“Fericirea perfecta nu exista pe acest pamant; aceasta s-a zis de mult timp si de oameni foarte invatati; avem insa iluziunea, credinta si speranta. Aceste daruri divine compun pentru noi, aici pe pamant, ceea ce numim fericire.” – Nicolae Filimon
Societatea ne impune anumite reguli, un şir de legi nescrise, pe care ar trebui să le urmăm toţi pentru a intra în rândul lumii. De parcă aceste reguli ne-ar face cu adevărat fericiţi sau măcar împliniţi sufleteşte.
În zilele noastre, o formulă magică a fericirii este compusă din următoarele ingrediente: carieră, bani, căsătorie, copil. Însă suntem mulţumiţi dacă le avem pe toate acestea? Sau tot timpul ne vom dori alte lucruri? Oamenii nu sunt stabili în sentimente, idei şi dorinţe, multe dintre ele capătă un caracter efemer de-a lungul vieţii. Nu putem fi niciodată siguri că ceea ce ne face astăzi fericiţi, ne va face şi mâine.
În tot haosul din jurul nostru doar libertatea ne poate transmite o stare de euforie şi de împlinire. Ajungem să ne dorim să evadăm măcar puţin din situaţiile pe care altădată le visam. Vrem să urcăm trepte profesionale, sentimentale şi sociale, iar atunci când reuşim să le atingem, ne dăm seama că nu ne simţim aşa cum credeam. Dar nu ne mai putem întoarce, astfel că ne fixăm alte obiective cu speranţa că ne vor face fericiţi cu adevărat. Tot timpul căutăm, aspirăm tot mai sus şi visăm, dar uităm să simţim, să trăim şi să fim mulţumiţi de ceea ce avem.
De ce trebuie să urmăm o anumită cale în viaţă doar pentru că alţii o fac? De ce ne prefacem că ceea ce au ales alţii pentru noi, ne face să ne simţim împliniţi? Conştiinţa ne răspunde simplu “Pentru că aşa trebuie” sau “Pentru că aşa este bine”. Şi continuăm să facem multe lucruri în viaţă, fără să ştim de ce le facem. Ne minţim în fiecare zi că toate acţiunile noastre urmează un traseu care duce spre o viaţă împlinită, perfectă. Sperăm că tot ce facem reprezintă ingredientele potrivite pentru formula fericirii. Le analizăm pe toate cu grijă şi ne impunem limite în viaţă, până într-o zi când realizăm că am greşit ingredientul principal şi pornim din nou în căutare: alt loc de muncă, o altă dragoste adevărată…
Fericirea nu este absolută, ci este compusă din clipe efemere. Chiar dacă am obţinut-o acum, nu înseamnă că am cucerit-o definitiv. Nu trebuie să renunţăm la ea, trăind izolaţi şi debusolaţi, dar nici s-o fugărim toată viaţa pentru că avem cele mai mari şanse să uităm de prezent, de libertatea şi de individualitatea noastră.
Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia buna printre oameni si a cincea abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata. Platon
Daca vei putea ramane mereu in prezent, vei fi un om fericit. Fericirea este ceva care se multiplica atunci cand este impartit.
Nimeni nu ar trebui sa se intrebe vreodata asta: de ce sunt nefericit? Intrebarea poarta in sine virusul care distruge totul. Daca ne intrebam acest lucru, inseamna ca vrem sa aflam, de fapt, ce ne face fericiti. Daca ceea ce ne face fericiti este diferit de ceea ce avem acum, atunci trebuie sa schimbam ceva acum si pentru totdeauna sau putem ramane la fel, simtindu-ne si mai nefericiti. Paulo Coelho
Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!