“Nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii!” – Tu in ce an esti la scoala vietii?

Binele pe care ni-l dorim in viata este binele pe care noi il oferim neconditionat si care se intoarce inapoi amplificat . Atunci cand cautam sa facem bine „caci asa trebuie” sau sa dam bine „ca asa este frumos” ne tradam de fapt pe noi insine. Cand vom intelege cu adevarat ca binele vine tot de la noi,nu din alta parte ,ca este nevoie intai sa daruim ca sa primim, cu adevarat ne vom vindeca vietile. Te rog ,fii intotdeauna bun. Atunci cand credem ca ceva este in neregula cu noi,nu ne gasim locul ,ne consideram nepotriviti sau rusinati,distrusi ori nevrednici noi ne blocam singuri relatia cu divinitatea datorita propriilor pareri despre noi si altii. Sunt oameni care se roaga in momente de manie sau avand la baza un sentiment de lipsa sau frica si desi se roaga se asteapta sa nu li se raspunda-si asa va fi.Ei nu vor fi dezamagiti niciodata ,isi creeaza singuri profetiile de care se tem. Acestia sunt oamenii care nu se simt iubiti cu adevarat. Cand vom stii ca Dumnezeu ne iubeste cu o dragoste infinita,ca nu exista nimic ce am putea gandi,spune sau face care sa-l indeparteze de noi vom incepe sa traim simtind sprijinul intregului Univers. Orice crezi devine realitatea ta. Daca crezi ca nu meriti ajutorul divin –Ingerii doar te vor consola. Daca crezi ca meriti ajutorul divin- fii gata sa experimentezi miracole! Atunci cand tot ceea ce facem este plin de iubire tot ce cream ne binecuvanteaza pe noi si pe altii si ne aduce bunastare. Cand punem iubire in fiecare gest sau munca atunci ceea ce facem ne ajuta si pe noi dar si pe altii. Cand cream din frica,limitare ,fara bucurie,cand credem ca resursele sunt limitate si noi trebuie sa ne indarjim sa fim deasupra altcuiva pt a avea ceea ce ne dorim ne vom atrage suferinta. Cand luam ceea ce este al altuia nu ne vom putea bucura de ce am luat caci energia cheltuita pt a pastra ceea ce am obtinut cu egoism va fi foarte mare..ne tragem suferinta. Niciodata nu ne vom putea ridica cand altcineva va pierde din cauza noastra. Lectia este foarte clara: in fata lui Dumnezeu ori toti castiga,ori toti pierd. Retine: nu exista nici o limita in daruirea iubirii. Si nu exista nici o limita in cat de mult poate face iubirea. Lasa iubirea sa te conduca. De cate ori nu am spus fiecare ca viata este nedreapta …nu am inteles care era motivul din spatele unor situatii care ne-au adus amaraciune… Am trecut si eu prin asta…dar acum,privind in urma,descoper cu o intelepciune minunata tot ce am avut nevoie sa invat,de ce intai a trebui sa ma eliberez pentru a putea primi ce era mai bun pentru mine…. De multe ori ni se pare ca lucrurile nu sunt drepte dar nu este niciodata asa. Daca vom cauta sa ii acordam vietii credite ca indiferent de ceea ce se intampla este in favoarea noastra ea ni se va dezvalui mult mai usor in adevarata ei frumusete si valoare. Sinele nostru Superior stie acest lucru ,nu trebuie decat sa-i permitem sa ne daruiasca pacea credintei. Ai incredere ca viata iti ofera intotdeauna ceea ce ai nevoie chiar daca nu pare mereu asa. Dumnezeu are un plan minunat pentru tine. Fericirea si bucuria vin in vietile noastre atunci cand noi le daruim . Asta este Lege divina. Ganditi-va la oamenii din viata voastra si la situatiile prin care treceti ca fiind oportunitati minunate de a raspandi iubire , bucurie si stare de bine si veti descoperi adevarata magie care va schimba vietile asa cum vreti sa fie. Totul este atat de simplu…doar daruind din ceea ce esti poti avea ceea ce iti doresti. Fii sursa altcuiva pentru ceea ce iti doresti ! Indiferent de situatiile prin care trecem sta in puterea noastra sa schimbam lucrurile. Degeaba cautam salvatori in afara noastra, formule magice si incantatii, rugaciuni mai eficiente decat altele ( sa stiti ca nu exista! )…lucrurile din viata noastra se vor schimba cand ne vom schimba noi perceptia asupra lor. Punand etichete si judecand oamenii dupa o o singura fapta de-a lor, invinovatind mereu pe altcineva si proiectand fricile noastre asupra zilei de maine vom trai mereu intr-o lume in care ne vom teme. Ceea ce noi credem si vedem in jurul nostru se manifesta in lumea noastra. A venit timpul sa ne schimbam perceptiile, sa cautam intai de toate scuze fiecaruia si sa traim cu credinta ca Dumnezeu se ingrijeste de fiecare dintre noi. A venit vremea sa schimbam ceea ce vedem cu ceea ce vrem sa fie . Cu fiecare gand, cuvant si fapta noi ne cream experienta de zi cu zi. Nimic nu va ramane la fel decat daca tu crezi ca este la fel. Afirma mereu ceea ce vrei sa traiesti. Noi nu cunoastem oamenii cu adevarat.Noi ii judecam. In fiecare clipa ceea ce credem despre cei din jurul nostru proiecteaza asupra celorlalti un comportament. Daca ne-am aduce aminte mereu de acest adevar si am privi oamenii cu iubire si compasiune experientele noastre de viata ar fi pline de iubire. Daca i-am iubi cu adevarat pe ceilalti ca pe noi insine sau daca ne-am iubi unul pe celalalt asa cum Iisus ne-a iubit am imbratisa cu privirea noastra de iubire pe fiecare care ne raneste,i-am trimite Lumina si Ingeri si astfel l-am inalta si pe el si intreaga situatie. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Şcoala vieţii nu se termină niciodată. Oricât de enervant ar fi că e mereu cineva care ne pune note. Care ne scoate la tablă cu lecţia nepregătită. Care ne umple de fiori cu nesuferita frază: „Scoateţi o foaie de hârtie…”.

