Cărțile sale au fost distribuite în toată lumea. Deosebit de populară este lista pe care a compilat-o despre metodele de manipulare a conștiinței umane, care sunt utilizate de mass-media și guverne.
Citiți-le și veți înțelege multe:
1. Distragerea atenției.
Principalul element al manipulării societății este de a abate atenția oamenilor de la problemele și deciziile importante luate de guverne prin bombardarea constantă a spațiului informațional cu mesaje nesemnificative, știri despre accidente, violență și emisiuni cu oameni inculți.
Tehnica de distragere a atenției este esențială pentru a împiedica cetățenii să dobândească cunoștințe importante în domeniul mișcărilor filosofice moderne, științe avansate, economie, psihologie, neurobiologie și cibernetică.
Oamenilor le este ocupat timpul cu informații banale pentru a nu avea când să analizeze activitatea guvernelor, efectele măsurilor adoptate de ei…
2. Problemă – Reacție – Soluție.
Se creează o problemă, un fel de „situație” calculată pentru a evoca o anumită reacție în rândul populației, astfel încât ea însăși să solicite adoptarea măsurilor necesare celor de la conducere.
De exemplu, permite violenței urbane să organizeze atacuri sângeroase pentru a-i determina pe cetățeni să solicite mai multe legi și politici de securitate care încalcă libertățile civile.
Sau să provoace un fel de criză economică, teroristă sau provocată de om pentru a forța oamenii în mintea lor să ia măsuri pentru a elimina consecințele acesteia, deși cu încălcarea drepturilor lor sociale, ca „rău necesar”. Trebuie să înțelegeți că, crizele nu se nasc singure.
3. Gradualitate.
Pentru a realiza adoptarea oricărei măsuri nepopulare, este suficient să o introducem treptat, zi de zi, an de an. Așa s-au impus în mod fundamental condiții socio-economice noi (neoliberalismul) la nivel global în anii 1980 și 1990.
Minimizarea funcțiilor statului, privatizare, incertitudine, instabilitate, șomaj masiv, salarii care nu mai oferă o viață decentă. Dacă toate acestea s-ar întâmpla în același timp, cu siguranță ar duce la o revoluție.
Totul este pregătit în timp, astfel încât omul va crede că cineva îi salvează, atunci când vine cu măsuri mai bune!
4. Amânarea punerii în practică.
O altă modalitate de a promova o decizie nepopulară este de a o prezenta ca „dureroasă și necesară” și de a obține consimțământul cetățenilor în momentul de față pentru a o implementa în viitor. Este mult mai ușor să faci sacrificii în viitor decât în prezent.
În primul rând, pentru că nu se va întâmpla imediat. În al doilea rând, pentru că oamenii din masa lor sunt înclinați întotdeauna să prețuiască speranțe naive că „mâine totul se va schimba în bine” și că sacrificiile cerute de ei vor fi evitate. Acest lucru oferă cetățenilor mai mult timp să se obișnuiască cu ideea schimbării și să o accepte cu umilință când vine momentul.
5. Infantilizarea oamenilor.
Majoritatea discursurilor de propagandă destinate publicului larg folosesc argumente, personaje, cuvinte și intonație ca și cum ar fi copii de vârstă școlară cu întârzieri în dezvoltare sau persoane cu dizabilități mintale.
Cu cât cineva încearcă mai mult să-l inducă în eroare pe ascultător, cu atât încearcă să folosească tipare de vorbire infantile. De ce?
Dacă cineva se adresează unei persoane ca și cum ar fi avut 12 ani, atunci din cauza sugestibilității, răspunsul sau reacția acestei persoane va lipsi și de o evaluare critică, care este tipică pentru copii.
6. Accentul pus pe emoții.
Influențarea emoțiilor este o tehnică clasică de programare neurolingvistică, menită să blocheze capacitatea oamenilor de a analiza rațional și, în cele din urmă, de a înțelege critic ceea ce se întâmplă.
Pe de altă parte, utilizarea factorului emoțional vă permite să deschideți ușa către subconștient pentru a introduce gânduri, dorințe, frici, constrângeri sau tipare stabile de comportament acolo. Poveștile despre cât de crud este terorismul, cât de nedrept guvernul, cum suferă cei flămânzi și umiliți, lasă în culise adevăratele motive pentru ceea ce se întâmplă. Emoțiile sunt dușmanul logicii.
7. Debilizarea populației.
O strategie importantă este asigurarea faptului că oamenii devin incapabili să înțeleagă tehnicile și metodele folosite pentru ai controla și ai modela după voința lor.
Calitatea educației oferite claselor sociale inferioare ar trebui să fie cât se poate de mediocră, astfel încât ignoranța care separă clasele sociale inferioare de clasele superioare să rămână la un nivel pe care clasele inferioare nu îl pot depăși.
8. Promovarea modei pentru mediocritate.
Autoritățile încearcă să insufle ideea că este la modă să fii prost, vulgar și prost educat. Această metodă este inseparabilă de cea anterioară, întrucât tot ce este mediocru în lumea modernă apare în cantități uriașe în orice sferă socială – de la religie și știință la artă și politică.
Scandalurile, tabloidele, vrăjitoria și magia, umorul și acțiunile populiste sunt toate utile pentru a atinge un singur scop: de a împiedica oamenii să aibă ocazia de a-și extinde conștiința către vastele întinderi ale lumii reale.
9. Cultivarea sentimentelor de vinovăție.
O altă sarcină este de a face o persoană să creadă că numai ea este de vină pentru propriile nenorociri, care apar din cauza lipsei sale de capacități mentale, abilități sau eforturi.
Drept urmare, în loc să se răzvrătească împotriva sistemului economic, o persoană începe să se angajeze în auto-umilire, învinuindu-se de toate, ceea ce provoacă o depresie, ducând, printre altele, la inacțiune.
10. Cunoaștere excelentă a naturii umane.
În ultimii 50 de ani, progresele în dezvoltarea științei au condus la formarea unui decalaj crescând între cunoștințele oamenilor obișnuiți și informațiile pe care clasele conducătoare le posedă și le folosesc.
Datorită biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, sistemul are la dispoziție cunoștințe avansate despre o persoană atât în domeniul fiziologiei, cât și al psihicului. Sistemul a reușit să afle mai multe despre o persoană obișnuită decât știe despre sine.
Aceasta înseamnă că, în majoritatea cazurilor, sistemul are mai multă putere și mai mult control asupra oamenilor decât ei înșiși.
