“Nu putem sa fim perfecti in toate domeniile, suntem lasati in asa fel sa ne completam unii pe altii!” – 12 Legi ale vietii pe care sigur le-ai trait la un moment dat!

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a-i cere un sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse: – Nu ma simt bine in pielea mea. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. imi pierd usor rabdarea, ma enervez destul de des din nimicuri. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi ajunge la varsta dvs, voi putea sa imi cenzurez pornirile, nu-i asa?- Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine! L-a dus pe tanar langa padure si i-a spus: – Vezi acest vlastar, stii ce este? – Da, e un puiet de brad. – Smulge-l! Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.– Acum, scoate-l pe acesta. S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus: – Smulge-l acum pe acela. – Dar e destul de mare, nu pot singur. – Du-te si mai cheama pe cineva. intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata. – Acum scoateti bradul falnic de acolo. – Dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni. – Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau.Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu, insa, vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi lucrurile care nu iti plac sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Apreciaza ce ai ! Apreciaza cand ai !

Apreciem soarele doar atunci cand el nu mai e pe cer; Apreciem caldura doar atunci cand ne este frig; Apreciem ploaia doar atunci cand e seceta; Apreciem iubirea cuiva doar atunci cand cel ce ne iubeste a plecat din viata noastra; Apreciem sanatatea doar atunci cand ne imbolnavim; Apreciem mancarea doar cand ne este foame sau nu avem ce manca; Apreciem locul pe care il numim „acasa” doar atunci cand nu suntem acasa sau nu avem unde sa locuim; Apreciem lumina doar atunci cand este intuneric; Apreciem calitatea prieteniei doar atunci cand suntem singuri; Apreciem familia doar atunci cand ea nu este alaturi de noi; Apreciem banii doar cand nu ii avem – in rest ii irosim; Apreciem tineretea doar atunci cand imbatranim; Apreciem zambetul doar atunci cand suntem tristi; Apreciem si il chemam pe Dumnezeu doar atunci cand tipa sufletul in noi; Apreciem bunicii doar atunci cand nu ii mai avem langa noi; Apreciem fericirea doar atunci cand suntem suparati; Apreciem zambetul doar atunci cand nu avem putere sa zambim; Apreciem mereu totul dupa ce am avut si am pierdut. Niciodata inainte sau atunci cand ar trebui sa apreciem ceea ce avem deja. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Nu poți controla tot ceea ce ți se întâmplă, însă poți alege să nu fii limitat de acestea.” – Maya Angelou

Natalie Grace, psiholog si autoarea renumitei carti „The Laws of Grace”a incercat sa-si ajute cititorii cu o serie de observatii despre viata care te vor indemna sa fii mai inteligent si calculat.

1.Legea detaliilor mici. – Felul in care un om se comporta fata de detaliile mici din viata de zi cu zi, dezvaluie cine este el cu adevarat. Spre exemplu ai putea fi bun o data pe an, de sarbatori sau cu o alta ocazie importanta, insa adevarata ta fire este formata din micile detalii, de aceea lucrurile mici sunt mult mai importante decat gesturile majore.

2. Legea pierderii inevitabile. – Un om face si greseli. Prin urmare pierderile sunt inevitabile. Stiind acest lucru, nu ar trebui sa te mahnesti. Poti influenta multe aspecte ale vietii, insa nu pe toate. Nu poti fi perfect in toate si actiunele tale nu pot fi ideale. Accepta cu smerenie insusirea invetabila a pierderii.

3. Mai bine prea putin decat prea mult. – Aceasta lege se aplica in orice situatie din viata. De exemplu: in cazul in care tii un discurs opreste-te la timp, inainte ca spectatorii sa se plictiseasca. Dupa cum spunea Goethe: „Misterul plictiselii sta in incercarea de a spune totul.” Atunci cand iesi la o plimbare ia-ti ramas bun inainte sa o faca omul iubit. Daca esti la cineva in vizita, pleaca inainte ca gazda sa aiba nevoie de un moment de lineste. Mai bine ii lasi cu mai putin, dorindu-si mult mai mult, decat sa-i vezi plictisiti de prezenta ta.

4. Legea echipei. – Doi cai inhamati la o caruta pot muta din loc 15 tone, insa fiecare separat pot ridica doar 3 tone. Nu incerca sa lucrezi de unul singur. Lucreaza in echipa, lucrul va fi mai efectiv, iar tu te vei simti mai bine.