Unii – naivi – au impresia că dacă au absolvit trei facultăţi, două masterate şi un doctorat – gata, şi-au terminat şcoala. E timpul să-i înveţe pe ceilalţi. Le ştiu pe toate. Alţii – de-a dreptul stupizi – au impresia că, dacă nu se mai duc la şcoală – ce dacă nu şi-au luat nici bacul – nu mai au nimic de învăţat.

Mai mult decât atât. Se apucă să lase urmaşi, pe care îi cresc în ideea că deţin suprema cunoaştere ce nu poate fi contrazisă. „Am dreptate, pentru că eu sunt mama!”. „Eu te-am făcut, eu te omor!” – şi de fapt habar n-au ce-i cu ei pe lumea asta!

Nimeni nu ştie suficient de multe aici, pe pământ. E o lume atât de vastă, atât de complexă, atât de misterioasă, că nimeni nu are dreptul să spună că le ştie pe toate, sau că ştie măcar ceva. „Eu ştiu că nu ştiu nimic” – zicea Socrate, nu degeaba îl aliniem şi astăzi printre cei mai mari înţelepţi.

Cumva însă există în noi această dorinţă de a ajunge la un „Capăt”, de a ne odihni după ce am făcut ce trebuia. Unii îi zic „Absolvire”, alţii îl numesc „Pensie”, unii îi zic „Moarte”, alţii „Iluminare”.

Am ajuns la concluzia că de fapt nu se termină niciodată. Pentru că nu pot să concep ce înseamnă „infinit” decât în termeni de „fără sfârşit”. Când crezi că ai terminat ceva, îţi dai seama că de-abia atunci începe. Oriunde ai fi, pe orice scară.

Adevărul e că orice zi te învaţă ceva nou despre tine. Învăţătura nu stă numai în afară, ci mai ales înăuntru. Cine eşti tu? – şi nu vreau să ştiu cum te cheamă, câţi ani ai, la ce şcoală ai fost şi cine îţi este soţ.

Cine eşti tu, fiinţa misterioasă care se întinde din momentul în care închizi ochii să te scufunzi în tine şi până când îi redeschizi, umplând tot universul.

Habar n-am cine sunt nici eu, dar cred că secretul stă în a rămâne mereu curios să găseşti răspunsul. Nu mă interesează ce-am învăţat la şcoli despre scopul vieţii. Eu ştiu că în mine – ca şi în tine – încă nu toate întrebările şi-au găsit răspunsuri.

Şi mai e ceva. Cei care îşi dau seama că sunt mereu la şcoala vieţii, îşi păstrează tinereţea pentru totdeauna. Cine nu şi-ar dori să rămână mereu la vârsta extemporalelor?

Toate aceste gânduri mi-au venit când am citit povestea de mai jos. Vă las cu ea şi cu o zi frumoasă, plină de învăţături.

In prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul.

Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: – Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?

Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.

Publicitate

– Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.

– Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.

– Hai sa lasam gluma, am reluat.

Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.

– Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.

Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata.

Ne-am imprietenit pe loc.

Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei „masinarii a timpului ” confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit ” mascota ” campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.

La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei.

A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:

– Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.

Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:

– Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam.

Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes.

Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori.

Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama.

E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani.

Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88.

Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.

Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii.

Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut.

Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant ” Trandafirul „.

Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.

Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.

La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.

Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca: nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

SI NU UITATI:

NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Mintea ingropata in atipire nu pare a fi un instrument optim al gandirii , dar fiintele umane pot , de fapt, sa rezolve in somn unele probleme. Mai mult decat atat , unul din motivele pentru care visam este acela de a gasi solutii unor dilemelor care ne framanta in timpul zilei. Visele , cu o turnura foarte vizuala si adeseori ilogice la prima vedere , reprezinta un tip de gandire creativa ( de tipul "out-of-the-box" ) , apta de a da raspunsuri originale , afirma Deirdre Barrett , psiholog la Universitatea Harvard. Potrivit teoriei lui Barret despre vise , visarea este de fapt gandire , desi o gandire usor diferita de cea pe care o practicam cu ochii deschisi. Cu toate ca visurile s-ar fi putut naste intial dintr-o alta cauza , ele au fost transformate de-a lungul timpului , ajungand sa aiba doua functii : de a ajuta creierul sa se refaca si de a rezolva probleme. Visurile si evolutia omului Orice teorie despre comportamentul uman si , in particular, despre explicarea visurilor , trebuie sa tina seama de evolutia omului. Conform spuselor lui Barret , multe teorii anterioare despre vise nu tin cont de evolutie sau chiar o contrazic. De exemplu , Sigmund Freud a pornit de la premiza ca visurile au rolul de a ne indeplini dorintele. O astfel de satisfactie , gasita in lumea imaginarului , ar putea contribui, totusi, foarte putin la adaptarea instinctelor noastre la lumea fizica , un punct cheie al evolutiei , afirma Barret. Altii cercetatori au considerat visurile drept un efecte secundare ale ciclului somnului. Visurile au loc , de obicei, in timpul somnului REM ( REM= Rapid Eye Movement= Miscare rapida a ochilor). Acest stadiu al somnului se presupune a servi in special la doua functii : odihnirea unei parti a creierului si refacerea substantelor chimice din creier , precum neurotransmitatorii (mediatorii chimici). Conform acestei interpretari , visurile exista pentru ca somnul REM exista , spune Barret. Psihologul Steven Pinker a asemuit intr-o ocazie visurile cu un "screen saver" de calculator , statutand ca "nu conteaza care este continutul lor , atat timp cat o parte din creier este activa". O afirmatie contestata de Barret :"In opinia mea , evolutia nu a fost atat de inutila , intrucat toate lucrurile au evoluat pentru a indeplini un scop si , in general , au continuat sa existe nu numai pentru acel scop , ci si pentru altele , la fel de utile." Psihologul din Harvard a subliniat ca somnul REM a aparut cu multa vreme in urma , deoarece mamiferele au evoluat acum circa 220 de milioane de ani. "Cu cat ceva are o existenta mai lunga in cursul unei istorii evolutioniste , cu atat mai mult este probabil sa i se adauge si alte functii." Rezolvarea problemelor in visuri Barret a studiat rezolvarea problemelor prin visuri de peste 10 ani , timp in care s-a documentat si a cules exemple in sprijinul teoriei ei. Intr-un experiment, Barret le-a cerut unor studenti sa isi aleaga o tema de scoala pe care sa incerce sa o rezolve in vis. Tema aleasa nu trebuia sa fie neaparat o problema foarte complicata , ci una curenta . Studentii s-au concentrat asupra problemelor alese in fiecare seara inainte de a marge la culcare. Dupa o saptamana , in jur de jumatate dintre studenti au visat problema si circa un sfert dintre ei au avut un vis continand si rezolvarea. In concluzie, daca este vorba despre dileme cat de cat simple , ele pot fi deslusite de oameni in timpul visarii. De asemeni, Barret a parcurs indelung literatura stiintifica si istorica , si a descoperit multe exemple despre de rezolvarea a aproape fiecarui tip de problema , de la cele matematice la cele artistice , unele dintre acestea necesitand, de obicei, o vizualizare in minte ori imaginar. Alta categorie de probleme rezolvate in visuri sunt cele in care intelepciunea conventionala conduce catre abordari gresite. In fine , Barret a declarat :"Cred ca visurile si somnul REM s-au dezvoltat probabil pentru a ne fi cu adevarat de folos , la fel ca alte lucruri utilizate de gandirea noastra. " Visul "este doar o gandire suplimentara , foarte vizuala si libera in asociatii , iar noi am evoluat pentru a o folosi tocmai in astfel de tipuri de probleme."