“Viata nu te lasa sa te odihnesti. Ranit, vanat, obosit, ingenuncheat, prafuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie sa inaintezi. De obicei singur. De obicei gol, flamand, insetat, strain. La scoala vietii se dau examene, se dau corijente, se repeta anul. Doar cine are limba fripta poate vorbi cu adevarat despre ciorba fierbinte.
Cand cineva pleaca inseamna ca altcineva trebuie sa ajunga. Lasa armele jos! Trece. Toate trec. Rabdare si timp. A fost nevoie sa treci prin atatea ca sa ajungi aici. Generam noi experiente pentru ca avem nevoie de ele. Fara acea experienta nu ai fi avut prilejul sa te cunosti atat de profund. Exista daruri pentru toata lumea. Deschide ochii, sufletul si mintea. Observa frumusetea care se afla la indemana ta. Fii recunoscator. Bucura-te de ceea ce ai. Nu astepta neasteptarea. Prin lectiile de viata primesti putere.
Toti suntem eroi ai povestilor noastre de viata. Oamenii se adapteaza in felul lor. Au libertatea de a crea orice cred despre ei. Nu e nevoie sa facem din dorinte obsesii. Dorintele sunt ale noastre sau ale celor din jur insusite prin mimetismul social? Dupa durere usa se deschide. Uneori usile se deschid, alteori ni se trantesc in fata. Ranile ne fac sa nu mai fim ca inainte si nici nu cred ca ne dorim. Niciun sistem nu functioneaza intamplator.
Parasirea unei realitati nu inseamna neaparat sfarsitul ei, ci prelungirea intr-una noua. Nu stii niciodata ce surprize iti ofera viata. Se inchide o usa, se deschide o poarta. Sentimentele ne domina sau nu. Oricat de dura ar fi realitatea ne putem crea alta. Nu se aplica retete comune. Fiecare are realitatea sa in subconstientul sau. Viata ne propune unele lucruri pana le impune. Exista atatea sensuri cati indivizi se apleaca asupra fiecaruia dintre ele. Realitatea este subiectiva. Din orice intamplare nu iesi la fel cum intri. Important e sa nu te blochezi intr-o poveste. Povestea creeaza asteptari…
Fiecare om umbla in viata cu o poza in buzunar. Si cand simte nevoia o asaza pe primul chip care-i iese in cale, convins ca acela este potrivit.
Fiecare om umbla in viata cu o poza in buzunar. Si cand simte nevoia o asaza pe primul chip care-i iese in cale, convins ca acela este potrivit. Dar, de cele mai multe ori, ne pacalim cum putem ca sa credem ca am gasit ce ne-a lipsit. Alteori ne scufundam ca un scafandru in adancimea fiintei celuilalt cautand binele, frumosul, lumina, ignorand malul ontologic. Uneori ne iese, alteori nu. Si ramanem blocati, ne ranim sau pierdem echilibrul. Dar cu o experienta fara de care nu am avea cum sa apreciem cu toata fiinta Dragostea. Ne lovim singuri la picioare si dam linistea mai tare…
Fotografiile raman la fel, chiar daca oamenii se mai stramba. Adeseori mintea si inima sunt blocate in fotografii. Alaturi de bataile inimii si ochii vorbesc cand ar trebui sa taca. Chiar daca in viata inima ti se rupe, trebuie sa ai grija sa nu pierzi vreo bucata. Am rucsacul in spate plin de vise… De ce iubim? De ce visam? De ce gresim? De ce iertam?…
Orice pasare isi ia zborul. E atata frumusete in jur incat mintea tace si se bucura! Nectarul iubirii indulceste amarul mintii. Cicatricile lasate de trecerea timpului si incercarile vietii se vindeca in iubire.
Am sa-i spun lui Dumnezeu totul.”
Atunci când oamenii pleacă, lasă-i să plece. Viața mereu elimină ce e nepotrivit. Nu înseamnă că acei oameni au fost buni sau răi, dar că rolul lor în viața ta deja a fost jucat
Nu toți oamenii vin în viața ta ca să rămână pentru totdeauna, așa cum nici tu nu vei fi în viața altor oameni mai mult decât e necesar. Unele momente pot fi trăite cu adevărat doar lângă cineva și apoi acel cineva pleacă. De asta și sunt momente, cât de intens nu le-ai trăi. Apoi vin alte emoții, apoi apar alți oameni. Apoi tu dispari din viața altora. Uneori tot ce contează e să-ți joci rolul și alții să joace același rol în lumea ta.
Atunci când el îți spune că nu te mai vrea alături și iese pe ușa din spate, lasă-l să plece. Înseamnă că nu a fost bun decât pentru niște săruturi și vorbe goale. Sau pur și simplu nu v-ați potrivit. În schimb poate te-a învățat ceva, poate ți-a oferit un moment de neuitat. Poate că tu nu vei mai fi la fel. Poate că el va regreta. Toate astea nu vor conta. Rolul lui va fi jucat. Atunci când între doi oameni ceva nu mai merge și unul dintre ei vrea să caute fericirea la brațul altcuiva, nu mai poți întoarce. Sau dacă întorci, mereu vei ști că el odată a fost gata să te schimbe. Tu pur și simplu lasă-l. Uneori există și dragoste de moment, cu lecții dure. Uneori există și fericire temporară, cu cicatrici.
Viața mereu le pune pe toate la locul potrivit. Ce nu merge bine, e experiență. Ce merge bine, e fercire. Așa și cu oamenii: cei alături de care te simți prost, îi lași să plece și cei lângă care ești fericită îi păstrezi. Dar niciodată să nu judeci un om pentru venirea sau plecarea lui. Așa a fost să fie. Așa a fost rolul lui.
Atunci când oamenii pleacă, lasă-i să plece. Viața mereu elimină ce e nepotrivit. Nu înseamnă că acei oameni au fost buni sau răi, dar că rolul lor în viața ta deja a fost jucat. – citat cu autor anonim
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
