Nu există dragoste mai mare ca renunţarea la propria persoană în favoarea celui pe care-l iubeşti!

Compania la care a fost co-fondator este acum cunoscuta sub numele de “Walt Disney Company” si are venituri anuale de aproximativ 35 miliarde de dolari (SUA). Walt impreuna cu membrii echipei sale au creat cele mai celebre personaje fictive din lume, acestea il includ pe Mickey Mouse, a carui voce a fost interpretata de insusi Walt.Walt a castigat 26 de premii Oscar si 59 de nominalizari; cunoscut este faptul ca el are cele mai multe premii si nominalizari decat orice alta persoana. In plus, Walt a castigat sapte premii Emmy si este omonim pentru Disneyland si Walt Disney World Resort, parcurile tematice din Statele Unite ale Americii, China, Japonia si Franta. Cu siguranta aceasta mare personalitate, Walt Disney, ne-a lasat in urma o gama variata de invataturi. Sa aruncam o privire la cele 7 lectii care-ti pot schimba viata de la Walt Disney. 1. Gandeste in perspectiva Un om nu ar trebui sa isi neglijeze familia pentru afaceri! Familia este prima ta “afacere”, iar ea nu ar trebui neglijata in drumul spre implinirea visului tau. Ea ar trebui sa faca parte din calatoria ta si sa ramana mereu prezenta pe axa visului. Sa nu te consumi niciodata atat de mult pentru un lucru, incat sa neglijezi cele mai importante persoane din viata ta. 2. Competitia este buna In viata, m-am confruntat cu competitii dure. Si nu stiu cum m-as fi descurcat fara ele! Competitiile te fac mai puternic, mai bun, te mentin pregatit! Niciodata nu te inlatura de la competitii, niciodata nu ezita sa vezi valoarea acestor provocari. Competitiile iti pot oferi mai multe valori decat prietenii. Invata din ele si vei creste! Este esential sa accepti competitiile, ca si pe adversarii tai. Walt Disney a zis “Toti adversarii pe care i-am avut in viata mea, toate obstacolele si problemele m-au intarit.. este posibil sa nu realizezi cand se intampla, dar un picior in groapa, uneori, poate fi lucrul cel mai bun pentru tine.” 3. Fa imposibilul posibil E intr-un fel distractiv sa faci imposibilul! Walt Disney a zis “Daca poti sa-ti imaginezi, poti sa si realizezi!”. Viata este prea scurta ca sa o petreci facand posibilul. Invata sa urmaresti imposibilul, sa realizezi ceea ce ceilalti zic ca nu poate fi facut, realizeaza ceea ce nu a fost inventat pana acum, urmeaza-ti visurile si transforma-le in realitate. Trebuie sa crezi in frumusetea visurilor tale. Walt afirma: “Cand crezi intr-un lucru, crede cu totul in el, implicit si neconditionat!” Daca ai de gand sa crezi, crede tot drumul, pana la capat. 4. Actiunea intotdeauna invinge lipsa de activitate Cel mai bun mod de a incepe este sa incetezi sa mai vorbesti si sa te apuci de treaba! Intotdeauna se spune ca “bine facut” este mai bine decat “bine zis”, asa ca opreste-te din vorbit si incepe sa faci ceea ce ai de facut. Inceteaza sa mai planifici si incepe sa practici, sa ai un plan este bine, sa ai un plan bun este si mai bine, dar daca acel plan nu este pus in actiune este la fel de inutil ca o manusa cu patru degetare. Invata sa pui in actiune, incepe astazi, indiferent de ce va trebui sa amani, doar fa-o! Daca inca astepti “momentul potrivit” nu vei realiza nimic. 5. Fa ceea ce iubesti Disneyland este o lucrare din dragoste. Nu ne-am apucat de acest proiect doar cu gandul de a face bani. In viata trebuie sa-ti urmezi pasiunea, daca vei face ceva doar pentru bani probabil nu vei reusi. Pasiunea este acel lucru care iti da puterea sa treci peste obstacolele ivite in calea unui vis. Pasiunea este cea care te intareste atunci cand nimeni nu o face. Banii nu pot face asta, pasiunea poate. Pasiunea este putere! 6. Ai nevoie de o echipa Ai posibilitatea de a proiecta si crea si de a construi cel mai minunat loc din lume. Dar ai nevoie de oameni pentru ca acel proiect sa devina realitate. Issaia a scris “Fara o viziune, poporul piere. Dar cred ca e de remarcat faptul ca fara oameni si viziunea va pieri.” Niciodata nu uita ca ai nevoie de oameni si ca oamenii au nevoie de tine. Cand ajuti pe altii, te ajuti pe tine. 7. Fii mai bun pe zi ce trece Ori de cate ori merg intr-o calatorie, ma gandesc la ceea ce este in neregula si cum as putea sa o imbunatatesc. In fiecare zi ar trebui sa incerci sa devii mai bun decat ai fost in ziua anterioara. Daca vei putea sa te imbunatatesti zilnic cu un procent, ai putea sa-ti recreezi viata intr-o 100 de zile. Invata sa fii mai bun zilnic, cauta moduri de a te imbunatati, de a fi mai bun, mai inteligent si mai de ajutor. In concluzie, sa ne amintim ce ne-a transmis candva Walt Disney : “Toate visele noastre pot deveni realitate daca avem curajul de a le urma!" Sursa: caietulcuarticole.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Ea era o fată ca oricare alta. Puteam fi eu, puteai fi tu, poate chiar colega ta de bancă. El era un baiat ca oricare altul. S-au întâlnit şi s-au plăcut. Poate în parc, poate la şcoală sau poate în vacanţă la bunici. În scurt timp au devenit nedespărţiţi, spre bucuria (sau tristeţea) părinţilor.

