O femeie poate creste un barbat de succes

Traim vremuri in care individul trebuie sa manance sanatos, sa doarma bine, sa faca sport, sa aiba grija de el si mai ales sa aiba mare grija sa fie fericit! Well, pare ca toata iconografia asta nu lasa spatiu pentru greseala, eroare, esec. In aceasta ecuatie a individului vesnic tanar si implinit esecul devine sinonim cu devalorizarea de sine; se insinueaza, putin pervers, ideea ca nu ai avut suficient grija de tine, ca nu ai facut alegerile corecte. Well, eroare, gresit, nimic mai neadevarat! Alegerile nu sunt bune sau rele, sunt doar masura putintei noastre la un anumit moment existential. Este dincolo de bine sau rau. Mintea umana s-a structurat pe acest binom, s-a cablat cum spunea un mare antropolog, in acesta alternanta: zi - noapte, viata – moarte, bun – rau. Asadar, omul zilelor noastre ar putea concluziona eronat ca fericirea este bine iar esecul este rau. Eu as spune ca fericirea ne da placere iar esecul taman opusul, neplacerea. Refuzam neplacerea precum matele apa si pana la un punct este sanatos pentru conservare dar in exces creeaza dificultati majore. Stiti copilul poate refuza neplacerea de a merge la somn sau masa dar cand se da cu fundul de pamant, intr-o criza majora, atunci consuma energie vitala si autoinfleaza neplacerea la cote paroxistice... nu radeti si adultii fac asta, fara sa vrea si fara sa-si dea seama. In general, refuzul paroxistic al neplacerii sau a esecului ascund alte cauze, mult mai vechi si mai adanci decat aparenta circumstanta, dar asta este o alta discutie. Sa enumeram cateva „esecuri”: Cuplu esuat Aici lucrurile sunt tragice si catastrofice, mai ales in primele momente. Unul pleaca altul plange, si unul si celalalt traiesc diferite sentimente de vinovatie, respingere si abandon, etc. Adevarul este ca esecul de astazi, dincolo de junghiurile pricinuite, deschide si o poarta spre noi reamenajari, intelegeri, aspiratii. Le da sansa, fiecaruia, sa redefineasca ce vor, cine sunt, ce sens are existenta lor si tot asa. Fara esecul respectiv nu ar exista intrebari de genul: Oare de ce aleg mereu astfel de parteneri? De ce ma simt atat de tradat/tradata? De ce ma separ atat de greu? Oare ce anume repet? Vedeti? Intrebarile nu sunt pentru celalalt, ci pentru noi insine. Tot asa si raspunsurile. Sa nu uitam ca hohotul de ras de astazi nu era posibil fara esecul zilei de ieri si cumva, paradoxal, mai ca-ti vine a spune multumesc! Este greu sa fii intelept si furios simultan, cred ca-i imposibil, dar poti cu siguranta, pas cu pas, sa inveti cum sa rabzi durerea, cum sa-i cauti sursele in pliurile inimii, acolo unde nu te-ai mai uitat de atata vreme... sa o mangai incet pe crestet si sa-i spui... „Lasa, ca te faci tu mica!” Parintii, greselile si vinovatia Un autor minunat, Berry T. Brazelton, spunea ca e tare pacat ca parintii nu stiu ca invatarea se produce doar in momentele de criza, doar in erorile de parenting si nu in momentele in care am ghicit nevoile copilului. Sa nu intelegi, nevoia copilului nu este o crima, nu inseamna ca nu sunteti parinti buni si nici ca ati traumatizat pe viata pruncul. Un moment esuat ne invata pe noi si pe ei deopotriva ca nu suntem identici, ca pentru a relationa trebuie sa invatam alteritatea, diferentele, ca a iubi sau a fi iubit, la orice varsta, nu inseamna sa ghicesti nevoile sau intentiile celuilalt. E mai usor in cuvinte. Daca parintii nu s-ar lasa coplesiti de sentimente difuze de vinovatie, neputinta, inadecvare, atunci s-ar putea bucura de lucrurile noi pe care le descopera in copiii lor sau in ei insisi atunci cand ceva a esuat, cineva a gresit sau nimeni nu a inteles nimic din ceea ce tocmai s-a intamplat. Concluzii Desi esecul este neplacut si dureros, decat sa ne consumam zadarnic in evitarea sau negarea lui, mai bine incercam sa invatam sa-l toleram si sa asteptam darurile pe care, mai devreme sau mai tarziu, le aduce.
Publicitate

Relatiile dintre mama si fiu se formeaza inca din copilarie. Acesta perioada a vietii este fundamentala pentru succesul copilului in viata. Un sfat deosebit pentru toate mamele: Niciodata nu admite urmatoarele greseli!

