“Viata este un naufragiu, dar nu trebuie sa uitam sa cantam in barcile noastre de salvare.” – Voltaire
Fa-ti timp si citeste aceasta scurta poveste. Va face o schimbare uriasa in viata ta.
Astazi, m-am prezentat in fata elevilor mei cu doua mere (copiii nu au vazut asta, insa inainte de a intra in clasa am aruncat pe jos de mai multe ori unul dintre mere – daca te uitai la ele, amandoua aratau perfect). Am vorbit cu ei despre mere si ei mi-au spus ca arata asemanator, ca au aceeasi dimensiune si ca par foarte gustoase.
Am luat marul pe care il aruncasem pe podea si am inceput sa le spun copiilor despre faptul ca mie nu imi place acel mar, ca eu cred ca arata dezgustator, ca are o culoare oribila si ca pana si codita lui este prea scurta. Le-am spus ca daca mie nu imi place, nici lor nu ar trebui sa le placa, asa ca ar trebui sa inceapa sa il jigneasca.
Unii copii se uitau la mine de parca eram nebuna, dar am trecut marul de la unul la altul si fiecare a inceput sa isi arate dispretul pentru acel mar: “Esti dezgustator!”, “Nici macar nu stiu de ce existi!”, “Esti un mar care miroase urat!”, “Probabil ai viermi in interior!” si tot asa.
Chiar am reusit sa il distrugem pe acest biet mar. De fapt, la un moment dat ajunsesem sa imi fie mila de saracul fruct.
Am trecut apoi prin mainile lor celalalt mar, caruia i-am spus cuvinte frumoase: “Esti un mar minunat!”, “Ce culoare frumoasa ai!”, “Stralucesti!” , “Cred ca esti tare gustos”.
Am ridicat ambele mere in mainile mele si, din nou, am discutat despre asemanarile si deosebirile lor. Nu exista nicio schimbare, ambele mere aratau la fel. Apoi am taiat merele. Marul cu care am fost draguti era perfect, proaspat si suculent in interior.
Marul caruia i-am spus cuvinte urate era zdrobit si inchis la culoare.
Am vazut in ochii copiilor schimbarea. Ei au inteles, in sfarsit, ca ce am vazut in interiorul acelui mar, vanataile si bucatile rupte, este exact ce se intampla in interiorul oricarei persoane cand cineva o raneste cu ce spune sau cu actiunile pe care le face.
Atunci cand oamenii sunt agresati, in special copiii, se simt oribil in interior si, uneori, nu arata sau nu spun altora cum se simt. In cazul in care eu nu as fi taiat acel mar, niciodata nu s-ar fi stiut cata durere i-am provocat.
Spre deosebire de un mar, noi avem capacitatea de a opri acest lucru. Noi putem invata copiii nostri si oamenii din jurul nostru ca nu este in regula sa spunem lucruri neplacute, sa jignim sau sa distrugem emotional o alta persoana. Noi ne putem invata copiii sa incerce sa opreasca orice forma de agresiune.
Daca cineva nu face nimic, pentru o persoana care sufera ranile devin tot mai mari o data cu trecerea timpului. Haideti sa cream o generatie de oameni buni, de oameni care sa isi iubeasca aproapele. Haideti sa ii invatam impreuna ca nu este frumos sa arati cu degetul si ca nu trebuie sa spuna cuvinte dureroase. Limba nu are oase, insa este suficient de puternica pentru a frange o inima. De aceea trebuie sa fim atenti cu cuvintele pe care le spunem.
