O pilda minunata care ne arata care sunt adevaratele minuni ale vietii

Publicitate

“Daca viata n-are nici un tel, daca ne e data numai pentru a fi traita, ca scop in sine, n-avem pentru ce trai.” – Lev Nicolaevici Tolstoi

Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:

– Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!

– Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?

– Cum la ce? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi!

– Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand?

– Nu! – a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec.

De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele.

Publicitate

Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane.

In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.

Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea – minunea minunilor ?

Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

„Sfintenia vine din dragoste. Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti.”

“Trebuie sa ne ducem fiecare propria noastra viata, fara egoism si fara sa-i socotim pe ceilalti numai ca niste mijloace, dar totodata fara sa ne tagaduim cu totul pe noi insine, sa ducem o viata de sine statatoare si potrivita firii noastre, cu un echilibru rational intre indatoririle fata de altii si indatoririle fata de noi.” – Thomas Mann

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde

O rugaciune pentru suflet “Doamne, fă-mi cunoscut mie chipul meu cel necunoscut!”

Publicitate

“Imaginea unei cruci este alcatuita dintr-o verticala si dintr-o orizontala. Verticala ne aduce aminte ca venim din cer si ca vom merge in cer. Suntem o realitate dubla. Suntem mereu pe verticala si mereu pe orizontala. Mereu cu datorii fata de pamant, si mereu cu datorii fata de cer. Mereu nascuti din pamant, si mereu nascuti din cer.” – Mitropolit Antonie Plămădeală

Stiu cum ma numesc, imi cunosc varsta, stiu ce greutate am, stiu care este culoarea parului meu, dar, pe mine nu ma cunosc.

Pentru mine, acest lucru ramane ascuns si nu-mi este deloc cunoscut.

Tu, insa, Hristoase al meu, tu, care ,,cercetezi inimile si rarunchii”, tu ma cunosti!

Tu cunosti pe fiecare om care vine in lume, ,,din pantecele maicii lui”.

Tu tii in mainile tale, cu care m-ai creat, imaginea chipului meu cel tainic si ascuns, in cele mai mici detalii.

Ce n-as da, Doamne, sa pot vedea si eu acest chip!

Sa il am in fata ochilor.

Si sa vad, in sfarsit, cine sunt eu cu adevarat!

O voce tainica, launtrica, imi spune ca nu as putea sa vad imaginea aceasta a mea, asa cum sunt eu.

Si chiar daca as vedea-o, cum as putea sa ma recunosc pe mine in aceasta?

De aceea, Doamne, sunt bucuros ca Tu, plin de dragoste pentru mine, pastrezi pentru tine aceasta ,,fotografie” a mea, a ceea ce sunt eu, cu adevarat.

Fiindca stiu ca Tu o sa lucrezi in mine ca sa recreezi chipul meu cel adevarat, chipul meu cel dintai, si sa-l arati ,,fara pata sau intinaciune”, ci ,,sfant si fara de prihana”.

Doamne, te las pe Tine sa lucrezi inlauntrul meu si sa ma faci sa devin ceea ce trebuie sa fiu…

Sinelui meu…

Cauta adanc in sufletul tau, cunoaste-te pe tine insuti, analizandu-te cu atentie.

Cerceteaza care este voia Lui Dumnezeu in viata ta.

Fa-te cautator ca sa gasesti margaritarele si pulberea de aur in comoara cuvintelor Lui Dumnezeu. (Matei 13, 44-46)

Publicitate

Deschide-ti inima, goleste-ti sufletul de cele nefolositoare ca sa faci loc harului Lui Dumnezeu sa se salasluiasca inauntrul tau.

Pune la baza existentei tale,,temelia care este Iisus Hristos”(I Corinteni 3, 10-12).

Daca vrei sa urci,,sus”, smereste-te, cauta…

Scruteaza in adancul sufletului tau.

Deschide, Doamne, in adancul sufletului meu, izvorul autocunoasterii si al smereniei mele.

Pentru ce ma rog?

Desigur, nu ca sa-i insir lui Dumnezeu pacatele mele.

Nu ca sa ma mandresc cu faptele mele bune.

Nu ca sa-mi impac constiinta ca nu am neglijat ,,datoria” rugaciunii.

Nu ca sa arat cu degetul pe ceilalti ,,pacatosi” care sunt in jurul meu.

Nu ca sa incep si sa termin ziua ,,religios”.

Ci ca sa cer de la Domnul Preamilostiv sa acopere cu mila sa, multele mele greseli, faptele mele cele bune facute cu de-a sila, lipsa dragostei si a intelegerii fata de fratii mei si multele mele pacate.

Pentru acest lucru ma rog!

Pentru ca sa reinnoiesc sentimentul pacatoseniei mele, dar si increderea mea in mila Lui Dumnezeu.

Iar cand ma rog, sa simt ca sunt langa Dumnezeu cel Sfant.

Monahul Iosif Grigoriatul

“Dumnezeu nu vrea în nici un caz să fie urmat de oameni lipsiţi de personalitate, de oameni lipsiţi de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă demnitatea lor, să ştie ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac. Lepădarea de sine nu înseamnă ura de sine, ci lepădarea de egoism.” – Mitropolit Antonie Plămădeală

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate