“Tot ce înțeleg în viaţă, înțeleg doar pentru că iubesc.” – Lev Tolstoi
Iubirea: “Ajutorrrrr!”
Candva, demult, toate sentimentele si emotiile au plecat in vacanta pe o insula. Fiecare, in functie de natura ei s-a distrat si simtit bine, rasfatandu-se sub cerul senin si insorit.
Insa cand distractia era in toi a sosit pe neasteptate un avertisment de vreme rea si furtuna si toate emotiile si sentimentele au fost sfatuite sa evacueze insula.
Anuntul insa, a cauzat panica si fiecare a inceput sa alerge catre o barca si precum in cazul Titanicului, fiecare era preocupat sa se salveze pe sine.
Cu toate acestea, Iubirea nu s-a miscat suficient de repede pentru sine. Erau asa de multe de facut… insa pe masura ce cerul devenea din ce in ce mai amenintator, Iubirea a realizat ca nu mai este timp si trebuie sa plece. Dar cu ce sa se mai salveze? Toate barcile fusesera luate!
Mergand pe mal, Iubirea vede Prosperitatea trecand intr-o barca luxoasa si punandu-si mainile palnie striga catre aceasta: “Prosperitate, vrei te rog sa ma iei in barca ta?”
“Nu”, a raspuns Prosperitatea, “barca mea este plina de lucruri pretioase si nu pot risca sa se scufunde. Nu mai e loc si pentru tine.” Si a plecat mai departe.
Nu dupa mult timp, Orgoliul a trecut pe acolo intr-o barca superba. Din nou Iubirea a strigat de pe mal: “Ma ajuti te rog, Orgoliule? Sunt blocata aici si nu pot pleca. Ia-ma cu tine, te rog!”
Uitandu-se in urma, Orgoliul i-a strigat peste umar Iubirii: “Nu, nu pot sa te iau cu mine. Abia mi-am curatat barca si nu am de gand sa o murdaresc cu picioarele tale pline de nisip!”
Tristetea a trecut pe acolo dupa o vreme si Iubirea din nou a strigat dupa ajutor. Dar fara niciun rezultat: “Nu, nu pot sa te iau cu mine. Sunt asa de trista…Vreau sa fiu singura!”, ii spuse Tristetea.
Cand Fericirea si-a facut aparitia pe acolo, Iubirea s-a luminat putin si a strigat plina de speranta dupa ajutor. Dar Fericirea era asa de preocupata in euforia ei, incat nici nu a remarcat prezenta Iubirii care ii facea semne de pe mal.
Iubirea incepu sa se simta agitata si nedorita, cand cineva a strigat: “Vino Iubire, te iau eu cu mine in barca”. Iubirea nu stia cine putea fi, vazand barca imensa in care naviga, dar a sarit bucuroasa la bord simtindu-se eliberata de grija si stiind ca acum va ajunge la loc sigur.
Cand a coborat de pe barca, Iubirea a intalnit-o pe Cunoastere care tocmai acostase si ea. Inca surprinsa, Iubirea intreaba: “Cunoastere, cine este cel atat de generos care mi-a oferit o sansa cand nimeni altcineva nu a vrut?”
Zambind cu calm, Cunoasterea raspunde: “ Oh, acela este Timpul.”
“ Si de ce ar opri Timpul ca sa ma duca intr-un loc sigur?”, se intreba cu voce tare Iubirea. Cunoasterea zambi din nou, de data aceasta cu intelepciune: “ Pentru ca doar Timpul iti cunoaste cu adevarat esenta si te-ai nascut odata cu el!”
Mesajul acestei povesti este ca subapreciem iubirea catre noi si ceilalti, in favoarea prosperitatii. Chiar si in fericire sau tristete, uitam cum sa traim iubirea. Insa cu timpul toti oamenii incep sa realizeze importanta iubirii si majoritatea isi doresc pe patul de moarte un singur lucru: sa se simta iubiti!
Nu uita timpul tau merge impreuna cu iubirea ta!