Degeaba îi spuneau toţi că e prea tânără să se căsătorească, degeaba îi spuneau toţi că încă nu e destul de matur pentru a intemeia o familie, cei doi începură pregatirile de nuntă, cu mult entuziasm; poate mai mult din partea ei, dar cine să observe? Ea sigur nu, caci era mult prea ocupată cu rochia de mireasă, florile pentru biserică, meniul de la restaurant, fotograful, invitaţiile … El, chiar dacă ar vrea să încetinească puţin lucrurile, nu mai poate, căci o vede pe ea atât de fericită! Cum să-i strice bucuria cu banalul “poate ar fi mai bine să mai aşteptăm un an sau doi”?!

Şi lucrurile se derulează cu o viteză ameţitoare: invitaţiile au fost trimise, sala a fost plătită, fotograful angajat, iar preotul şi-a scos deja din dulap ornatele de sărbătoare.

Şi iată că ziua cea mare a sosit deja: mireasa îţi taie răsuflarea în rochia ei de prinţesă, mirele este atât de emoţionat încât de-abia mai poate scoate două cuvinte, mamele plâng încet în batistă, iar invitaţii sunt prea încântaţi de râurile de şampanie ca să mai observe ceva.

Trece şi ziua atât de mult aşteptată, trece şi luna de miere, care din motive financiare a durat numai o săptămână, iar viaţa îşi reia rutina sa, atât de apăsătoare: servici, casă, facturi, rate, mâncare, curăţenie, servici…

Dar iată că într-o zi rutina este sparta de un lucru atât de mic, dar totusi atât de important: două liniuţe pe testul de sarcină: juniorul este pe drum! Lucrul acesta aduce putina bucurie în viaţa celor doi, iar ea începe cu entuziasm pregătirile pentru venirea pe lume a celui mic, acelaşi entuziasm cu care pregătea nunta în urmă cu un an.

Şi copilaşul soseşte, dar în loc să aducă bucurie şi lumină în casă, aduce altă rutină apăsătoare: nopţi nedormite, haine nespălate, vase murdare şi, mai grav decât toate la un loc, certurile şi tensiunea create de acestea.

Publicitate

Tatăl se “ascunde” în munca sa, făcând ore suplimentare la servici, plătite sau nu, dar asta nu mai contează; decât plânsul celui mic şi scutecele de rigoare, mai bine puţină muncă voluntară în favoarea companiei; şi mai apoi la o bere cu băieţii, că vorbă aia, omul trebuie să se relaxeze după atâta muncă!

Mama nu are acest lux şi rămâne pe baricade în aceeaşi rutina apăsătoare: copii, mâncare, curat, cumparaturi, spălat, călcăt.

Anii trec, juniorul familiei mai primeşte un frăţior şi o surioară; nervii mamei sunt întinşi la maxim, răbdarea ajunge la capăt, în timp ce tatal s-a obişnuit perfect cu programul prelungit de la servici şi berea de după. Rudele ei o compătimesc că “le face pe toate singură, săraca”; rudele lui i plâng de milă “săracul cât munceşte pentru familie şi nu-l apreciază nimeni!”

