“Viața este o umbră trecătoare, un biet actor care se împăunează și se agită atât timp cât e pe scenă și despre care, apoi, nu se mai aude nimic.” – William Shakespeare
Nu am vazut niciodata un olar cum modeleaza lutul. Nu i-am vazut niciodata privirea si nici mainile. Nu am stat niciodata langa un asemenea om sa vad cat timp ii ia ca sa modeleze sau cat de greu ii este sa remodeleze.
Imi inchipui insa ca modeleaza cu rabdare. Nu incruntat, ci privind cu blandete. Nu suparat ca nu i-a iesit din prima sau dezamagit pentru ca aparent lucrarea nu e atat de frumoasa, ci cu liniste in privire, stiind ca in final frumusetea se va vedea.
Nu am vazut niciodata un asemenea om si nu am vazut nici macar lutul.
Dar vad zilnic un alt Olar si vad zilnic un alt fel de lut. Cu lutul traiesc zi de zi, pentru ca lutul sunt eu. Olarul e El, Cel drag al sufletului meu. M-a facut de la bun inceput in chip minunat, dar sunt un alt fel de lut, si mereu va fi ceva de schimbat in mine. Candva durea nespus, mai ales cand schimbarea o dorea doar El iar eu, lut incapatanat, credeam ca sunt bine oricum si ca nu e nevoie de schimbari. Si pentru ca uneori incapatanarea doare, modelarea in zilele acelea era nespus de dificila.
Dar am Cel mai bland Olar din lume, si sunt in mainile Celui care stie sa schimbe in cel mai minunat mod cu putinta. Chiar si cand doare, atingerea Lui face sa treaca totul.
In cele din urma am invatat ca sub privirile Celui care vede un sarman lut ca fiind o comoara nepretuita, schimbarea e de dorit, indiferent de suferinta.
Acum stiu ca sunt un lut care mereu si mereu va trebui sa aiba parte de schimbare. Sunt un lut care va trebui modelat si schimbat pentru gloria Celui care schimba cu dragoste si blandete in fiecare zi.
E o schimbare ce trebuie facuta mereu si mereu, nu pentru a fi un simplu lut aici jos pe pamant, ci pentru a fi un vas de pret in vesnicii.
