Nimic nu ne apartine cu adevarat, desi ne facem stapani pe tot… muncim sa agonisim de toate si la final nu luam nimic nu noi…

Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi. Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea. Ce înseamna asta: “Eu sunt amărât”? Cum eşti amărât, când Hristos a înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Şi această stare continuă de veselie pe unde trăieşti, este şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină şi de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că asta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoştinţele tale, ştie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenţia ta. Vezi, nişte părinţi, mama şi tata, când văd pe copilul lor că-şi pune toata nădejdea în ei, mor de dragul lui şi nu ştiu ce să-i mai dea. Părintele Arsenie Papacioc Extras din ”Ne vorbeste părintele Arsenie”, Vol. III, Ed. Mânăstirea Sihastria, 2004, pag. 105 O primă cauză a tristeţii poate fi lipsirea de o plăcere, fie existentă, fie nădăjduită, aşadar, concret vorbind, pierderea unui bun material sau neîmplinirea unei dorinţe trupeşti sau dezamăgirea adusă de ea. În acest caz, leacul tristeţii este în esenţă lepădarea dorinţelor şi plăcerilor „trupeşti”, înstrăinarea de „bunurile” materiale şi deplina lor dispreţuire. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că „cel ce fuge de toate poftele lumeşti se aşază pe sine mai presus de toată întristarea lumească” şi dă ca leac al întristării dispreţuirea celor materiale. Sfântul Ioan Scărarul arată şi el că „acela care a urât lumea a scăpat de întristare; iar cel ce e împătimit de ceva din cele văzute încă n-a scăpat de ea. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte ?” Iar Evagrie spune: „Cel ce se fereşte de toate plăcerile lumeşti e o cetate de nepătruns pentru demonul tristeţii. Căci tristeţea e lipsa unei plăceri, ce stă de faţă ori nădăjduite. Şi nu poate fi biruit un astfel de vrăjmaş de avem vreo înclinare pătimaşă pentru vreun lucru pământesc. Căci el întinde năvodul şi naşte tristețea tocmai în locul de care vede că suntem atraşi cel mai mult”. Întrucât toate patimile au la baza lor iubirea plăcerii, e de la sine înţeles că la tămăduirea tristeţii este în strânsă legătură cu tămăduirea de celelalte patimi. Evagrie tâlcuieşte lucrul acesta astfel: „tristeţea apare când nu dobândim ceea ce dorim în chip trupesc; or, de orice patimă e legată o dorinţă; de aceea, cel care a biruit patimile nu va fi stăpânit de tristeţe […]. Cel care stăpâneşte asupra patimilor a biruit tristeţea, iar cel învins de plăceri nu va scăpa de lanţurile ei. Cel ce iubește lumea se va întrista adesea […]. Dar cel care dispreţuieşte plăcerile lumeşti nu va fi tulb de cugetele tristeţii”. Omul supus trupului pofteşte nu doar bunuri materiale, ci şi cinstea şi slava lumească, şi atunci când am vorbit despre patima tristeţii am arătat ce strânsă-i legătura dintre ea şi slava deşartă. De aceea, una dintre pricinile cele mai dese ale tristeţiie dezamăgirea omului că n-are parte de cinstiri şi onoruri ori că ele sunt prea modeste, prea mici. În cazul acesta, tristeţea se lecuieşte prin dispreţuirea slavei şi demnităţilor lumeşti, sau şi mai bine printr-o deplină nepăsare faţă de ele, fie că le ai, fie că eşti lipsit. „Pentru întristare […] dispreţuieşte şi slava, şi necinstea”, îndeamnă Sfântul Maxim. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Avem suficientă religie pentru a ne urî unii pe alţii, dar nu destulă pentru a ne iubi. – Jonathan Swift

De-a lungul timpului, am fost invatati sa ne facem stapani pe lucrurile materiale, incat nici nu am realizat ca de fapt ele au devenit stapanii nostri.

Ne condamnam vietile intr-o alergatura continua spre dobandirea lucrurilor materiale, crezand ca acolo salasluieste fericirea noastra. Ne-am lasat influentata stima de sine de cat de mult avem, in loc ca lucrul cel mai important sa fie Cine Suntem. Ne aflam tot timpul intr-o continua comparatie cu cei de langa noi, iar instrumentul de masura este cat de mult am dobandit in afara noastra, in loc ca iubirea sa fie cea care sa ne apropie si sa ne aduca impreuna.

Indiferent de cat de mult vom alerga si vom incerca sa dobandim, nu vom ajunge niciodata sa simtim adevarata bucurie, atata timp ca atentia noastra va fi concentrata pe exterior. Lucrurile vin si pleaca, dar ceea ce conteaza cu adevarat este in interiorul fiintei noastre.

Nimic nu ne apartine cu adevarat, desi ne facem stapani pe tot. Simtul de proprietate este o caracteristica a ego-ului si numai el incearca din rasputeri sa se faca stapan pe tot, pentru ca asa simte ca este special si important. Suntem cu totii creatii ale lui Dumnezeu, iar tot ceea ce exista apartine lui Dumnezeu. Noi suntem doar instrumente prin care darurile divine se manifesta in forma fizica.

