Nu va temeti de suferinta si lasati-va inimile sa iubeasca, chiar cu riscul de a le rani…

Joshua Fields Millburn: 15 lectii de viata minimaliste invatate in 30 de ani 1. Dragostea nu este suficienta. Desi trebuie sa iubim, dragostea nu este suficienta pentru a supravietui. Trebuie sa luam masuri pentru a le arata celorlalti ca ne pasa, sa le aratam ca ii iubim. Da, dragostea este un verb. 2. Sanatatea este subestimata. Starea noastra de bine este mult mai importanta decat o tratam multi dintre noi. Fara sanatate, nimic altceva nu mai conteaza. 3. Obiectele cu valoare sentimentala nu sunt chiar atat de importante pe cat par a fi. Mama mea a murit cand eu aveam 28 de ani. Au fost niste momente dificile in viata mea, dar m-au ajutat sa realizez ca amintirile noastre nu se afla in lucrurile noastre, amintirile noastre sunt inauntrul nostru. 4. Jobul tau nu este misiunea ta in viata. Pentru mine cel putin nu a fost, desi l-am tratat ca si cum ar fi fost pentru o perioada indelungata de timp. Am muncit atat de mult incat celelalte lucruri din viata mea au avut de suferit. Nu e nimic gresit in a munci din greu atata timp cat nu sta in calea celor mai importante aspecte ale vietii: sanatatea, relatiile, pasiunile tale. 5. A-ti gasi pasiunea este important. Pasiunea nu este preexistenta. Iti poti cultiva o pasiune atata timp cat aceasta pasiune este ceva care se aliniaza principiilor si dorintelor tale. 6. Relatiile conteaza. Fiecare relatie – cea de prietenie, romantica sau de orice alt tip – este o serie de a da si a primi. Fiecare relatie are o cutie pe care scrie “NOI”. Pentru ca relatia sa functioneze, ambele parti trebuie sa ia, dar si sa puna in cutia respectiva. Daca doar daruiesti, dar nu si primesti, te vei simti folosit, exploatat, vei simti ca altcineva profita de tine; daca doar primesti, dar nu si daruiesti, atunci esti o persoana demna de dispret. 7. Gelozia este o emotie irosita. Competitia da nastere geloziei desi adesea ii punem etichete dragute precum “spirit competitiv”, “ambitie” sau “perseverenta”. Gelozia este urata totusi: nu este niciodata o modalitate de a exprima ca ne pasa – este doar un canal prin care ne raspandim propriile nesigurante. 8. Nu sunt centrul universului. Este dificil sa te gandesti la lume din alta perspectiva decat cea proprie. Suntem intotdeauna ingrijorati vizavi de ceea ce se intampla in vietile noastre. Cum arata programul meu astazi? Daca imi pierd jobul la urmatoarea runda de concedieri? De ce nu ma pot opri din fumat? De ce am kilograme in plus? De ce nu sunt fericit cu viata mea? Suntem puternic constienti de tot ce este conectat cu vietile noastre, insa suntem doar un singur ingredient intr-o reteta mult mai ampla. 9. Schimbarea inseamna evolutie. Ne dorim cu totii alte rezultate in vietile noastre si cu toate acestea cei mai multi dintre noi nu vor schimbare in vietile lor. Schimbarea inseamna nesiguranta si nesiguranta inseamna disconfort si disconfortul nu este amuzant deloc. Dar cand invatam sa ne bucuram de procesul schimbarii – cand alegem sa privim nesiguranta drept varietate – atunci ajungem sa culegem toate recompensele schimbarii. Acesta este modul in care evoluam. 10. Sensul vietii. A oferi inseamna a trai. Cea mai buna modalitate de a trai o viata valoroasa este simpla: continua sa evoluezi ca individ si contribuie si la evolutia altor oameni intr-un mod plin de sens. Evolutie si contributie; acesta este sensul vietii. 11. A pretinde ca suntem perfecti nu ne face perfecti. Nu sunt perfect si nu o sa fiu niciodata. Fac greseli, iau decizii proaste si uneori esuez. Ma impiedic, cad. Sunt om – o traista plina cu de toate, intuneric si lumina – asa cum esti si tu. Iar tu esti un om frumos. 12. Durerea poate fi utila, dar nu si suferinta. Durerea ne lasa sa stim ca ceva este gresit: ea ne indica ca trebuie sa schimbam ceea ce facem. Cu toate acestea, suferinta este o alegere si putem alege sa oprim suferinta, sa invatam o lectie din durere si sa mergem mai departe cu vietile noastre. 13. Neincrederea in tine insuti ucide. Persoana care te impiedica din a face tot ce vrei sa faci, persoana care te opreste din a fi in totalitate liber, persoana care te opreste din a fi sanatos, fericit si pasionat – acea persoana esti chiar tu. 14. Fericirea nu este de vanzare. Nu putem cumpara fericirea si cu toate acestea rascolim raioanele de magazine, rafturile si pagini pe eBay pentru a cauta ceva mai mult, ceva pentru a umple golul. Lucrurile nu ne vor face fericiti, cel putin nu pe termen lung. In cel mai bun caz, lucrurile materiale ne vor linisti temporar. In cel mai rau caz, ele ne vor distruge vietile: ne vor lasa goi pe dinauntru, depresivi, ne vor lasa chiar mai singuri decat eram – singuri intr-o mare de lucruri fara valoare. Adevarul este ca vom muri cu totii si a ne umple mormintele cu bunuri si comori nu ne va salva de la aceasta realitate. 15. Nu trebuie ca toata lumea sa te placa. Toti vrem sa fim iubiti – este un instinct specific mamiferelor – insa nu putem evalua fiecare relatie in acelasi mod si prin urmare nu te poti astepta ca toata lumea sa te iubeasca la fel. Viata nu functioneaza astfel. Prietenul meu Julien Smith spunea in eseul “The complete guide to not giving a fuck”: “Cand oamenii nu te plac, in realitate nu se intampla nimic. Lumea nu se sfarseste. Nu ii simti ca iti rasufla in ceafa. De fapt, cu cat mai mult ii ignori si iti vezi de treaba lor, cu atat mai bine iti este.” Sursa: garbo.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Acesta este mesajul pe care ni-l transmite frumoasa poveste cunoscuta sub numele de ‘Inima perfecta.’

