Noi suntem Lumina! Trebuie sa devii constient de acest lucru!

"Binecuvântați sunt cei care nu se așteaptă la nimic, căci nu vor fi niciodată dezamămgiți." – Jonathan Swift De multe ori, ranile asa zis uitate au fost ascunse in subconstient si de acolo, continua sa-i chinuie pe oameni. Pentru a le trata si vindeca este nevoie sa fie readuse in constient. Iertarea cicatrizeaza ranile emotionale. Atunci ne putem aminti evenimentul fara resentimente. Nu mai suferim. Iertarea nu este doar un act imediat al vointei - Multi se simt vinovati sau ii invinovatesc pe ceilalti, pentru ca nu iarta imediat. Dar iertarea nu este un act eroic de vointa in care ne suprimam emotiile, ci este un act al intregii noastre fiinte si cere participarea tuturor puterilor noastre sufletesti: inima, inteligenta, vointa. Cine sare peste etapele transformarii emotionale si ale vindecarii nu face decat sa panseze o rana infectata. Aceasta va sfarsi prin a se infecta si mai rau. Este nevoie de timp si pentru vindecare si pentru iertare; nu trebuie sa bruscam ceea ce se petrece in noi. E nevoie sa discernem intre simtirea maniei si dorinta de razbunare, fantasmele legate de „dreptatea” pe care trebuie sa ne-o facem singuri, etc. Mania (iutimea) este o emotie sanatoasa, o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca sa ne putem apara integritatea. Nu mania este greseala, ci ura si patimile pe care le poate starni. Important este sa luam decizia de a nu ne mai razbuna, in nici un fel. Razbunarea este inutila si devastatoare. E nevoie sa facem pace launtrica, pace emotiva. Iertarea nu inseamna scuzare. - A scuza inseamna a nu-l considera responsabil pe cel care ne-a ofensat. Cand cineva ne face un rau fara sa vrea, sau fara sa stie, nu are de ce sa ne ceara iertare, dar poate veni un moment cand isi poate cere scuze. Dar daca cineva a voit sa ne faca rau, a vrut sa ne raneasca, nu mai e vorba de scuze. Tendinta de a-i gasi scuze celui care ne-a ofensat se bazeaza pe circumstantele atenuante oferite de trecutul sau sau de alte circumstante. Dar nici o vina, fie si explicabila, nu poate fi scuzabila. Ea poate fi doar iertata! Iertarea nu este sinonima cu impacarea - Iertarea se refera la fapta care a ranit relatia. Impacarea este o urmare a iertarii, dar poate sa nu aiba loc. Daca dupa acordarea iertarii, simtim ca prin impacare relatia noastra nu ar creste in profunzime sau nu evolueaza in mai bine, este intelept sa renuntam pur si simplu la ea, pentru pastrarea pacii. Pacea inseamna sa nu te razbuni si sa nu doresti sa te razbuni. Pacea si iubirea de vrajmasi nu presupune neaparat prietenie. Din nefericire, multi oameni se impaca fara a-si ierta unii altora ofensele ca sa nu „mai dezgroape mortii”, dar fara recunoasterea si numirea suferintelor pe care le-am produs sau pe care le-am suferit, nu exista impacare adevarata. Adevarul trebuie rostit. Impacarea presupune iertare, iar iertarea presupune rostirea adevarului. Iertarea nu se impune - Iertarea este o lucrare a iubirii. Persoana care iarta trebuie sa-si asume in mod liber alegerea pe care a facut-o, fara a pretinde ceva in schimb de la cel pe care il iarta: “te iert daca nu mai faci asta“. Putem sa ne dorim sa fim iubiti de cei din jurul nostru in ciuda faptelor noastre, dar nu le putem pretinde acest lucru. Iertarea se da, se cere, dar nu se pretinde! Iertarea nu este renuntare la ceea ce ni se cuvine - Iertarea nu exclude dreptatea. Un hot iertat nu este scutit de a restitui pagubasului cele furate. Iertarea nu anuleaza consecintele unei fapte rele sau a unui cuvant rau. Iertarea nu este un act de dreptate, ci o fapta de iubire pentru reabilitarea celui vinovat. Aceasta inseamna a nu-l confunda pe raufacator cu fapta sa si a uri greseala, ci iubindu-l pe cel ce a gresit. Iertarea nu-l schimba pe celalalt - Cand iertam, se intampla cu adevarat ceva extraordinar, dar cu cel ce iarta, nu cu cel iertat. Acesta poate constientiza si el minunea si isi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertarii se manifesta in noi. Pe noi ne vindeca, noua ne da pacea, noua ne da puterea sa ne rugam pentru celalalt. Nu trebuie sa iertam asteptand schimbarea celuilalt! A ierta pe celalalt nu presupune ca acea persoana isi va schimba brusc comportamentul, nemaicomitand greseli. Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Fiecare fiinta umana este alcatuita din lumina. in prezent, corpul de lumina al oamenilor nu este vizibil pentru cei mai multi dintre noi, dar asta nu il face mai putin real. Dorinta fundamentala a fiecarei fiinte este sa atinga un grad mai inalt de perfectiune, sa devina din ce in ce mai mult „lumina”. Aceasta este ceea ce ne-a invatat Iisus si ne-a dovedit ca este posibil. A demonstrat-o in fata a trei dintre discipolii sai, prin Schimbarea la Fata: s-a transformat in Lumina. La fel s-a intamplat in momentul ridicarii sale la cer. Sute de persoane au vazut cum trupul sau devine Lumina inainte de a disparea din ochii lor, trecand in cea de-a patra dimensiune.

Toti suntem chemati sa iradiem aceasta lumina din care suntem creati. Corpul de lumina pe care-l avem in prezent va fi un corp vizibil si tangibil. il vom putea stapani la perfectie, ceea ce ne va permite sa comunicam usor cu expresii ale Vietii de pe alte planuri ale Universului. Ne vom putea modifica dupa dorinta undele vibratorii si, sincronizandu-ne cu undele diverselor elemente, vom putea, de exemplu, sa mergem prin foc sau pe apa, asa cum a facut Iisus. Acel corp nu va cunoaste notiunea de boala. Aceasta transformare va avea loc pe parcursul urmatoarelor cateva secole. Insa mii de oameni sunt deja in contact cu o parte a corpului lor de lumina.

Cum ne putem dezvolta lumina interioara? Pur si simplu inconjurandu-ne de frumusete, de lumina si de dragoste, ceea ce ne ajuta sa devenim constienti de lumina noastra interioara. De fapt, lumina si dragostea sunt unul si acelasi lucru. Expri­marea dragostei este mijlocul pamantean de a iradia lumina. Cu energia dirijata in prezent spre pamant, fiecare trebuie sa se identifice cu lumina sa interioara. Cu cat mai repede deve­nim constienti de aceasta lumina, cu atat mai repede ne putem elibera de karma acumulata pe parcursul a numeroase vieti, pentru a trai o fericire tot mai intensa.

Noi luam viata prea in serios. De fapt, viata este un joc! in prezent, cea mai mare problema a oamenilor este ca incearca sa joace acest joc fara a fi citit mai intai instructiunile, fara a cunoaste regulile. Acum 2000 de ani, Iisus a venit sa ne invete aceste reguli. Noi abia acum incepem sa intelegem mesajul sau si sa incercam sa-l folosim. Iisus, care a fost modelul nostru, a afirmat: „Eu sunt Lumina lumii”.

Publicitate

Cand dimensiunile fizica, mentala si emotionala ale fiintei tale sunt in armonie, cand esti conectata la sursa puterii tale interioare, Dumnezeu, care se exprima prin tine, lumina ta se raspandeste pe o distanta mare in jur. Pe langa faptul ca te lumineaza, ii atinge pe toti cei care se gasesc in jurul tau. iti daruieste intotdeauna limpezimea sa, ca sa vezi totul cu claritate.

Nu e nevoie sa cream lumina; aceasta este deja in noi! Suntem deja lumina! E o realitate pe care trebuie s-o intele­gem. De asemenea, trebuie sa intelegem cat de important este faptul sa ne conectam corect la aceasta lumina si s-o facem sa straluceasca. Pe multi ii auzim spunand: „Voi absorbi lumina! Ma voi conecta la lumina!”. Acesti oameni cred ca lumina vine din exterior.

In realitate, expresia trebuie folosita cu sensul urmator: „Devin constient de lumina mea interioara si ma unesc sau ma conectez la cea a paman­tului si a cerului”.

Exercitiul saptamanii : Lucrul cu Lumina

O metoda de a acumula lumina este de a pastra tot timpul legatura cu Dumnezeu, care este Lumina. Tot ce ti se intampla, tot ce privesti, tot ce auzi, tot ce se intampla in tine trebuie sa te ajute sa intri in contact cu aceasta extraordinara energie divina, care umple intregul Univers.

Meditatia zilnica este un bun mijloc de a intra in contact cu propria lumina interioara. Sunt valabile toate formele de meditatie, atata vreme cat ele te linistesc si te ajuta sa incetezi de a mai gandi.

Urmatorul exercitiu de vizualizare mentala este la randul sau un instrument util; intra in contact cu aceasta lumina miraculoasa care iti umple inima. Priveste-o cum creste pana cand iti umple intregul corp. Apoi priveste-o cum iese din tine si te inconjoara. Esti literalmente scaldat in aceasta lumina extraordinara. Fa acest exercitiu dimineata, la trezire. Ziua ta va fi cu totul alta! in fiecare moment, vei putea sa te vezi, sa te vizualizezi scaldat in aceasta lumina. Cand ajungi undeva, observa cum lumina ta umple locul respectiv, camera in care intri, ca un mare fascicul de raze care iti deschide calea si lumineaza toate locurile in care mergi. Da-i drumul! Nu te costa nimic! Lumina din Univers e nelimitata. Trebuie numai sa intri in contact cu ea si sa fii constienta. Daca faci asta in mod regulat, timp de cateva luni, in viata ta vor surveni schimbari importante. Pe masura ce te identifici cu aceasta lumina, incepi sa devii aidoma unei raze de soare care lumineaza si incalzeste tot ce-i in jur.

Sursa: Lise Bourbeau – Cine esti tu?

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
Un om este nefericit pentru că nu ştie că este fericit, acesta este singurul motiv. Cine îl are pe Dumnezeu, acela este fericit. În viaţă niciodată nu poţi să spui că nu se întâmplă nimic. Nu există momente obişnuite. Totul e nou. Viaţa înseamnă o continuă alegere între lumină şi întuneric, între prezent şi viitor, între somn şi înviere. Taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti. Totul începe cu o joacă şi se sfârşeşte cu un scop. Există o armonie cosmică de forme şi mărimi. Pentru noi pare haos, dar văzut de deasupra, ca Dumnezeu, totul se potriveşte. Ne întâlnim zilnic cu Dumnezeu şi, cu toate acestea, încă Îi mai cerem explicaţii. Minune este şi felul cum ne purtăm unii cu altul, întrecându-ne în a ne ajuta, a ne vorbi delicat, a ne face viaţa cât mai plăcută unul altuia. Cine îl are pe Dumnezeu, acela este fericit Nu ai nevoie de arme ca să te aperi de tine sau de cei din jur. Spală inima şi mintea în rugăciune şi spovedanie. Dacă nu ar fi iubirea dumnezeiască, ne-am condamna unii pe alţii şi nu ar mai ajunge nimeni în Rai. Lasă pe Dumnezeu să repare, să vindece, să lucreze ceea ce omul nu poate face. Duioşie inexplicabilă în suflet şi o nevoie imperioasă de a plânge. Pace interioară într-o dulceaţă spirituală. Iradiind invizibil prin toţi porii fiinţei tale te va învăţa bucuria de a ierta şi a fi iertat. În inimile noastre curge acelaşi sânge. Sângele lui Hristos. Te vizitează harul… Stăruieşte! Puterea nu se dă decât aceluia care îndrăzneşte să se aplece s-o ridice. Sunt aici să pansez răni, să mângâi, să iert, să iubesc şi să binecuvintez. Dragostea învinge! Suflete, nu te pierde, crede în iubire! Nu îţi frânge inima! Dacă în inima ta sălăşluieşte căinţa, înseamnă că iubeşti cu adevărat. Iar dacă iubeşti, Dumnezeu te va primi la Sine… Iubirea plăteşte totul, răscumpără totul… „A te ruga pentru cineva înseamnă a-i îmbrăca sufletul cu carnea ta, a-i încălzi inima cu suflarea ta, a-i hrăni fiinţa cu viaţa ta, a-l vizita în temniţa sa lăuntrică, a-l găzdui peste noapte în inima ta… A te ruga pentru cineva înseamnă a-i oferi lui Dumnezeu trupul cu care să-l poată iubi… (Marius Iordăchioaia) Rugăciunea este şi ca un sandwich, amestecat cu lacrimi sau nu. Împachetăm totul în recunoştinţă şi gânduri bune. Mulţumesc, Doamne pentru toate pe care le ştiu şi pe care nu le ştiu! Rămâi peste noapte în casa sufletului meu şi acoperă-mă cu o aripă de înger, moale, caldă, albă!… Înșelăciunea să nu ne amăgească sufletul. M-ai lovit peste obrazul stâng, nu-i nimic. L-am întors şi pe dreptul, ba mai mult, ţi-am oferit chiar o compresă pentru a o pune pe mâna cu care m-ai lovit….Nu poţi greşi tu cât pot ierta, nu pentru că te iert eu, ci Dumnezeu este Cel care iartă şi vindecă! Până în ultima secundă din ultima clipă. Puiule de om, nu uita să visezi cu zâmbetul curat! Nu uita să îţi laşi inima să cânte acel cântec pe care îl auzi doar tu şi Doamne. Porţi paradisul în tine… Când ai făcut ultima data o bucurie cuiva?! Ce citat să pun în încheiere?! Încape durerea sau bucuria ta acolo?! Cum crezi că aş putea, sau ai putea, să împăcăm toţi oamenii? Nici Hristos nu a reuşit, nici un om nu va reuşi. Ne întâlnim în rugăciune, acolo unde inimile îşi vorbesc altfel, dincolo de cuvinte… În tăcerea de după rugăciune… Vorbele parintelui  Hrisostom Filipescu Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!