O pilda frumoasa: “Nu judeca ca sa nu fii judecat”

O pilda frumoasa: “Nu judeca ca sa nu fii judecat”

Publicat de Larisa Moldovan pe 17 November 2017 in Dezvoltare Personala

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, căci cu ce judecată veţi judeca, cu aceea veţi fi judecaţi” (Matei VII, 1-2)

Un om căruia totdeauna îi plăcea să judece pe alţii se întâlni cu un necunoscut, care avea nasul foarte roşu. El îl judecă pe dată şi-l consideră ca pe un mare beţiv, zicându-şi: omul acesta trebuie să fie mare beţiv, de vreme ce are nasul roşu ca un ardei. Şi de atunci, se porni să facă judecată aspră acelui necunoscut. Când avea prilejul spunea la toată lumea cât de beţiv era omul acela cu nasul atât de roşu. După un anumit timp, venind vorba despre omul acela, unul dintre oameni zise:

— Săracul, ce păcat că a murit, era un om tare bun!

Dar cel care-l judeca aspru, zise cu răutate:

— Cum era să nu moară, dacă era aşa de beţiv?

Dar celălalt îl opri şi cu mai multă milă zise:

— Îl cunosc bine, era un om credincios şi foarte iubit de toţi pentru blândeţea lui; nu s-a îmbătat în viaţa lui, dar avea nasul roşu din pricina unei boli grele de care suferea.

Această întâmplare l-a determinat pe omul care judeca aspru pe alţii, să renunţe la acest păcat, care roade sufletul multora. Deci: să nu judecăm, ca să nu fim judecaţi.

Nu-l chema pe dracu, ca chiar vine

Un sătean călătorea într-o zi spre târg. Trecând printr-un sat iată că i se rupse o roată de la căruţă şi începu şi ploaia. Un copil din sat îl întrebă:

— Unde te duci nene?

Cum omul era necăjit şi prea puţin credincios, îi răspunse:

— Mă duc la dracu!

Copilul, înţelept, nu zise nimic şi se duse la treabă.

Omul, după ce îşi drese căruţa, plecă spre târg şi-şi vându marfa pe care o avea. La întoarcere l-a apucat noaptea pe drum şi iată că în dreptul unei păduri îi ieşi un hoţ în cale.

Săteanul întrebă:

— Cine eşti?

Hoţul răspunse:

— Sunt dracu!

Şi cu arma întinsă îi luă toţi banii din buzunar şi dispăru în noapte.

Dând bice cailor, săteanul îşi aduse aminte de vorba ce spusese şi acum se mustra pe sine zicându-şi: Iată am zis că mă duc la dracu şi la dracu m-am dus; bine că nu m-am dus de tot!

Şi din acel moment a luat hotărârea să nu mai spună sau să cheme cuvântul acesta spurcat. Venindu-şi în fire, omul nostru s-a vindecat de acest păcat pentru toată viaţa.

Durerea ne deschide ochii sufletului

Pentru ca Preabunul Dumnezeu să îngăduie să te îmbolnăveşti, cu siguranţă că aceasta va fi spre folosul tău.

Pronia dumnezeiască a văzut ce scop are boala ta, lucru pe care şi eu şi tu, cu mintea noastră mărginită, nu putem să îl înţelegem. Nu cumva El vrea să îţi reamin­tească prin această boala ca trupul tău nu este atât de pu­ternic şi de sănătos cum ai crezut?

Nu cumva El îşi doreşte să înţelegi că trupul tău este muritor şi trecător? Oare vrea prin acest mod să îţi des­prindă inima de pamant şi de lucrurile materiale, pe care le iubeşti atât de mult, sau de plăcerile păcătoase, de care poate eşti alipit sau de o viaţă indiferentă duhovniceşte, pe care poate ai trăit-o până acum şi să te ajute să în­ţelegi că viaţa are un scop mai înalt, că nu eşti creat pen­tru pământ, ci pentru cer?

Pentru mulţi oameni boala este prilej de schimbare a modului lor de viaţă. Cunosc pe cineva care la înce­put a fost cu totul indiferent religios. La locul de muncă era un escroc şi un om lacom. În familia sa era grosolan şi tiran.

Însă pe neaşteptate, cu toate că avea un trup foarte puternic şi sănătos, s-a îmbolnăvit grav şi a suferit ani de zile. În timpul bolii sale, însă, a văzut viaţa şi din cea­laltă perspectivă. S-a trezit din somnul ignoranţei du­hovniceşti în care se afla. A înţeles că pământul este un loc trecător, că în cer este locuinţa noastră cea veşnică.

Şi-a deschis ochii spre a primi lumina lui Hristos. S-a po­căit de păcatele sale. S-a spovedit şi s-a împărtăşit cu Trupul şi cu Sângele Domnului Hristos. Nu se mai împăr­tăşise de când era copil. Şi a luat hotararea de schimbare a modului său de viaţă.

Când s-a făcut bine şi s-a întors la locul lui de muncă el era deja un alt om: drept, sincer, cinstit, neiubitor de bani, un bun familist şi un bun creş­tin. De multe ori îl auzeau cei din jurul lui cum Îl slăvea pe Dumnezeu pentru boala pe care i-a trimis-o, care a de­venit prilej de a deveni om, aşa cum spunea el.

Este mare adevărul că de multe ori durerea ne deschide ochii sufle­tului, pe care în zilele noastre când nu avem probleme îi ţinem închişi.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!