Ați pățit vreodată să ascultați o înregistrare cu vocea voastră și vă gândiți: “Doamne, chiar așa vorbesc eu? Ce coșmar“. Dacă da, atunci nu sunteți singuri. Acest fenomen este atât de comun încât i s-a inventat chiar un termen specific: confruntarea vocală.
Însă de ce se întâmplă acest lucru aproape întotdeauna cu propria voce și foarte rar cu vocile altor persoane? Diferența între percepția internă și externă!
Cea mai frecventă explicație este că atunci când vorbim, ne auzim propria voce în două moduri: prin vibrațiile aerului și prin oasele craniului (de parcă ar fi din exterior și din interior). Când ne auzim vocea din exterior, dispar vibrațiile care ne vin “din interior”, ceea ce face ca sunetul să fie perceput mai înalt decât ne așteptăm. Iar asta poate fi deranjant: nu tuturor le place să audă că vocea lor sună ca a lui Mickey Mouse.
Doctorul Slyke Palman, psiholog la Universitatea Essex, comentează despre acest fenomen: “Faptul că vorbim mai înalt decât ne așteptăm ne aduce un sentiment de disconfort; vocea noastră joacă un rol enorm în formarea identității noastre, și cred că nimănui nu îi place să realizeze că de fapt nu este persoana pe care o consideră.”
Totuși, alte studii sugerează că acesta nu este singurul motiv.
De exemplu, într-un experiment din 2013, participanților li se cerea să evalueze atractivitatea vocilor altor persoane, adăugând fără avertizare și vocea respondentului. Participanții au dat scoruri semnificativ mai mari propriei voci când nu și-au recunoscut-o.
În experimentele lor din 1966, psihologii Holzmann și Clyde Rauzi au descoperit că, confruntarea vocală nu apare doar din cauza diferenței în frecvența așteptată. Ei au observat că un disconfort intens poate fi provocat de conștientizarea cât de multe poate vocea voastră să dezvăluie despre voi, chiar dacă nu doriți acest lucru. Ea poate releva starea voastră de spirit: starea emoțională, lipsa de încredere în sine.
Discrepanța dintre identitatea așteptată și cea reală
Vocea este o parte integrantă a identității noastre. Ne așteptăm ca modul în care sunăm să corespundă cu imaginea pe care o avem despre noi înșine. Când înregistrările nu reflectă această imagine—poate sunând mai înalte, mai groase, sau mai monotone decât ne așteptăm—poate crea o disonanță cognitivă. Aceasta disonanță poate provoca disconfort, deoarece sugerează că alții ne percep diferit de cum ne percepem noi înșine.
Următorul lor studiu a arătat că persoanele bilingve, care au învățat a doua limbă după vârsta de 16 ani, experimentau un disconfort mai mare când auzeau înregistrări ale propriilor voci vorbind în limba maternă. Acest fapt este dificil de explicat doar prin lipsa frecvențelor sonore transmise prin os.
Mark Pell, neurolog la Universitatea McGill, comentează studiile asupra vocii astfel: “Cred că multe persoane, evaluându-și vocea înregistrată, rămân nemulțumite. Aproape întotdeauna, ceea ce se aude nu corespunde imaginii sociale pe care doresc să o transmită celor din jur.”
Familiaritatea cu vocea altora
Deși ne auzim frecvent vorbind, rareori ne ascultăm vocea așa cum este captată de un dispozitiv de înregistrare. În contrast, suntem obișnuiți să auzim voci înregistrate ale altor persoane (de exemplu, în filme, la radio, în videoclipuri) și astfel, sunetele lor ne sunt mai familiare și mai puțin supărătoare când sunt redare printr-un mediu înregistrat.
