Critica, a fost, este si va continua sa persiste printre noi. Vom fi criticati indiferent de ce vom face, sau nu vom face. Mai rar sau mai des, cu totii emitem judecati asupra celor din jur. E o obisnuinta care emana un ”virus” negativ asupra gandirii, cugetului si a actiunilor noastre.
Cu totii am fost martori la diferite critici ca spectatori sau chiar ca personaje principale, e destul de greu sa accepti o critica fiind ea chiar constructiva, e complicat pentru noi sa primim cuvinte ce ne scot din zona noastra de confort. Dar sa recunoastem ca in prezent critica a luat ”inaltime”, suntem criticati pentru nimicuri, cum ar fi haine, machiaj sau lipsa acestuia, mancare, comportament, orice si nimic semnificativ. Critici nefondate, critica ce duce la conflicte.
De nenumarate ori am auzit cateva critici ce m-au scos pur si simplu din ”sarite” cum ar fi: ”Nu va merge”, ”stai acolo unde esti ca stai bine”, ”ce te-ai imbracat asa”, ”puteai macar sa te rujezi ca arati fara hal”, ” nu vezi ca nu te prinde/ nu-ti sta bine”, ”de ce mai visezi, realitatea e asa cum e”, ”unde te grabesti, oricum nu vei reusi”, si inca cate ”perle” am mai auzit, sincer aceste critici ” iti taie creanga de sub picioare” la modul cel mai direct.
Cu sinceritate unele dintre critici m-au facut sa ma cred ”urata”, unele m-au demoralizat la propriu, pana nu am constientizat ca oamenii judeca, si e o obisnuinta zilnica cum ar fi masa la pranz, o fi din lipsa de respect sau din motivul invidiei, dar se formeaza un cerc vicios ce inrautateste lucrurile, si mai exact relatiile dintre om-om. Cu timpul vad ca dispare prietenia sincera, vorbele dulci spuse fara interes si linguseala, complimentele ca un salut la o noua prietenie, si cu parere de rau atitudinile dintre apropiati se racesc fara remuscari.
Cand vine vorba de apropiati ne mai putem da cu parerea, dar ce zicem atunci cand cunoastem unele persoane ocazitional, sau ne initiem intr-o noua prietenie si suntem abia la inceput, avem dreptul sa critica, putem judeca omul dupa cateva intamplari, momente petrecute impreuna? … aici e de gandit.
Eu personal consider critica o arma folosita mai mult ca ”duritatea cuvintelor” nu ca o incurajare de a te perfectiona, de multe ori am ajuns la concluzia ca oamenii nu stiu sa faca o critica constructiva si de fapt cuvintele lor fiind frustrante si dezolante.
Am fost criticata, si nu mi-a adus bine, chiar deloc, m-a facut mai neputincioasa, si mai nefericita, insa am primit si critica care m-a ridicat din nestire. Insa consider ca daca nu ma cunosti suficient de bine, ar fi bine sa te abtii de la critica. Si aici voi primi incurajari sau critici…
Si continui sa afirm- ”nu ma critica pana nu mai cunoscut mai bine!”
Si intradevar de ce sa criticam, sa emitem judecati unui om pe care il cunoastem putin, de ce? Stim noi oare ce are omul in spatele a ceea ce iti arata, nu stim, cunosti tu oare ce ascunde omul in sufletul lui inainte de a-ti da cu parerea? Nu stii…
M-a surprins un citat recent gasit despre critica (sunt total deacord ce se spune in el): Daca ii critici pe altii, in loc sa comentezi impartial comportamentul lor, asta arata ca defectele lor lucreaza si in tine. Mai mult, criticandu-i pe altii, sporesti in tine acele defecte. Ce condamni la altii va trebui sa traiesti tu insuti intr-o zi. Asta e legea karmica. In acest fel, oamenii invata sa fie intelegatori cu semenii lor. Paramahansa Yogananda
De multe ori si eu m-am convins oamenii critica ceea ce cu adevarat se ascunde in ei, de aici reiese ca mai bine am lucra la neajunsurile noastre decat sa le descoperim pe ale apropiatilor, mai bine am corecta gandirea si atitudinile noastre decat sa analizam contributia altora. Sa incercam sa schimbam in noi ceea ce vedem nu ”bun” in altii, schimbarea se porneste de la noi insine. Actionati!
Mai bine ar fi sa ne cunoastem cu bune si defecte pentru a completa uniunea cu sinceritate, respect, sa mentinem legaturi de consideratie si admiratie pentru unicitatea noastra si sa nu mai cautam ”raul” acolo unde nu este, si sa ne dam replici grele unde nu este cazul. Cunoaste-ma mai bine!
Oamenii te judeca in functie de propriile lor filtre si perceptii asupra realitatii. Iti vorbesc despre „cum esti tu” insa ei nu te vad pe tine, ci propriile lor preconceptii, amintiri, judecati de valoare. Nu mai permite ca vocile altora sa determine cine esti si cat valorezi. Nu critica pana nu cunosti, si daca cunosti fii indulgent, prietenos si manifesta respect, admiratie pentru incomparabilitatea fiecaruia.
PS: Nu incerca sa traiesti prin altii – si nu le permite nici lor sa traiasca prin tine…nu judeca si nu vei fi criticat…………nu pizmui si vei fi apreciat!!!
Sursa: vorbepentrusufletblog
