Arta de a elibera constă în faptul că nu trebuie să te opui plecării cuiva și nu trebuie să te străduiești să ții pe cineva aproape. Acest lucru este valabil atât la oameni, cât și la lucruri, momente. Este strâns legată de capacitatea de a asculta propria intuiție și informația care provine din spațiul înconjurător.
Uneori lucrurile nu merg cum trebuie pentru că acum nu este momentul potrivit. Uneori lucrurile nu merg cum trebuie pentru că ceea ce vrem să facem sau să avem nu ne este cu adevărat necesar la momentul respectiv.
Este important să facem distincția între a elibera și a renunța. Atunci când renunțăm, ne simțim nemulțumiți și înfrânți. Renunțăm chiar dacă nu suntem de acord cu ceea ce ni se întâmplă, chiar dacă nu știm ce să facem și cum să procedăm, iar în același timp ne opunem și chiar ne enervăm.
De obicei, atunci când renunțăm, experimentăm diverse emoții negative. Este ca și cum am acționa împotriva dorințelor noastre.
Dar eliberarea este diferită, ea are loc în momentul în care suntem împăcați cu situația, scăpăm în primul rând de tensiune și de emoții cu vibrație joasă. Merită să eliberăm atunci când ne enervăm că ceva nu merge cum trebuie sau când cineva nu face ceea ce dorim.
Noi credem că lumea trebuie să facă ce vrem noi. Dar există o datorie? Datoria este o obligație intern acceptată (voluntară), “o obligație a unei persoane consacrată de conștiința sa”.
Dacă credem că cineva ne datorează ceva, o percepem pe acea persoană ca fiind vinovată, dar adevărul este că nu există vinovați. Noi înșine (de multe ori fără să ne dăm seama) ne-am inventat faptul că cineva ne datorează ceva.
Fiecare are dreptul să acționeze în conformitate cu propria sa percepție și nivel de conștientizare. Aceasta este alegerea sa, fie conștientă, fie inconștientă, dar acesta este deja un alt subiect.
Deci, cine se simte rău în această situație? Cineva pe care îl considerăm debitor sau noi înșine? De aceea, eliberându-ne, ne va fi mai ușor.
Merită să trecem peste și atunci când dorim cu tărie ceva, când încetăm să mai observăm ce se întâmplă în jurul nostru, fiind obsedați de propria noastră dorință, nu observăm schimbările care au loc în lume, nu ne mai ascultăm pe noi înșine și propriile noastre sentimente.
Ne lipsește flexibilitatea. Trebuie să învățăm să ne ridicăm deasupra dorinței care nu poate fi îndeplinită dintr-un motiv sau altul, care nu depinde de noi înșine.
A elibera înseamnă a lăsa Universul sau pe Dumnezeu să acționeze în conformitate cu înțelepciunea sa.
Și înțelepciunea lui Dumnezeu depășește propria noastră înțelegere, cel puțin pentru că nu suntem în măsură să înțelegem cu mintea noastră toate procesele care au loc.
Dacă ținem cu tărie de propria noastră viziune și percepție, ne închidem pentru alte posibilități pe care nici măcar nu le bănuim.
Eliberarea este, de asemenea, legată de încrederea că tot ceea ce se întâmplă are mai mult sens decât poate interpreta mintea noastră. totul se întâmplă cu un motiv.
