Nu haina face pe om, om! Concluziile trase după aparențe sunt adesea greșite!

Publicitate

Judecăm oamenii încă de la prima întâlnire, din primele priviri, din primele cuvinte rostite , adică după aparențe . De cele mai multe ori , o știm prea bine, aparențele înșală. Este de preferat ca mai întâi să cunoaștem îndeajuns de mult persoana și abia atunci ne putem permite sa o judecăm chiar dacă nu avem dreptul sa o facem.

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”.

Un băieţel de 9 ani intră şi întreabă care-i preţul unui căţeluş.

Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 15 şi 30 dolari.

Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi.

Numără 3 dolari … şi apoi întreabă:

-Aş putea vedea căţeluşii?” Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, iar din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 6 căţeluşi frumoşi. Al şaptelea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia! Băieţelul întreabă: “

– De ce căţeluşul ăsta şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi așa va şchiopăta toată viaţa! “

– Acesta-i căţeluşul pe care-l doresc, a spus băieţelul cu bucurie în glas.

– Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!

Copilul s-a supărat şi a răspuns:

– Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 1 dolar, până voi achita preţul lui întreg!”

– Eşti sigur că vrei acest căţeluş ? Din păcate niciodată nu va putea fugi ,sau juca ,sau sări precum ceilalţi!

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.

– Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:

– Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!

De cele mai multe ori , noi oamenii, judecăm și tragem concluzii după prima impresie, după lucruri de suprafață fără să pătrundem în profunzime. Ș-apoi în viaţă nu contează cine sau ce eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care nu te părăsește când apare furtuna…pe bună dreptate se spune că dacă vrei să-ți cunoști prietenii adevărați, așteaptă să vină o furtună în viața ta și fii atent câți mai rămân în jurul tău …cu siguranță foarte puțini , și asta pentru că „prietenii de vreme bună” te-au părăsit.

Și încă ceva : înainte de a pune etichete altora , fii atent la tine, privește-ți întregul tău și nu te judeca după aparențe nici pe tine. Ești întreg cu toate calitățile și defectele tale, care te fac unic în lumea asta. Privește-te dincolo de ce se vede la tine,fii atent la ce știi, la ce crezi și la ce trăiești.

„Concluziile trase după aparențe sunt adesea greșite”, spune scriitorul grec Esop. Acesta este deja un fapt comun în epoca în care trăim, din moment ce atât de mult efort se depune în lume doar pentru a face lucrurile să pară ceea ce nu sunt.

Publicitate

Problema devine și mai gravă atunci când se extinde la felul cum îi judecăm pe ceilalți. Fiindcă evaluăm persoanele încă de la întâia întâlnire, din primele priviri, de la primele cuvinte. Abținerea de la judecarea lor până când ajungem să le cunoaștem bine va crea relații mai echilibrate, întemeiate pe ceea ce sunt oamenii cu adevărat, și nu pe ce par în urma unei observații superficiale.

O femeie (îmbrăcată într-o rochie de bumbac) și soțul ei (cu o ținută la fel de modestă) au coborât din tren în Boston și s-au adresat, fără să fi avut o programare, secretarei președintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de-a face cu acea universitate de prestigiu.

„Dorim să-l vedem pe președinte”, a spus bărbatul încet. „Este ocupat”, a răspuns secretara. „Așteptăm”, a replicat femeia.

Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranța că cei doi, în cele din urmă, se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia. În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe președinte, deși era un lucru pe care ea mereu îl evita.

„Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute vor pleca”, a spus secretara președintelui Universității. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust și acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.

Femeia îi spuse: „Am avut un fiu care învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvardul. A fost fericit aici. Dar acum un an a murit într-un accident. Soțul meu și cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru.”

Președintele nu a părut interesat. „Doamnă, a spus acesta, nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard și apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir”.

„Oh, nu, replică repede femeia, nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gândit că am fi bucuroși să donăm o clădire Universității Harvard.

Președintele s-a uitat atunci atent către cei doi. Aruncă o privire la rochia și la costumele simple cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi: „O clădire? Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!”

Pentru o clipă femeia a tăcut. Președintele s-a gândit că dăduse lovitura de grație și poate, acum, se va putea debarasa de ei. Femeia se întoarse către soțul sau și îi spuse încet: „Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim de la început, una a noastră?”

Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.

Așa s-a născut o nouă universitate americană, Stanford, clădită ca un memorial în cinstea acelui student. Astăzi ea se află la rivalitate strânsă cu Harvard. Ce ușor te poți înșela atunci când judeci după aparențe!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala