Acest lucru ni se întâmplă aproape tuturor, să ajuți o persoană fără niciun interes și ea să îți întoarcă spatele și să te vorbească de rău.
Oamenii nu vor să vadă faptele noastre bune și, dacă vreți să ajutați cu adevărat pe cineva, veți observa că acesta vă va face rău în schimb. În astfel de momente, ne punem întrebarea: „Cu ce sunt eu de vină? Ce am făcut greșit? ” De ce se întâmplă asta?
Veți găsi răspunsul în această pildă.
Odată ce un tânăr străin a bătut la ușa unui bătrân înțelept și, izbucnind în lacrimi, i-a spus bătrânului povestea sa de viață.
– Nu știu dacă pot să mai trăiesc … a spus acesta cu îngrozire în voce.
– Toată viața am tratat oamenii așa cum aș vrea să mă trateze, am fost sincer cu ei și mi-am deschis sufletul pentru ei … Ori de câte ori a fost posibil, am încercat să fac bine tuturor, fără să aștept nimic în schimb, am ajutat la fel de mult cât am putut. Chiar am făcut totul fără să aștept ceva, dar în schimb am primit răul și batjocura. Sufletul îmi este distrus și pur și simplu am obosit … Te implor, spune-mi, ce am greșit?
Înțeleptul a ascultat cu răbdare și apoi a dat tânărului sfaturi:
– Dezbracă-te gol și mergi complet gol pe străzile orașului, – a spus calm bătrânul.
– Scuză-mă, dar nu am cum să fac una ca asta … Probabil că ți-ai ieșit din minți sau glumești! Dacă aș face una ca asta, nici nu știu la ce m-aș putea aștepta de la trecători … Aș putea fi jignit și chiar bătut…
Înțeleptul s-a ridicat brusc, a deschis ușa și a pus o oglindă pe masă.
– Ți-e rușine să ieși gol, dar din anumite motive nu ți-e deloc rușine să mergi prin lume cu sufletul deschis, ca această ușă, larg deschisă. Îi lași pe toți și toate să intre acolo. Sufletul nostru este o oglindă, motiv pentru care cu toții vedem reflexia noastră în alți oameni. Sufletul lor este plin de răutate și vicii – este o imagine urâtă pe care o văd atunci când se uită în sufletul tău pur. Le lipsește puterea și curajul să recunoască că ești mai bun decât ei și vor să te schimbi.
– Ce ar trebui să fac? Cum pot schimba această situație dacă, de fapt, nimic nu depinde de mine? – a întrebat tânărul.
– Haide, vino cu mine, îți arăt ceva … Uite, aceasta este grădina mea. De mulți ani ud și am grijă de aceste flori frumoase. Copile, învață de la natură. Uită-te la aceste minunate flori și fă așa cum fac și ele – deschide-ți inima oamenilor cu atenție, astfel încât nimeni să nu o observe.
Deschide-ți sufletul către oamenii buni. Îndepărtează-te de cei care ți-au rupt petalele, le-a aruncat sub picioare și le-a călcat.