5. Legea timpului. – Organizarea timpului sporeste sansele de a duce pana la bun sfarsit o activitate. Una e sa spui „revin cu un apel” si alta e sa spui „ te sun maine la ora 10”. Vei vedea ca vei fi mai tentant sa te tii de cuvant daca spui cu precezie cand vei face un anumit lucru.

6. Legea resetarii. – Creierul are nevoie de resetare. Daca te intorci acasa obosit si realizezi ca ai indeplinit doar 14 obligatiuni din 24 programate pentru acea zi, nu te invinui ca te-ai asezat pe scaun si ai privit in gol. Creierul nu poate efectua incontinu ordinele tale. Are nevoie de odihna. Are nevoie de a organiza toate informatiile care i-au fost transmise pe parcursul zilei. La fel cum solul isi pierde din fertilitate dupa ce ani la rand a dat roada, asa si creierul are nevoie de o pauza. Peremite-i creierului tau momente de odihna si vei deveni mai productiv.

Publicitate

7. Legea iluziei conditiilor perfecte. – Niciodata nu vor exista conditii perfecte in viata ta, dar acest lucru nu-ti permite sa negi existenta unor conditii favorabile. In mare parte astfel de sanse vin deghizate sub forma unor probleme pe care trebuie sa le rezolvi. Nu mai astepta momentul potrivit, alege sa nu te lasi dus de aceste legi.

8. Legea compensatiei. – Nu se intampla toate deodata. Iti imaginezi un om care in fiecare zi sa gateasca gustos, sa fie pasional, sa educe copii ca la carte, sa aiba dispozitie buna, succes la locul de munca si pe deasupra sa fie mereu la dispozitia prietenilor? E imposibil acest lucru. Nu se intampla toate deodata. Daca un om a atins fericirea intr-un domeniu, de regula a ratat fericirea in alta categorie a vietii. Trebuie sa tii minte ca nu trebuie sa acorzi atentie neajunsurilor, ci realizarilor.

9. Legea influentii. – Oamenii din jurul tau iti vor influenta alegerile. Chiar daca un om nu atinge succesul, pe parcurs ar putea sa ajunga acolo unde si-a dorit. Mediul inconjurator este unul dintre cei mai puternici factori in ceea ce priveste influenta asupra omului. Ne transformam in timp in cei care ne sunt alaturi, fiindca suntem prea slabi ca sa-i influentam pe cei din jur.

10. Legea reactiilor opuse in fata talentului. – Oamenii talentati pot provoca reactii opuse, fie de dispret sau de admiratie. Cert este ca nu pot fi priviti cu indiferenta, nu pot fi ignorati sau uitati. Ne amintim de ei, ii iubim, ne gandim la ei, ii detestam sau chiar ii invidiem. Daca esti talentat, nu ar trebui sa visezi la admiratie si acceptare totala. Vei avea dusmani pentru simplu fapt ca ai talent.

11. Legea amintirilor comune. – Pe majoritatea oamenilor ii leaga amintirile de unele momente care au avut loc in viata lor. Amintirile se bazeaza pe devotament si dragoste, fiindca ele creaza si consolideaza legaturile dintre oameni. Daca doresti ca o anumita persoana sa-si aminteasca de tine intr-un mod frumos, atunci creaza amintiri frumoase alaturi de aceasta persoana.