Toate până într-o zi, când mama se hotărăşte că rolurile se pot şi inversa; copiii au ajuns acum la vârsta grădiniţei, iar ea-şi găseste un loc de muncă bine plătit şi cu programul pe măsură: de la 9 la 18, cu ore suplimentare până la 20-21. Tatăl nu are ce comenta în faţa schimbării: salarul mamei, deosebit de generos, contribuie suficient de mult la bugetul familiei pentru a acoperi toate ratele, facturile şi cheltuielile lunare. Iată că el descoperă acum pe pielea lui ce înseamnă “să stai acasă şi să nu faci nimic”, cum adesea îi reproşa el soţiei. Aproape că îi pare rău de comportamentul lui anterior, de atitudinea faţa de copii şi soţie.

Într-o seară, cănd linistea domneşte în casă, copiii dorm, iar cei doi stau la un pahar de vin pe terasa plină de flori, pe care ea o amenajase cu atată dragoste, cu ani în urmă, pe când stătea acasă “şi nu făcea nimic”. Pe el îl chinuie o întrebare, de mai bine de 2 luni de zile, de cand ea s-a angajat. Acum pare momentul potrivit pentru niste răspunsuri.

– Spune-mi, cum ai rezistat atâţia ani, singură?

Răspunsul vine calm, dintr-o inimă din care se revărsa iubirea:

– Nu există dragoste mai mare ca renunţarea la propria persoană în favoarea celui pe care-l iubeşti!

Ochii se umplu de lacrimi, inima se topeşte încet-încet de iubire. Cei doi se regasesc într-o îmbrăţisare demult uitată; şi rămân aşa minute în şir, depănând apoi amintiri dragi, de la nuntă, din luna de miere, din “zilele bune”.

Avem parte de iubire atâta timp cât aparţinem necondiţionat unii altora.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde
Lumea bunastarii este inundata de informatii despre deplinatate mentala. Ni se spune cum ar trebui sa fim completi mental, si ce sa constientizam. Esential este despre cum si unde sa ne plasam atentia. Practicile de constientizare, de deplinatate mentala subliniaza acordarea atentiei fata de orice, cu o acceptare fara a judeca lucrurile. Prin contrast, abordarile psihologiei pozitive tind sa sublinieze focalizarea asupra pozitivului si amplificarea acestui aspect. Deci cum stau lucrurile? Acceptarea fara a judeca in mod critic In calitate de persoane care mediteaza, ni se spune adesea sa acordam atentie oricarui lucru: celui bun, celui rau si celui lumesc. Ni se spune sa facem asa fara judecata critica, si cu acceptare catre ceea ce este. De fapt, ne antrenam sa recunoastem propriul nostru dialog launtric (acele judecati, evaluari si inclinatii partinitoare) si ne antrenam pentru a vedea acest dialog ca ceea ce este el (doar chestii mentale trecatoare). Cat despre experientele dureroase si clar negative... invatam sa le acceptam ca ceea ce sunt ele (doar chestii trecatoare de viata). Aceasta este total evidenta in definitiile moderne ale deplinatatii mentale: un fel de constientizare concentrata asupra prezentului in care fiecare gand, sentiment sau senzatie ce apare in campul atentiei este recunoscuta si acceptata ca ceea ce este. Concentrarea pe pozitiv De la psihologia pozitiva invatam o multime de strategii bine studiate si adesea ni se spune sa ne focalizam asupra pozitivului – sa avem grija la ceea ce este bun in vietile noastre si sa ascutim perceptiile asupra a ceea ce declanseaza emotii pozitive (si asupra multelor beneficii bio-comportamentale care vin odata cu acestea). Mai suntem incurajati sa reevaluam negativul. Daca experimentam amintiri nedorite sau negative, se sugereaza sa gasim semnificatii provenind de la aceste amintiri, si, prin aceasta actiune, sa ne focalizam asupra traseelor pozitive prin care ne-am maturizat datorita acestor experiente. Nu trebuie sa acceptam durerea – putem (si facem asta) sa o transformam. O enigma? Este de inteles ca multi dintre noi ne-am minunat despre cum (sau daca) se intalnesc aceste trasee. Suntem lasati sa ne minunam cum ar trebui sa acordam atentie detaliilor vietilor noastre. Ar trebui sa facem asta fara judecati critice – antrenandu-ne pentru a observa impartial binele si raul? Sau ar trebui sa cautam doar binele, sa ne afundam in el si sa reevaluam lucrurile rele pentru a ne concentra asupra celor pozitive? Pentru a rezolva acest paradox, avem nevoie sa capatam o mai larga perspectiva. Mai avem nevoie sa ne abtinem de a vedea aceste abordari ca poli opusi (ah, nevoia occidentala de sisteme liniare!) si sa le vedem ca procese complementare prin care trecem ciclic, din nou si din nou, prin vietile noastre. Pe scurt, ele sunt complementare. Emotiile pozitive stimuleaza deplinatatea mentala Emotiile pozitive ne ajuta sa ne concentram mai bine (in dialectul academic, ele „largesc cognitia”) si deci amplifica probabilitatea ca noi sa acordam atentie si sa fim intr-o stare de completa constientizare. Aveti nevoie de dovada? Cercetatorii au pus oameni in stari emotionale pozitive prin diferite mijloace, si apoi au utilizat o gama de masuratori pentru a evalua abilitatea lor de a sta concentrati asupra unei sarcini. A reiesit ca simtirea sentimentelor pozitive imbunatateste capacitatea noastra de concentrare si de urmarire a unui obiect cu ochii si de a rezolva creativ probleme. De asemenea exista mai multe sanse de a ne simti mai aproape de altii si mai increzatori, fapt ce la randul lui sporeste sansele noastre de a stabili sau aprofunda conexiuni sociale: bine pentru noi si bine pentru ceilalti. Deplinatatea mentala stimuleaza emotiile pozitive Deplinatatea mentala amplifica posibilitatea emotiilor pozitive prin sporirea capacitatii noastre de a ne directiona atentia si a ne reorienta focalizarea. William James a nimerit-o in 1890, cand a remarcat: „Experienta mea este lucrul de care sunt eu de acord sa ma preocup”. Daca vrem sa ne afundam in aspectele pozitive ale unei experiente, va trebui sa ne flexam muschii atentiei si focalizarii... insasi muschii pe care noi ii construim cu antrenamentul deplinatatii mentale. Cercetarea a mai aratat ca deplinatatea mentala ne sporeste flexibilitatea cognitiva, insemnand ca putem sa ne gandim la lucruri din multiple perspective, mai degraba decat sa fim limitati de perspectiva noastra obisnuita asupra lumii. Cand acordam atentie intentionat, cand ne indreptam atentia si adoptam o mai larga perspectiva, perturbam reteaua implicita focalizata negativ care adesea opereaza in mintea noastra. Ne deschidem la posibilitatea pozitivitatii. Putem vedea elementele complementare ale deplinatatii mentale si ne putem focaliza asupra pozitivului si il putem stimula, asa cum este el interpretat in contextele traditionale ale practicilor de meditatie. In literatura budista se intelege ca insasi urmarirea placerii duce inevitabil la suferinta. Totusi se mai incurajeaza si cultivarea bunatatii iubitoare, compasiunii si bucuriei impartasite (toate stari de emotie placuta). Meditatia bunatatii iubitoare, prin insasi natura ei, induce emotii pozitive. Nu este surprinzator faptul ca oamenii care o practica tind sa raporteze o stare de spirit imbunatatita si tind sa isi demonstreze fericirea si sentimentul de dragoste prin actiuni reale in moduri iubitoare si pline de compasiune. Deci este bine pentru cel ce mediteaza si bine pentru ceilalti... dar ce impiedica asta de a se transforma intr-o forma de suferinta? Pentru practicantii budisti, urmarirea acestor emotii pozitive este tinuta sub control prin aplicarea detasarii – o stare mentala puternica, primordiala si atotcuprinzatoare, si echilibrata, capabila sa se mentina echilibrata chiar in stari de mare placere (sau mare suferinta). Abordarile observatiei fara judecati critice si ale psihologiei pozitive sunt complementare (si au fost asa inca din timpurile lui Buddha). Ele sunt interdependente: un scenariu clasic gaina/ou in care raspunsul poate fi gasit doar printr-un pas inapoi si privirea imaginii in ansamblul ei. Deci putem continua sa mergem inainte si sa calatorim pe ambele poteci. Ne putem reduce reactivitatea – si astfel putem amplifica starile mentale pozitive si comportamentele precum rabdarea, perspectiva si dragostea – prin antrenarea in observare fara judecati critice si echilibru detasat. Mai putem de asemenea sa luam simultan calea directa in starile mentale, emotiile si comportamentele pozitive prin scufundarea in ceea ce este bine. Aceste trasee se intalnesc la un moment dat intr-o calatorie catre o pace mai mareata – pacea pentru noi insine si pacea pentru ceilalti. Iar aceasta, in mod esential, este esenta drumului. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!