Nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.

Publicitate

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:

– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.

Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:

– Cu ce te pot ajuta?

– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.

Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:

– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?

– Da!

– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.

Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.

– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…

Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..

“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.

Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.

“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.

Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.

Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:

Publicitate

– S-a întâmplat ceva, dragul meu?

– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!

– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!

Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
maestrul-si-furnica

“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.

Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.

Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:

– Ai învățat?

– Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.

– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:

“nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.”

Bine ai venit printre discipolii mei!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Invataturile lui Iisus despre revelarea sinelui

Publicitate

Iisus nu vorbeste in mod explicit de revelarea Sinelui. Intre invatatura Sa si cea a lui Ramana Maharishi sau Nisargadatta Maharaj exista o diferenta evidenta. Privind la aceste 2 tipuri de invataturi spirituale, este clar ca exista doua abordari diferite ale mesajului spiritual.

Personal consider ca invatatura lui Iisus este mult mai eficienta in a-i ajuta pe oameni sa evolueze spiritual. Citind cartile cu invataturile lui Ramana Maharishi sau Nisargadatta in care sunt prezentate intrebari ale discipolilor si raspunsuri ale maestrilor, apare clar ca imensa majoritate a acelor discipoli nu intelegeau, nu patrundeau esenta invataturilor acestor maestri.

Si aceasta este intrucatva normal, fiindca acesti maestri vorbesc despre un nivel inalt spiritual, pe care n-ai cum sa-l intelegi daca nu-l traiesti. Din acest punct de vedere, diferenta fata de mesajul lui Iisus este imensa. Iisus vorbeste de lucruri simple, care sunt accesibile omului obisnuit. Calea descrisa de El este clara si punctele cheie ale invataturii Sale au certe legaturi cu viata obisnuita a omului (vezi si numeroasele Sale parabole).

Din cauza relativei dificultati a invataturilor maestrilor care au vorbit exclusiv de Revelarea Sinelui(dificultate care apare din cauza ca acest aspect nu poate fi cu adevarat inteles decat atunci cand este trait), apare o pacaleala careia ii cad prada multi care abordeaza aceste invataturi.

Multi cautatori ajung sa inteleaga intelectual teoria Revelarii Sinelui, si datorita presiunii la care ii supune ego-ul in vederea obtinerii de rezultate, ei ajung sa creada ca si traiesc aceasta stare, doar fiindca emotional ajung sa se apropie de ceea ce zice in teorie. Astfel, stari emotionale trecatoare care se aseamana cu ceea ce zice teoria sunt confundate cu starile netrecatoare.

Publicitate

Aceasta pacaleala este puternica si datorita unui alt aspect: acesti maestri nu insista mult pe aspectul dual bine/rau, fiindca ei se focalizeaza pe aspectele transcedente specifice Sinelui.

Ori acest mod de prezentare ii face pe multi sa creada ca ei pot atinge Realizarea Sinelui fara sa se preocupe in mod hotarat de eliminarea aspectelor rele care inca mai exista in caracterul lor. Evident ca acest mod de a proceda ii va impiedica sa atinga cu adevarat aspectele transcedente, si apoi datorita presiunii egoului in directia obtinerii de rezultate, vor cadea in capcana descrisa mai sus, in care isi vor inchipui ca au atins rezultatele spirituale ale Realizarii Sinelui.

Invatatura lui Iisus evita cu intelepciune aceasta capcana tentanta. Iisus vorbeste enorm de aspectul moral al practicii spirituale, si evita sa vorbeasca mult despre aspectul transcedent al realizarii spirituale.

Motivul este simplu: cine ajunge acolo vede cum este. In felul acesta este evitata capcana iluzionarii atingerii rezultatelor de nivel transcendent(in care multi se straduie sa se auto-convinga ca traiesc starile expuse ca fiind telul final, desi au mari restante morale), si se pune accent pe partea care are cea mai mare importanta din punt de vedere practic pentru imensa majoritate a oamenilor (care au importante hibe morale).

Iar rarele fiinte umane care au un caracter precum o piatra pretioasa, se vor descurca si fara descrierea amanuntita a nivelului ultim(lucru care oricum nu prea poate fi facut exact), fiindca le sunt deajuns chiar si cateva vorbe si Dumnezeu ii va indruma.

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate