Nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat!

"Nu te lasa dus de temerile din mintea ta, lasă-te condus de visele din inima ta." – Roy T. Bennett Fiecare om dispune de doua instrumente extraordinare pentru a-si crea experientele proprii din cursul trecerii prin viata: gandurile si sentimentele. Corpul fizic este vehiculul material in calatoria noastra pe Pamant. Daca nu am folosi gandirea, nu am putea crea evenimentele care se petrec in viata noastra, In absenta sentimentelor, dorinta de a crea nu exista sau moare. Gandurile nu sunt numai un sclav extraordinar, dar si un stapan care poate distruge, de aceea avem puterea sa le controlam in permanenta, pentru a avea o stare de bine. Gandurile ne impiedica uneori sa ne bucuram de clipa prezenta si nu mai traim “acum”. Gandurile si sentimentele, care ne controleaza permanent, pot “lucra” in sens pozitiv sau in sens negativ. Tot ce ne imaginam devine realitate la un nivel sau altul. De aceea, este mai sanatos sa transformam acest proces in beneficiul nostru. Sa ne imaginam ca suntem sanatosi si plini de vitalitate. Sa fim fericiti numai la gandul vietii frumoase care ne asteapta, plina de vibratii pozitive. Emotiile vor intra in scena din acest moment. Tot ce cream la nivel mental si emotional va deveni experienta. Mentalul pune cap la cap experiente si imagini din trecut si din prezent, pentru a da nastere viitorului, iar emotiile sunt cele care determina manifestarea acestor proiectii in planul material. Cu cat sunt mai puternice sentimentele pe care le nutrim in privinta unei experiente, cu atat este mai probabil ca vom trai acea experienta. Daca adaugam ego-ul, rezulta tabloul complet care este viata. Trebuie sa invatam cum sa ne folosim gandurile, sentimentele, emotiile si corpul pentru a atinge starea de bine. Starea de sanatate autentica si vitalitatea se ating atunci cand corpul mental si cel emotional sunt in armonie. Sentimentele negative pot afecta si imbolnavi corpul fizic, provocand tulburari. Sunt stocate la nivelul ficatului si al rinichilor, blocheaza digestia si impiedica indeplinirea functiilor altor organe. Emotiile pot produce un blocaj la nivel mental, afectandu-ne capacitatea de a gandi, a intelege si a lua decizii corecte. Se pot bloca centrii afectivi sau sufletesti. Depresia, nefericirea, mania, gelozia, disperarea, furia, invidia si toate starile negative inchid sau mentin centrul inimii inchis. Daca se inchide centrul inimii capacitatea de vindecare poate scadea chiar pana la moarte. Aici intervin influentele binefacatoare ale rugaciunii personale sincere, ale meditatiei si consilierea spirituala. Iubirea, bucuria, si fericirea tin inima deschisa. Sa invatam sa traim in armonie cu natura, care ne imbratiseaza cu iubire. Sa cautam si sa ne inconjuram cu informatii despre hrana naturala si despre purificarea organismului pana la ultima celula. Sa lasam in urma trecutul si sa traim fiecare clipa din viata asa cum ne-a fost data. Sta in puterea noastra sa ne distantam de ganduri si sa le privim cu detasare. Putem lasa la o parte concluziile/efectele si parerile celor din jur. Avem libertatea de a evolua si de a trai experientele benefice. Renuntand la conditionarile mentale si afective putem trai o viata fericita si implinita, devenind in fiecare zi persoane care vibreaza de sanatate. Sa traim cu bucurie fiecare clipa, acceptand viata asa cum este. Sa ne eliberam de ura si furie, pentru a fi sanatosi! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Maestrul şi furnica

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:

– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.

Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:

– Cu ce te pot ajuta?

– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.

Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:

– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?

– Da!

– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.

Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.

– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…

Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului.

“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.

Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.

“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.

Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:

– S-a întâmplat ceva, dragul meu?

– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!

– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!

Publicitate

Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.

“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.

Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.

Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:

– Ai învățat?

– Da, maestre, am aflat multe observând.

În primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită.

În al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine.

În al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…

În al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică.

Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.

– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții: nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.

Bine ai venit printre discipolii mei!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet