castelul vietii tale

Odată, demult un înger a decis să coboare pe pământ, a hotărât să se întrupeze şi să trăiască asemeni oamenilor pentru a învaţa cea mai grea lecţie a existenţei, iubirea de sine. După ce a luat această hotărâre, îngerul a cerut de la Dumnezeu o călauză care să-l însoţească până pe pământ. Într-o zi oarecare, îngerul însoţit de un bătrân înţelept a coborât din cer pe o scară de lumină. Cu cât se apropia de pământ cu atât pierdea din strălucire dar îşi spunea, nu-i nimic, am să-mi recuperez lumina, apoi, în locul aripilor au apărut braţele şi odată cu ele frica că va cădea, că se va prăbuşi pe pământ şi a început să se prindă cu putere de scară. Bătrânul care îl însoţea a spus: „nu- i nimic, aşa se întâmplă de fiecare dată, este ceva normal dacă vrei să devii om, va trebui să te obişnuieşti, frica este sentimentul cel mai cunoscut de către oameni”. După ce a terminat de coborât scara, devenise deja om, când a început să păşească pe pământ au apărut problemele, picioarele îi sângerau foarte tare deoarece coborâse pe vârful unui munte, mâinile îl dureau şi tot corpul îi asuda din cauza căldurii şi a efortului depus pentru a nu aluneca în gol. Dar eforturile sale au avut un final pozitiv deoarece a reuşit să escaladeze muntele şi chiar să ajungă pe un platou. Însă, odată ajuns a început să se vaite de rănile pe care le simţea pe tot corpul, chiar dacă reuşise, el continua să se plângă şi chiar a cerut mesagerului să-l ajute să se întoarcă: -Este foarte greu, a spus el, vreau să renunţ, ştiu că am hotărât singur să vin aici dar nu am ştiut cât de greu este şi ce efort presupune. Călăuza i-a răspuns: – Ştii că asta nu se poate, va trebui să duci drumul până la capăt, doar aşa iţi poţi învăţa lecţia pentru care ai venit aici. -Cum am să reuşesc asta, nu mai am aripi, nu mai am puteri, nici măcar nu mai ştiu care este drumul meu sau ce lecţie am de învăţat, cum am să mă descurc? (dar întrebările lui nu primeau niciun răspuns deoarece călauza sa deja începuse să urce scara spre cer) -Te rog, striga în continuare îngerul-om, nu mă lăsa aşa! Spune-mi doar care este lucrul esenţial pentru un om ….!? -Cel mai important lucru pentru un om este să nu rănească niciun suflet. Îngerul-om a respirat uşurat şi a strigat, plin de entuziasm,: – Hei, asta este uşor, este nevoie doar să fiu atent la nevoile celor din jurul meu. Mesagerul, continuând să urce s-a întors către îngerul-om şi i-a spus: – Să nu răneşti nici măcar sufletul tău…! Îngerul-om a amuţit şi o lacrimă a început să-i brăzdeze obrazul…., într-un final s-a adunat şi a strigat cu vocea stinsă după mesager: – Bine, dar asta îmi va lua timp….va trebui sa exersez până la finalul vieţii…..! Mesagerul, ajuns aproape de finalul scării, şi-a întors capul şi a strigat: – Parcă doreai să afli care este lecţia vieţii tale, şi motivul pentru care ai venit pe pământ…. nu!?……. Morala: Doar respectându-te pe tine, iubindu-ţi sufletul atat de mult încât să nu-l răneşti, vei putea să-ţi aduci aminte de unde vii, cine eşti cu adevărat şi care este lecţia vieţii tale pe pământ, ofera-ţi şansa să te iubesti pe tine, eşti mai important decât îţi dai voie să crezi !

Lucrurile pe care Dumnezeu nu te intreaba

1. Dumnezeu nu te intreaba ce fel de masina ai condus, dar te intreaba cati oameni ai condus cu ea atunci cand aveau nevoie de un mijloc de transport; 2. Dumnezeu nu te intreaba cati metri patrati are casa ta, dar te intreaba cati oameni au fost bine primiti in casa ta; 3. Dumnezeu nu te intreaba despre hainele la moda pe care le ai in dulap, dar te intreaba pe cati oameni nevoiasi i-au imbracat aceste haine; 4. Dumnezeu nu te intreaba ce pozitie sociala ai avut, dar te intreaba cum te-ai comportat cu ceilalti; 5. Dumnezeu nu te intreaba cate proprietati si bunuri materiale ai avut, dar te intreaba cum ti-au condus acestea viata; 6. Dumnezeu nu te intreaba care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te intreaba ce compromisuri ai facut pentru a-l obtine; 7. Dumnezeu nu te intreaba cat de mult ai muncit peste program la servici, dar te intreaba cat de mult ai "muncit peste program" cu familia si pentru cei dragi; 8. Dumnezeu nu te intreaba cata lume te-a recomandat, dar te intreaba pe cati ai recomandat tu la randul tau; 9. Dumnezeu nu te intreaba ce meserie ai avut, dar te intreaba daca ai schimbat meseria dupa cea mai buna abilitate a ta; 10. Dumnezeu nu te intreaba ce ai facut sa te ajuti, dar te intreaba ce ai facut sa aii ajuti pe ceilalti; 11. Dumnezeu nu te intreaba cati prieteni ai avut, dar te intreaba pentru cati oameni ai fost un adevarat prieten; 12. Dumnezeu nu te intreaba cum ti-ai aparat drepturile, dar te intreaba cum ai aparat drepturile altora; 13. Dumnezeu nu te intreaba ce vecini ai avut, dar te intreaba ce fel de vecin ai fost tu lor; 14. Dumnezeu nu te intreaba ce culoare a avut pielea ta, dar te intreaba ce fel de caracter ai avut; 15. Dumnezeu nu te intreaba de cate ori vorbele tale au spus adevarul, dar te intreaba de cate ori nu. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

A fost odată un Senior, care a hotărât să facă o excursie prin Europa. Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie, ce cuprindea castelele care pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind menționate zilele și orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială “Castelul Vieții Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai spune că, din motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar coordonarea zilei și orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.

Intrigat de oferta neobișnuită, de cum ajunge la hotel, domnul formează numărul de telefon și se înțelege cu proprietarul despre data călătoriei.Totul în lume decurge după anumite legi, era inscripționat la intrarea în castel, iar la ușă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate, de către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scoțiană, în carouri.

– Ceilalți vizitatori au intrat deja?, se interesează turistul.

– Ceilalți vizitatori???, se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual.

Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele din cameră sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea, i-a înmânat o lingură și a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus.

– Și asta de ce?, a întrebat el, nedumerit.

– Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în aceasta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare om care intră trebuie să poarte această lingură cu el, pe tot parcursul vizitei. După finalul călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă, se achită o Liră sterlină …

– Și dacă nu vărs nici un gram?

– O, în acest caz, vizita este gratuită.

Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Seniorului a început. Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingura. El a decis să nu meargă în partea de sus, lângă galeria de tablouri, pentru că vântul sufla puternic și ar putea vărsa nisipul. Coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme, însă stând sub scară, își dă seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă – lucru care nu i-ar fi pus viața în pericol, dar care cu siguranţă avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, așa că, s-a limitat să examineze camera, de la distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde și-a început turul.

Publicitate

Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și a așteptat, nerăbdător ,rezultatul.

– Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată, spune proprietarul.

– Mulțumesc.

– Ți-a plăcut vizita?, întrebă la sfârșit, omul în fustă.

Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.

– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să văd ceea ce era în jur meu.

– Foarte regretabil!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Din nou îţi voi umple lingura, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl verși pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Singura condiție e că trebuie să reuşeşti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.

Fără a irosi nici un moment, domnul a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta, a coborâtrepede pe scări, în temniță. Nisipul era deja vărsat tot, dar asta nu mai conta. Acolo, el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. A început să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, și – a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea s-a hotărât să plece spre ieșire, unde era așteptat de proprietar.

– Văd că nu aveți deloc nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.

Vizitatorul nu a răspuns imediat.

– De fapt, nu, a spus el, în cele din urmă

– Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere.

Omul în fustă își aprinde pipa și spune:

– Există oameni care trec prin ”Castelul Vieții” lor, încercând să nu plătească pentru nimic și nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt și alții, care întotdeauna sunt grăbiți, pierd repede totul și nu pot obține plăcere. Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că, în viață, sunt lucruri pentru care merită să plătești.

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Ascultă-ți vocea interioară și alege ceea ce îți place mai mult: a) castraveții sau roșiile b) pepenele roşu sau galben. Castravete și pepene galben – o asemenea alegere este caracteristică mai mult bărbaților decât femeilor. Bărbații care au făcut această alegere sunt mai bărbătoși și serioși. Se lasă mai greu influențați și nu consumă alcool peste măsură. Femeia care va fi lângă acest bărbat se va simți mereu în siguranță. De regulă, acești bărbați au un scop bine definit în viață și ajung cu ușurință acolo unde își doresc. Însă ei au și neajunsuri – un asemenea bărbat este lipsit de romantism, iar femeia ar fi bine să nu aștepte flori de la el. Femeile care au făcut o asemenea alegere sunt de cele mai multe ori lideri, însă în viața de familie ele sunt neajutorate, ca și copii: gătesc rău, nu pot să-și gestioneze bugetul, nu le place să spele rufe sau vase. Însă dacă un bărbat va avea alături o asemenea femeie, el va avea alături un prieten de încredere și care îl va înțelege. Roșii și pepene roșu – de regulă, acești oameni sunt întotdeauna veseli și activi. Ei se deosebesc de ceilalți prin modul de a comunica, însă nu întotdeauna sunt pe aceeași undă, iar din această cauză pot provoca conflicte. Bărbații care au făcut această alegere sunt gurmanzi. De regulă ei sunt leneși, preferând papucii de cameră și pijamaua în locul rucsacului și a cortului. Femeile care au făcut această alegere sunt emoționale, iubesc animalele și viața de familie, iar alături de ele îți va fi cald și confortabil. Ele nu pot să bârfească, însă pot acționa fără să gândească, adică să spună totul pe șleau, fapt care este caracteristic tuturor persoanelor care au făcut această alegere. Castravete și pepene roșu – acestor persoane le este caracteristică confuzia mentală. Calmul lor aparent ascunde o tensiune în interior. Despre asemenea bărbați se spune: „apa lină sapă adânc”. Cu asemenea oameni trăiești ca pe un vulcan – niciodată nu vei ști ce va fi mâine și ce-i va trece prin cap. Femeile care au luat o asemenea decizie nu fac scandaluri din nimic – ele păstrează toată obida în ele, iar într-un moment neașteptat sunt în stare să strice toată vesela din casă, de regulă, în capul soțului. Persoanele care au asemenea gusturi sunt de regulă creativi. Ei pot să mediteze mult, iar printre ei pot fi întâlniți și inventatori. Roșii și pepene galben – dacă îți sunt pe plac acestea, înseamnă că ești o persoană cu mult tact, echilibrat emoțional și calm. Îți plac lucrurile frumoase și ai un gust aparte. Bărbații care au asemenea gusturi sunt mai sensibili. Deseori ei devin pictori, cântăreți – într-un cuvânt, arta îi caracterizează. Femeile, la rândul lor, sunt mereu îndrăgostite, inspirate, iar în dragoste sunt pasionale și stabile. Ele mai sunt fidele, sensibile și soții grijulii. Bărbații, din contra, pot fi adevărați egoiști. P.S. Cele mai bune relații se formează între:
  • bărbatul „castravete-pepene galben” și femeia „castravete-pepene roșu”
  • bărbatul „roșie-pepene galben” și femeia „castravete-pepene galben”
  • bărbatul „castravete-pepene roșu” și femeia „roșie-pepene galben”
  • bărbatul „roșie-pepene roșu” și femeia „roșie-pepene galben”.
Sursa: dozadesucces .ro