1.Niciodata nu rade de baiat!

Pentru un barbat, zeflemeaua unei femei totdeauna este o trauma. Cu atat mai mult, atunci cand mama rade de copil, ea produce o trauma profunda, care va fi prezenta toata viata. Nu conteaza daca ai ras ca a imbracat pantalonii invers sau a desenat un catel ghebos, ca i-a facut o declaratie de dragoste colegei de banca sau si-a imbracat camasa pe dos. Faptul ca ai ras de el se va memora pentru toata viata!
Si niciodata nu vei fi iertata…

2. Raspunde la toate intrebarile.

La orice varsta! Si niciun fel de „de aceea” sau „vei creste si vei afla”. Totdeauna, la toate intrebarile. Nu stii raspunsul, recunoaste. Afla-l si raspunde-i! Ti-e rusine? Intrebarea copilului te-a facut sa rosesti? Foarte bine! Acum poti analiza un alt complex al tau. Dar acesta este complexul tau si nu al copilului. Nu-l implanta in psihicul lui. Spune-i sincer ca nu cunosti raspunsul. Solicita timp pentru el. Copiii, de regula, accepta usor acest lucru.

3.Cere sfaturi de la baiat, atunci cand adopti anumite decizii.

Nici nu-ti imaginezi cat de usor, uneori, un copil poate gasi solutia unei probleme „mature”, pe care nu ai fost capabil s-o rezolvi jumatate de an! Cum ar trebui sa fie viitorul nostru apartament? De ce ma cert permanent cu cineva? Ce nu fac cum trebuie? Astfel, baiatul invata sa fie barbat si sa ia decizii, iar mama ii arata increderea si respectul ei.

4. Uita fraza „Eu ti-am spus!”

Chiar daca i-ai spus, insa el n-a ascultat, uita acest refren! Pentru totdeauna. Nu ai dreptul sa concurezi cu el in niciun fel. „Eu ti-am spus!” este o competitie, unde mama se bucura de „victorie”… Ai avut dreptate? Bucura-te in tacere! El va intelege si singur.

5. Lauda-l!

Publicitate

Admira sincer, fara niciun fel „dar” sau „aici trebuie sa corectam un pic”. Spune simplu „FANTASTIC!” Copilul tau face totul fantastic! Atunci cand va creste, va vedea si singur unde trebuie de „corectat”.

6. Sustine orice vis al baiatului.

„Vreau sa fiu fotbalist”. Super! Cumpara-i o minge si carti cu fotbalisti. Apoi, „Vreau sa fiu pictor”. Iar, super! La fel, cumpara-i cele necesare pentru pictura. Mai tarziu, „Vreau sa proiectez masini”… Ai prins schema? SUPER! Crede-ma, va decide cu adevarat pe la 20 de ani.

7. Daca copilul plange…

Inseamna ca s-a intamplat ceva grav. O nimica toata pentru tine (la gradinita le-au dat copiilor hrisca, in loc de gustosul terci de orez cu miere), dar ceva foarte important pentru el! Pentru copil, orice drama are dimensiuni enorme. Pentru ca lumea lui este inca destul de mica, hrisca nu se pierde printre multitudinea de lucruri… Dar daca s-a intamplat ceva grav, trebuie sa-l linistesti! La orice varsta. Tu ai datoria sa-l linistesti! Este o DOGMA, o LEGE pentru a va intelege unul pe altul in viitor. Copilul nu trebuie sa planga in singuratate! Niciodata! Mama trebuie sa fie alaturi de el!

8. Nu-i baga minte in cap! La fel, NICIODATA!

Comentariile sunt de prisos.

9. Intotdeauna esti de partea lui!

Nu doar in cuvinte, dar si in fapte. Nu da afirmativ din cap atunci cand invatatoarea se plange pe el. Niciodata nu striga la copil impreuna cu toata familia, pentru a fi ca toti. In societate, copilul intotdeauna are dreptate. Copilul tau intotdeauna are dreptate!

Doar astfel nu-i va fi frica sa te intrebe ce este porno si cum sa saruti o fata corect. El stie ca nu te vei rasti la el: „Ce fel de intrebare mai e si asta?” sau „Cum nu ti-e rusine?!” Pentru ca are incredere in tine.

Cu alte cuvinte, va crede in tine. Iar acesta este visul fiecarei mame. Si acest vis poate deveni realitate.

Nu rata copilaria copilului tau pentru a-l ajuta sa devina un barbat de SUCCESS!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole