O pilda frumoasa despre averea din suflet si averea de pe pamant! “Nu saracia te mantuieste si nici bogatia nu te osandeste!”

Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan este un om de știință român, care a facut o munca de pionierat, demonstrând încă din anul 1981, când a fost lansată cartea „Inteligența materiei”, că ceea ce gândim creează universul în care existăm! Eliberați de gândurile negative, oamenii pot atinge esența divină, este de părere profesorul Dulcan. ”Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organismului, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau mai târziu, boala”, a explicat profesorul Dulcan. Cum ne putem proteja de emoțiile negative? Neurologul susține că a învățat să îți controleze emoțiile negative. ”Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţeleg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favorabil sănătăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e important să rămânem conştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa celulei noastre”, a adăugat dr. Dulcan. Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm măcar pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fereastră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odihneau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câteva tehnici de relaxare. Tehnici de relaxare Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respiraţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. ”Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creierului şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imaginez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare,” a completat profesorul. Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi imagineze că distrug cancerul din corp cu un foc, cu un animal care-l mănâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psihologice, s-a dovedit că cei care s-au vindecat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumnezeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un obstacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării. ”Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim perseverenţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucuriile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem nevoie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie,” a concluzionat neurologul Dulcan. Sursa: andreilaslau.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

S-a propovaduit in Romania zilelor noastre ideea ca toti tinerii bogati s-au imbogatit prin furt. Daca ne uitam bine toti canta cuvantul Domnului, au mers cot la cot cu sfintii in campanie. Toti il iau pe Dumnezeu la DNA, iar aceasta imagine bulverseaza foarte tare societatea.

Cert este ca in momentul de fata toata lumea vrea sange. Noutatea este ca vorbim de oameni tineri foarte bogati, cum ar fi Elena Udrea sau Sebastian Ghita, dar lista poate continua si cu personaje secundare, fiul lui Cocos, fiul lui Hrebenciuc, fiul lui Cosma etc. De aceea ne-am aruncat o privire asupra invataturilor bisericesti despre acest „pacat” al bogatiei si ce trebuie sa inteleaga tinerii bogati despre rolul lor dar si saracii care tanjesc la bogatii…

Un tanar framantat de intrebari; de cea mai mare intrebare: ce sa fac sa mostenesc viata cea vesnica ? Auzise de „Proorocul”1, Se apropie de Mantuitorul cu cuviinta, ca unul ce era de neam bun:

– „Invatatorule bune, ce sa fac sa mostenesc viata cea vesnica ?

Mantuitorul ii intrerupe intrebarea: „Ce ma numesti «bun» – singur Dumnezeu e bun’”. – Ca si cand ar fi vrut sa-l corecteze de mai inainte in parerea ce-o avea tanarul despre bunatate sau chiar despre bunatatea sa. (Sunt oameni care se bat in piept ca-s cinstiti. Asa o fi; dar sa nu creada ca cinstea e numai atata cata o au ei. Cinstea si bunatatea cata o avem noi e o masura prea mica fata de marimea ei adevarata, cum sunt acestea numai la Dumnezeu). Iata cum il ridica dintr-o data la o intelegere mai adevarata despre bunatate. Mantuitorul stia sigur ca tanarul nu-L cunoaste, ci-L socoteste numai ca pre un Prooroc in Israel.

– „Stii poruncile Legii ?” (Si i le spune Mantuitorul pe scurt: sa nu curvesti, sa nu ucizi, sa nu furi si celelalte; incepe cu porunca ce l-ar primejdui mai mult – tanar fiind. ) Deci daca vrei sa intri in viata, tine poruncile. Tanarul „voind sa se indrepteze*” – unii din parinti spun: vrand sa se laude inaintea Mantuitorului, marturiseste ca toate acestea le-a pazit din tineretele sale. E de crezut; familiile alese pazesc poruncile legii. Totusi tanarul acesta, desi implinise poruncile, staruia in el nemultumirea cu sine insusi si cu omeneasca sa bunatate.

– „Vrei sa fii desavarsit ? Mergi vinde-ti averile tale si le imparte saracilor si vei avea comoara in cer, si vino urmeaza-Mi Mie !”

La nimeni pana aci n-a cerut Iisus sa-si vanda averile ! Tanarul voia mai mult decat intrarea in viata, de pe urma implinirii poruncilor.

„Vrei sa fii desavarsit ?’” – implineste sfaturile !

Publicitate

Pe cuvantul acesta se intemeiaza calugaria ! Deci iata ce fagaduinta dau calugarii: ca implinesc mai mult decat poruncile; se fagaduiesc sa implineasca sfaturile: al saraciei, al vietuirii curate si al urmarii Mantuitorului, ascultatori facandu-se lui Dumnezeu si povatuitorilor lor.

Aci tanarul, luat oarecum pe neasteptate, nu si-a dat seama Cine il cheama si la ce il cheama. N-a adancit raspunsul Mantuitorului si a
plecat intristat. Mantuitorul, dand din cap, a vazut ca era lipit cu inima de bogatie si n-a cugetat destul de adanc. Si a zis ucenicilor cuvantul acesta: „Cat de anevoie vor intra bogatii in imparatia lui Dumnezeu”, – gandindu-se la ispitele si primejdiile bogatiei. Atunci au zis ucenicii:

„Doamne, dar cine poate sa se mantuiasca ?”

Era credinta la cei vechi ca bogatii se pot mantui mai usor, ca unii ce au miei si boi si pot aduce jertfe, pe cand cei saraci n-au de unde aduce jertfe.

„Ceea ce la oameni e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu !”

Jertfele oamenilor nu pot sa-i mantuiasca, ci numai jertfa de pe Cruce a Mantuitorului ne este data spre mantuire. intelesul bogatiei: Nu saracia te mantuieste, nici bogatia nu te osandeste; precum nici bogatia nu te mantuieste, nici saracia nu te osandeste, ci cum ai sufletul tau si fata de bogatie si fata de saracie. Esti sarac si zorit cu gandul dupa avere, iata ca nu te mantuieste saracia ta. Esti bogat, dar desfacut cu inima de bogatia ta, iata ca nu te primejduieste bogatia ta.

Cum stai cu sufletul si fata de una si fata de alta, de la asta atarna mantuirea sau osanda ta. Iata imparati care s-au mantuit: sfantul imparat Constantin si maica sa, Elena; imparateasa Irina; sfantul Ioan Guradeaur era de neam inalt si avand bogatie; sfantul Vasile avea bogatie, dar avea inima dezlipita de ea si traia ca si cum n-ar fi avut-o. Sfantul Vasile a intemeiat din averea sa primul spital.

Maica Domnului nu era o cersetoare. Sfantul Marcu avea case in Ierusalim. Pescarii aveau oameni angajati. Mai departe stim din predanie despre tanarul acela, ca dupa Rastignirea Mantuitorului si dupa inviere, dovedindu-si dumnezeirea Sa. dupa inaltare si dupa Pogorarea Duhului Sfant, a auzit si el despre toate acestea si abia atunci si-a dat seama cine era Cel cu care vorbise el si nu L-a inteles. Iar cand a vazut uciderea lui Stefan si linistea lui cereasca. precum si propoveduirea pe fata si fara nici o frica a Apostolilor, a venit acasa si s-a marturisit crestin, lepadandu-se de toate, asa cum il sfatuise Iisus.

Sursa: parintele Arsenie Boca – „Cuvintele vii”

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
"Venim pe aceasta planeta pentru a evolua, nu pentru a ne construi imperii personale." -James Redfield Evoluţia funcţionează prin poli opuşi. Aşa cum nu puteţi merge într-un singur picior, tot aşa şi existenţa are nevoie de doi poli opuşi – bărbat şi femeie, viaţă şi moarte, iubire şi ură – pentru a genera mişcarea, transformarea. Polul opus vă atrage pe de-o parte, iar pe de alta, vă face să vă simţiţi dependenţi. Şi cum nimeni nu doreşte să fie dependent, între îndrăgostiţi există o permanentă luptă. Fiecare încearcă să-l domine pe celălalt. Numele este iubire, însă ceea ce se întâmplă de fapt e un fel de politică. Bărbatul face eforturi pentru a domina femeia, pentru a o aduce într-o stare de sclavie, pentru a nu-i permite să evolueze. Libertatea femeii, ieşirea ei din sclavie, va însemna în acelaşi timp şi libertatea bărbatului de a experimenta. Ca urmare, cred că mişcarea de eliberare nu va aparţine exclusiv femeilor; ea este de fapt şi a bărbatului; prin aceasta, se vor elibera amândoi. Amândoi sunt înlănţuiţi. Şi sunt într-o permanentă luptă. Soţia îşi are propriile procedee de a-şi cicăli soţul, de a-l reduce la tăcere, în timp ce bărbatul le are pe ale lui. Iar noi sperăm ca între aceste două câmpuri de luptă să apară iubirea. Au trecut de atunci secole întregi și iubirea n-a apărut, sau a apărut sporadic. Asta e situaţia în ceea ce priveşte iubirea obişnuită, care este iubire numai cu numele. În viziunea mea, iubirea nu aparţine domeniului dialecticii, al contrariilor. Bărbatul şi femeia sunt diferiţi şi complementari. Bărbatul lăsat singur e doar o jumătate, la fel ca şi femeia. Numai împreună, într-o profundă stare de unire, bărbatul şi femeia vor simţi pentru prima dată totalitatea, perfecţiunea. Ceea ce a făcut bărbatul, de sute de ani, femeii, e pur şi simplu monstruos. Ea nu poate să se considere egală cu bărbatul. Iar condiţionarea ei e atât de profundă, încât chiar dacă i se spune că este realmente egală cu el, nu va crede acest lucru. Această idee i-a pătruns în adâncurile minţii, iar condiţionarea a devenit propria ei convingere; ea crede că este inferioară în forţa fizică şi în calităţile intelectuale. Iar bărbatul, care a adus femeia în această stare, nu o poate iubi. Iubirea nu poate exista decât între egali, între prieteni. Dacă poţi iubi fără gelozie, dacă poţi iubi fără ataşament, dacă poţi iubi un bărbat atât de mult, încât propria lui fericire să fie fericirea ta – chiar dacă el este cu altă femeie şi e fericit – atunci iubeşti cu adevărat. Vei fi fericită, deoarece el e fericit. Şi vei fi recunoscătoare femeii care l-a făcut pe partenerul tău fericit; gelozia va dispărea. Astfel, iubirea a ajuns la puritate. Această iubire nu poate crea nici o legătură, este pur şi simplu o deschidere a inimii în toate direcţiile. Gelozia este un lucru foarte complicat. Ea este alcătuită din mai multe lucruri. Unul din ele este frica, altul – atitudinea egoistă, dorinţa de a monopoliza; ea nu este o experienţă a iubirii, ci una a posesivităţii, o tendință de a fi competitiv, o profundă frică de a nu fi inferior. (OSHO)
Cea mai mare glorie nu o dobândeşti atunci când nu eşti doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut. – Confucius
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!