Inima perfecta

Intr-o buna zi un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca el are cea mai frumoasa inima din lume. In scurta vreme, s-au strans in jurul lui o multime de curiosi si trecatori. Inima lui nu avea nicio crapatura, nici cea mai mica zgarietura nu se vedea pe ea. Da, au cazut cu totii de acord… Era cu adevarat cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.

Cu cat oamenii ii admirau inima mai mult, cu atat tanarul se lauda si mai tare cu inima sa frumoasa. Era tare mandru de ea…

Deodata, un batranel isi face loc in fata multimii si spune cu o voce linistita, ca pentru sine:

“Si totusi, inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasa ca inima mea”.

Brusc, toate privirile oamenilor, inclusiv cea a a tanarului, s-au indreptat catre inima batranului. S-au uitat cu totii la inima ce batea in pieptul batranului. Intr-adevar, inima batranului batea cu putere, insa era plina de cicatrici. Avea locuri de unde bucati din ea fusesera smulse si alte bucati puse la loc, dar nu se potriveau chiar bine si se puteau vedea si cateva margini crestate. Ba mai mult, in anumite locuri ale inimii erau scobituri adanci din care bucati intregi lipseau.

Oamenii se uitau muti de uimire la batran.

“Cum poate sa spuna ca inima lui este mai frumoasa?”, sopteau intre ei.

Tanarul s-a uitat si el atent la inima batranului, a vazut in ce stare se afla si a inceput sa rada.
“Probabil ca glumesti”, a spus acesta. “Uita-te la inima ta si uita-te si la inima mea. Inima mea este perfecta, pe cand a ta este toata numai cicatrici si lacrimi.”

“Da”, a spus cu blandete batranul. Inima ta arata perfect, insa nu as schimba-o niciodata cu a mea. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am dat dragostea mea – smulg o bucata din inima si le-o dau lor, iar ei adesea imi dau o bucata din inima lor care se potriveste in locul gol din inima mea.

Dar fiindca bucatile nu sunt rupte la milimetru, am anumite margini colturoase si aspre pe care le pretuiesc deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o.”

Iată dovada lui Albert Einstein că Dumnezeu există! Toată lumea trebuie să citească asta.

Un profesor de filosofie ateu le vorbea studenților despre dezacordul științei cu ideea existenței unui Dumnezeu atotputernic.

Acesta l-a rugat pe unul dintre studenții săi creștini nou-veniți să se ridice în picioare, și iată ce a urmat:

Profesorul: Ești creștin, așa-i băiete?

Studentul: Da, domn’ profesor.

Profesorul: Așadar, crezi în Dumnezeu?

Studentul: Desigur, domn’ profesor.

Profesorul: Ce părere ai, DUMNEZEU e bun?

Studentul: Cu siguranță.

Profesorul: DUMNEZEU e ATOTPUTERNIC?

Studentul: Da.

Profesorul: Fratele meu a murit de cancer, deși s-a rugat necontenit la DUMNEZEU că să îl vindece. Noi, oamenii, facem tot ce ne stă în putere să ne ajutăm aproapele, cel puțin majoritatea dintre noi, dar DUMNEZEU n-a făcut nimic în cazul meu. Cum mai poți considera un astfel de DUMNEZEU ca fiind unul bine-intenționat? Ă?

(Studentul nu a răspuns nimic.)

Profesorul: Nu știi să răspunzi, așa-i? Nu-i nimic, tinere, îți repet întrebarea, e DUMNEZEU bun sau nu?

Studentul: Da.

Profesorul: Dar Diavolul, o fi și el bun?

Studentul: Nu.

Profesorul: Ia zi-mi, Diavolul de unde provine?

Studentul: Tot DUMNEZEU l-a creat…

Profesorul: Bun. Atunci ia zi-mi, băiete, pe lume există și rău?

Studentul: Da.

Profesorul: Răul e omniprezent, am dreptate? Iar DUMNEZEU a creat tot ce există, nu?

Studentul: Ba da.

Profesorul: Pai și-atunci, cine a creat răul?

(Studentul nu a răspuns nimic.)

Profesorul: Boli există? Dar imoralitate? Ură? Urâțenie? Întâlnești în lume toate astea, nu?

Studentul: Da, domn’ profesor.

Profesorul: Și-atunci, pe-astea cine le-a creat?

(Studentul a tăcut.)

Profesorul: Potrivit științei, percepem lumea prin intermediul celor 5 simțuri. Așa că ia spune-mi tu mie… l-ai văzut vreodată pe DUMNEZEU?

Studentul: Nu, domn’ profesor.

Profesorul: L-oi fi auzit, atunci?!

Studentul: Nu, domn’ profesor.

Profesorul: L-ai simțit vreodată pe DUMNEZEU, I-ai simțit gustul, sau L-ai mirosit? Ai trăit vreo formă de percepție de orice fel legată de DUMNEZEU?

Studentul: Nu, domn’ profesor. Mă tem că nu.

Profesorul: Și totuși crezi în El?

Studentul: Da.

Profesorul: Știința oferă dovezi palpabile, demonstrate empiric, că DUMNEZEU nu există. Poți să infirmi asta?

Studentul: Nu. Eu cred în El, și-atât.

Publicitate

Profesorul: Da, crezi în El. Credință… Știința vine cu dovezi, și tu ai credință.

(Din acest moment, studentul începe să-și confrunte el profesorul.)

Studentul: Domn’ profesor, dar căldura există?

Profesorul: Da.

Studentul: Dar frig există?

Profesorul: Da.

Studentul: Vă-nselați, domn’profesor. Nu există așa ceva.

(Sala de curs a amuțit, surprinsă de întorsătură neașteptată a discuției.)

Studentul: Domn’ profesor, întâlnim căldură puternică, supracăldura, megacăldura, căldură incandescentă albă, căldură slabă sau căldură zero. Dar niciodată frig. Putem avea temperaturi cu 272 de grade sub punctul de îngheț, dar nu avem mijloacele de a investiga temperaturi mai joase de atât (n.r.: temperatura cea mai scăzută măsurată vreodată în Univers, respectiv temperatura Nebuloasei Bumerang). Pur și simplu nu există conceptul de frig. Este doar o denumire inventată pentru a desemna absența căldurii. Nu putem măsură frigul. Căldură este energie. Așadar, ar fi aberant să considerăm că frigul este opusul căldurii, domn’ profesor, când de fapt frigul este absența căldurii.

(Audienta din sală a rămas încremenită, iar tensiunea plutea în aer.)

Studentul: Dar despre întuneric ce părere aveți, domn’ profesor? Există întuneric?

Profesorul: Normal. Apune soarele, se face beznă, doar vezi cu ochii tăi.

Studentul: Vă înșelați din nou, domn’ profesor. Întunericul este absența unui lucru, respectiv a luminii. Întâlnim lumina slabă, lumina normală, lumina puternică, lumina intermitentă… Am putea vorbi despre conceptul de întuneric doar dacă ar există momente când lumina lipsește complet. Iar așa ceva nu există. Dacă ar exista întuneric, în mod normal am putea să creștem și gradul de întuneric, am avea o scală valorică și pentru asta, nu?

Profesorul: Bun, am înțeles. Spune-mi odată unde vrei să ajungi, tinere.

Studentul: Domn’ profesor, astfel vă pot demonstra ușor că premisele dumneavoastră științifice sunt eronate.

Profesorul: Eronate? Poți să-mi explici de ce?

Studentul: Speculați premisa dualității. Dacă susțineți că există viață și moarte, în mod logic afirmați că există un DUMNEZEU bun și un DUMNEZEU râu. Pentru ca două lucruri să fie diametral opuse, cele două trebuie să fie concepte finite, măsurabile. Iar știință nu poate să explice un gând, domn’ profesor. Deși folosește electricitatea și forțele magnetice, știința n-a văzut niciuna dintre acestea, ce să mai vorbim despre înțelegerea lor în profunzime. Ca să ne raportăm la conceptul de moarte că fiind opus conceptului de viață, ar însemna să considerăm că moartea este ceva palpabil. Iar moartea nu este ceva ce se opune vieții, moartea desemnează de fapt absența vieții și nimic mai mult. Având în vedere aceste lucruri, spune-ți-mi, vă rog, domn’ profesor, îi învățați pe studenți că se trag din maimuță?

Profesorul: Dacă te referi la procesul natural al evoluției, atunci da, desigur.

Studentul: Ați observat vreodată evoluția cu ochii dumneavoastră atunci?

(Profesorul a scuturat din cap că nu și pe fată i-a încolțit un zâmbet, uimit și impresionat de concizia discursului argumentativ al studentului său)

Studentul: Din moment ce nimeni n-a observat vreodată procesul evoluționist în plină desfășurare, și nimeni nu poate dovedi că acest proces ar avea un caracter continuu, de fapt dumneavoastră nu faceți altceva decât să vă impuneți punctul de vedere. Și în acest caz, domn’ profesor, nu sunteți mai degrabă predicator decât profesor?

(Sala a izbucnit în urale)

Studentul: Există printre noi cineva care să fie observat creierul domnului profesor cu proprii ochi?

(Sala a fost cuprinsă imediat de hohote de râs)

Studentul: Există cineva care să fie auzit, simțit, atins sau mirosit creierul domnului profesor?… Nu?! Se pare că nu! Și-atunci, potrivit prescripțiilor științei empirice, demonstrabile și atât de exacte, putem desprinde concluzia că dumneavoastră, domnule profesor, nici nu aveți, de fapt, creier! Vă rog să-mi scuzați îndrăzneală, dar, în aceste condiții, cum puteți să ne pretindeți să mai ascultăm măcar ceea ce ne spuneți?

(Sala a amuțit din nou. Năucit, profesorul și-a fixat studentul cu privirea și, fără să schițeze vreun gest, a replicat moale…)

Profesorul: În cazul asta, va trebui să mergeți pe încredere, băiete.

Studentul: Întocmai, domn’ profesor! Încredere și credință! Legătură dintre Om și DUMNEZEU este tocmai CREDINȚĂ! Asta este tot ce pune lucrurile în mișcare.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Relatii
Felul in care gandesti si simti despre tine insuti, incluzand credintele si asteptarile tale despre ceea ce este posibil pentru tine, determina tot ceea ce faci si ti se intampla. Cand iti schimbi calitatea modului in care reflectezi, iti modifici calitatea vietii, uneori instantaneu. Detii controlul total asupra unui singur lucru in univers – gandirea ta! Poti sa hotarasti ce urmeaza sa gandesti in orice situatie. Gandurile tale si modul in care interpretezi orice eveniment iti determina sentimentele pozitive sau negative. Gandurile si sentimentele tale te conduc la actiuni si determina rezultatele pe care le obtii.

Totul incepe cu gandurile tale

Gandirea pozitiva Gandurile pozitive iti imbunatatesc viata. Iti dau putere si te fac sa te simti si mai increzator. Gandirea pozitiva nu este doar o idee motivationala. Are efecte masurabile, constructive asupra personalitatii si sanatatii tale, asupra nivelurilor tale de energie si de creativitate. Cu cat esti mai optimist si pozitiv, cu atat vei fi mai fericit in fiecare domeniu al vietii tale. Gandurile negative au efecte opuse. Iti iau din putere si te fac sa te simti slab si mai putin increzator. De fiecare data cand gandesti sau spui ceva negativ, iti diminuezi puterea. Te simti furios si defensiv, frustrat si nefericit. Treptat, gandirea negativa iti poate face rau fizic si chiar sa-ti otraveasca relatiile. Gandirea pozitiva conduce la sanatate mentala si la performanta. Gandirea negativa duce la boala mentala si la eficacitate scazuta. De aceea, daca vrei sa ai o viata minunata, scopul tau este acela de a-ti cultiva emotiile pozitive si de a scapa de cele negative. Eliminarea emotiilor negative este cel mai important pas pe care il poti face pentru a avea sanatate, fericire si o stare de bine personal. De fiecare data cand obtii controlul asupra gandurilor si sentimentelor tale si te disciplinezi sa le mentii pozitive, se imbunateste atat calitatea vietii tale interioare, cat si cea a vietii exterioare. In absenta emotiilor negative, mintea ta se umple automat cu emotii pozitive care genereaza sentimente de fericire si implinire.

Iti poti alege gandurile

Legea Substitutiei ne arata: “La un anumit moment, mintea ta se poate concentra doar asupra unui singur gandi pozitiv sau negativ. Poti inlocui un gand pozitiv cu unul negativ oricand doresti.” Poti aplica aceasta lege gandindu-te deliberat la ceva pozitiv atunci cand vrei sa alungi un gand sau un sentiment care te fac furios sau nefericit. Legea Obisnuintei stipuleaza: “Orice gand sau actiune pe care o repeti la nesfarsit va deveni, in final, un nou obicei.” Cand reactionezi si raspunzi pozitiv in mod repetat, obtii controlul total asupra constientului tau. Curand iti va fi usor si va deveni un automatism sa gandesti astfel. Folosind vointa si repetarea, iti vei dezvolta noi deprinderi de a gandi si de a actiona. Prin aplicarea acestei legi, poti deveni o persoana pe de-a intregul pozitiva si iti poti transforma viata. Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!