12. Legea „oamenilor care nu-ti apartin”. – Daca ai langa tine oameni care nu sunt pe aceeasi lungime de unda, nu-ti impartasesc gandurile si visurile sau invers, la un moment dat ei vor disparea din viata ta. De aceea nu trebuie sa te consumi de dragul lor, ofera-le atentie si iubire celor care sunt reciproci cu tine si-ti impartasesc asteptarile.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
“Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se pare stranie. Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde? Pentru poporul meu nu există colt al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu. Seva care urcă în arbori poarta în ea credinţa Pieilor Roşii; fiecare luminiş şi fiecare insecta sunt sacre pentru memoria şi credinţa poporului meu. Când albii merg la ceruri şi uită locul natal, morţii noştri nu-şi uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă. Noi facem parte din pământ si el face parte din noi. Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri; crestele stâncilor, roua preriilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii. Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăvăleşte în râuri şi pârâiaşe nu este numai apă, ea este sângele strămoşilor noştri. … Trebuie să-i învăţaţi pe copiii voştri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbeşte despre întâmplări, despre amintiri ale vieţii celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu. Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiţi toate acestea şi să-i învăţaţi pe copiii voştri că râurile sunt surorile noastre şi ale voastre şi de aceea trebuie să le iubiţi ca pe fraţii voştri. Noi ştim că omul alb nu înţelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cît oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, îşi ia de pe pământ ceea ce îi trebuie şi-l părăseşte. Pământul nu-i este frate, ci duşman. Işi uită mormântul tatălui său şi îşi creşte copiii fără dragoste de pământul natal … El tratează pe mama sa, pământul, şi pe tatăl său cerul, ca pe lucruri care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor şi perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul si-l va lăsa pustiu. Eu nu ştiu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (…) Nu exista un colt liniştit în oraşele omului alb. Nicăieri nu se aude creşterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi. Dar poate că este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg. Zgomotul din oraşe te asurzeşte. Ce rămâne din viaţă daca nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte? Dar poate este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg. Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului şi mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini. Aerul este scump omului roşu pentru ca toţi împart acelaşi suflu. Animalul, arborele şi omul – toţi respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră. Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaşte mirosul … Trebuie să ştiţi că aerul este cu mult mai preţios şi că suflul aerului este acelaşi în toate lucrurile care trăiesc. Aerul care a dat strămoşilor noştri prima lor respiraţie primeşte, de asemenea, ultima lor privire. Şi dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-l păstraţi curat şi sfânt pentru ca omul să poată simţi mângâierea vântului şi dulceaţa câmpului în floare. … Dacă hotărâm sa vă vindem pământ, voi pune o condiţie: omul alb trebuie sa trateze animalele de pe acest pământ ca pe fraţii şi surorile sale. Eu sunt sălbatic si nu înţeleg un alt mod de a trăi. Am văzut miile de bizoni care putrezeau in preerie lăsaţi acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului. Eu sunt un sălbatic şi nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieţii noastre. Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmpla animalelor i se întâmplă imediat şi omului. Toate lucrurile sunt legate între ele. Spuneţi copiilor voştri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenuşa strămoşilor noştri … învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce noi i-am învăţat pe ai noştri – pământul este mama noastră şi ceea ce se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplă copiilor pământului. Dacă omul batjocoreşte pământul, pe sine se batjocoreşte. Noi o ştim de mult – nu pământul aparţine omului, ci omul pământului. Noi o ştim bine – toate lucrurile sunt legate între ele, aşa cum sângele face legătura între membrii aceleiaşi familii… nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face. Nici omul alb care are un Dumnezeu … nu poate să nu împărtăşească acest destin comun. Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ şi când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile şi pădurile vor păstra spiritul fraţilor mei pentru că ei iubesc acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne. După toate, noi suntem probabil fraţi şi surori. Există ceva pe care noi 3 ştim bine şi pe care omul alb îl va şti poate într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi cu al vostru. Voi credeţi că Dumnezeu este numai al vostru ca şi pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului şi are aceeaşi îndurare pentru toţi oamenii, albi sau roşii. Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veţi străluci iluminaţi de forţa unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ şi care, într-un scop special, v-a permis să ne dominaţi. Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înţelegem pentru ce sunt ucişi toţi bizonii, de ce nu sunt domesticiţi caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbuşite de mirosul greu al oamenilor, de ce priveliştea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor. Unde sunt desişurile ascunse? Au dispărut. Unde este marele vultur? A dispărut şi el. Este sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii. Pământul este leagănul şi sursa de existentă a vieţii noastre. Aceasta o ştiau, mult mai bine decât noi, oamenii care trăiau nemijlocit în natură. In mod paradoxal, în numele civilizaţiei şi al prosperităţii, am uitat, degradîndu-l, pustiindu-l. Pământul a devenit irespirabil. Riscăm să dispărem sufocaţi de propria noastră “operă”. Daca omul distruge Pământul care l-a creat şi care-l hrăneşte, înseamnă că ori doreşte sa se sinucidă, ori adevărurile pe care le deţine despre sine şi natură sunt false. In căutarea acestor adevăruri uitate vă invită gândurile noastre.” Textul de mai sus este un citat, cu acordul autoarei, din lucrarea “La medicine du corps energetique” de Jeannine Pontaine, în care este reprodusa scrisoarea unui şef de trib indian (Pieile Roşii) adresată Preşedintelui SUA în anul 1894, ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământurile lor sursa: Dumitru Constantin Dulcan – “Inteligenta materiei” Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!