Nu lasa supararile sa iti umple sufletul! Iata cum ne afecteaza viata si felul nostru de a fi supararile din viata de zi cu zi!

"Fii curajos. Asuma-ti riscuri. Nimic nu poate inlocui experienta." Daca toti oamenii ar fi capabili sa-si deschida inimile fara teama de a fi raniti, lumea ar fi cu adevarat ideala, nu-i asa? De ce ne este atat de greu sa reusim ca in relatiile cu cei din jur sa fim noi insine? De ce ne refuzam dreptul de a fi cu adevarat fericiti si liberi, lasandu-i si pe cei din jur sa se manifeste la fel? Pentru ca fiecare dintre noi, fara exceptie, poarta in interior, adanc ascunse, mai mult sau mai putin constientizate, rani emotionale. Pe unele dintre ele le mostenim genetic de la unul dintre parinti sau de la ambii, care, la randul lor, le-au primit de la parintii lor. Daca nu au reusit sa le descopere si sa le vindece, ele nu au disparut, ci s-au perpetuat, fiind transmise copiilor. Exista cinci tipuri de rani emotionale principale, care se activeaza pe parcursul vietii in functie de persoanele pe care le intalnim si de situatiile prin care trecem. Dar familia in care ne nastem are un impact timpuriu asupra noastra, fiind si cel mai puternic. Cu siguranta ca parintii pe care ii avem nu sunt intamplator parintii nostri. Avem rani comune pe care trebuie sa ajungem sa le constientizam atunci cand ne confruntam unii cu ceilalti. Iata cele cinci rani: 1. Frica de a fi respinsi - aceasta rana emotionala creeaza o personalitate instabila, dispusa mereu sa fuga de responsabilitati. 2. Rana emotionala provocata de frica de abandon. Aceasta frica da nastere dependentei. 3. Teama de umilire duce la masochism. 4. Spaima de a fi tradati sau inselati. O rana emotionala care duce la transformarea personalitatii intr-una dominanta. 5. Nedreptatea, o rana emotionala care ne transforma, in timp, intr-o personalitate rigida. Durerea provocata de aceste rani ne determina sa incepem sa ne cream anumite masti pentru a ne proteja. Tocmai aceste masti formeaza personalitatea noastra falsa prin care interactionam cu ceilalti de-a lungul vietii. Ne este teama ca daca vom renunta la ele, vom fi raniti si vom suferi, dar ceea ce castigam nu este decat o apropiere relativa si nesatisfacatoare fata de ceilalti, o intimitate superficiala, chiar si fata de persoanele pe care le consideram cele mai apropiate: mama, tatal, fratii, sotul, copiii sau cei mai buni prieteni. Este posibil sa nu purtam toate cele cinci rani in noi, dar cu siguranta una sau doua vor predomina. Ele se reflecta si in corpul fizic prin anumite caracteristici specifice. In fapt, corpul nostru este cea mai fidela si sincera imagine a ranilor si mastilor pe care le purtam. El nu are cum sa ne minta si de el nu ne putem ascunde. Sfat: "Sunt momente in viata cand trebuie sa ne credem orbeste in intuitie. De aceea e asa important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele.Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem. Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se inteleaga iubirea. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful.Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti."
Publicitate

“Omul frumos in ziua de azi e cel ce urca invers pe scara, infruntand nu numai turma care coboara, dar si insultele ei!” – Dan Puric

Toti oamenii si-ar dori o viata lipsita de suferinta, atat pentru ei cat si pentru cei apropiati, dar acest lucru nu este posibil. Suferinta face parte din insasi conditia fiintei umane; nimic nu e imuabil, totul e in continua transformare, totul oscileaza intre viata si moarte, tristetea se impleteste cu bucuria.

Suferinta poate fi fizica sau sufleteasca; suferim cand ne imbolnavim, cand ne despartim de cei dragi, cand e vorba de ruperea unei relatii sau de pierderi in plan material, profesional… Nimanui nu-i place sa sufere si in loc sa infruntam durerea, s-o aceptam, incercam sa o negam, sa o anesteziem cu medicamente sau in alte moduri. Ne intrebam deseori:”de ce mi se intampla mie?”si ne revoltam, ne lamentam, cautam vinovati, acumulam furie, ura si resentimente …emotii toxice care sunt ca o otrava pentru suflet dar si pentru mediul inconjurator.

Sa ne gandim ca afectiunile fizice pot fi moduri prin care corpul nostru incearca sa comunice cu noi, sa ne transmita anumite semnale; poate e vorba de gandurile, de atasamentele sau de nevoile noastre neintelese sau nesatisfacute. Acest moment poate fi o buna ocazie de a-l asculta, de a incerca sa descifram mesajul, o ocazie de a ne pune intrebari si de a gasi raspunsuri.

Intr-o relatie oamenii se schimba, cand unul alege sa plece – daca il iubim cu adevarat, ii vrem binele – il lasam sa aleaga ceea ce crede ca este mai bine pentru el (sau ea), pastrand doar ceea ce a fost frumos. Dar iubirea neconditionata e foarte greu de intalnit…si astfel ne simtim raniti si abandonati…de fapt nu noi, ci doar egoul nostru (mandria, orgoliul) care nu suporta sa fie diminuat.

Publicitate

De obicei credem ca putem controla totul, dar in astfel de situatii ne dam seama ca nu e adevarat si devenim constienti de vulnerabilitatea, de fragilitatea noastra ca fiinte umane; atunci invatam smerenia si capatam o cu totul alta viziune asupra vietii, decat sa-i permitem, “sa ne taie aripile”.

Invatam sa iertam cu adevarat, sa trezim in noi “salvatorul latent” care ne ajuta sa inlocuim indiferenta si nepasarea cu sensibilitatea si compasiunea, invatam sa ascultam cu empatie si intelegere, sa manifestam bunavointa in relatiile cu ceilalti, tratandu-i cum am vrea noi sa fim tratati. Sunt lucruri simple dar care pot avea efecte cu adevarat miraculoase si merita sa ni le reamintim.

Si mai ales sa nu uitam sa avem incredere, pentru ca niciodata “nu i se da omului mai mult decat poate duce”. Importanta este deci atitudinea, cum reactionam in fata incercarilor ivite pe parcursul calatoriei …

Sa ne amintim de parabola creionului care indura suferinta atunci cand e ascutit pentru a putea sa scrie mai bine; si noi prin intermediul dificultatilor intalnite, putem descoperi forte ascunse, devenim mai puternici si mai buni, ne descoperim frumusetea interioara si … putem inflori…

Acceptand suferinta, dandu-i un sens, o putem folosi pentru a ne imbogati sufleteste, pentru cresterea noastra spirituala; pentru a ne cunoaste mai bine pe noi dar si pe altii, pentru ca “prietenul la nevoie se cunoaste”. Asa cum alchimistul folosea aceasta stiinta plina de mister pentru a transforma metalele in aur si noi putem folosi momentele de criza pentru a ne “slefui”, pentru a transforma omul- materie in omul – spirit, aflat in deplina armonie cu universul.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!


Publicitate


Alte Articole