Nimic din tot ceea ce facem nu reprezinta meritul nostru, ci al Sinelui Divin ce curge necontenit prin noi. Pana cand nu vom intelege acest lucru, nu vom invata lectia smereniei si nici nu ne vom gasi pacea cu adevarat. Vom continua sa alergam dupa lucruri efemere, nestiind ca adevarata esenta se afla in noi insine. Drumul catre aceasta profunda intelegere incepe din interiorul nostru.

Incepe cu deschiderea inimii, cu iubirea neconditionata, cu smerenia si compasiunea inimii noastre. Tot ceea ce exista, exista pentru noi toti. Nu doar pentru UNUL dintre noi, ci PENTRU NOI TOTI. Numai atunci cand vom intelege acest lucru cu adevarat, atunci vom invata lectia detasarii, realizand ca venim pe lume fara nimic si plecam de aici neluand inapoi cu noi nimic. Important este ce facem intre aceste doua momente.

Pe ce anume ne concentram? Pe cine ajutam? Cata iubire oferim?

Care este instrumentul nostru de masura: banii sau iubirea?

Publicitate

Si sa nu intelegem gresit: nu este nimic rau in a fi prosper si pe plan material. Esenta noastra divina este bunastarea completa. Insa ceea ce conteaza cu adevarat este cum folosim aceasta prosperitate. Pentru implinirea orgoliului propriu sau pentru intr-ajutorarea tuturor?

Pe cine lasam sa ne ghideze: Ego-ul sau Sinele Nostru Divin?

De cugetat:

Atunci cand pierzi un obiect material, nu regreta acest lucru si nici nu cadea in capcana judecatii. Respira profund si du-te in inima ta, spunand o rugaciune si binecuvantandu-l pe acela la care poate a ajuns obiectul respectiv. Gandeste-te ca poate altcineva a avut mai mare nevoie de acel lucru decat ai avut tu.

Bucura-te ca poate ai putut fi de folos pentru cineva, chiar daca indirect. Ramai in increderea ca tot ceea ce vei avea nevoie iti va ajunge si tie in calea ta exact atunci cand ai nevoie. Universul nu lasa nimic nerecompensat, dar judecata si regretul nostru fata de astfel de situatii ne indeparteaza sa vedem binecuvantarile ce se pregatesc si pentru noi. Indiferent cum ar arata o situatie, ai intotdeauna in vedere ca dincolo de aparente, exista intotdeauna o Forta care lucreaza in favoarea ta.

Important este sa inveti lectia detasarii si sa incepi sa te gandesti la binele suprem, nu doar la binele personal. Binele suprem include intotdeauna si binele personal.

In esenta, nimic nu poate fi pierdut. Totul se transforma sub o forma sau alta, iar tot ceea ce avem nevoie ne va ajunge in cale atunci cand inima noastra este deschisa si cand intelegem ca nu stapanim nimic cu adevarat.

Totul ne este pus la dispozitie, pentru a ne folosi de el atunci cand avem nevoie. Vom cunoaste Adevarata Realitate a Ceea Ce Suntem cu Adevarat in momentul in care nu vom mai fi atasati de lucrurile materiale si nu vom mai incerca sa ne luptam pentru suprematie. Iubirea ne va fi de ajuns. Bunastarea tuturor ne va fi singura dorinta. Nu bunastarea proprie, ci a tuturor fiintelor de pe Pamant.

Atunci vom ajunge in centrul inimii noastre si vom cunoaste adevarul divin ca Noi Toti Suntem Unul. Nu exista bucurie mai mare decat recunoasterea si trairea acestui adevar in fiecare clipa a vietii.

Fii binecuvantat, suflet drag si pacea fie cu tine!

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Te întrebi adesea care e schema ideală pe care să o urmezi ca să îţi satisfaci bărbatul. Ce anume poate să vă treacă cu brio de situaţiile amoroase penibile şi care sunt stereotipurile din mintea lui de care să ţii cont? Iată un ghid care să „traducă” fericirea şi să garanteze lipsa tensiunilor amoroase. De nişte milioane de ani femeile şi bărbaţii se formează cupluri. Perechi, mariaje, relaţii. De câteva sute bune de ani se scriu şi cărţi despre treaba asta. Şi totuşi terapia în cuplu e la mare căutare. Ce-ţi scapă? Uiţi de micile detalii care aduc marile realizări? Crezi că un „set de legi“ ar fi îndrumarul perfect într-o relaţie? Ei bine, am încercat elaborarea unui ghid care să fie pe înţelesul tău. Mai ceva ca o carte de bucate cu gramajele şi ingredientele menţionate în detaliu. Cu alte cuvinte, dacă noi, bărbaţii, am avea de ales, aşa ne-am dori să te comporţi în momentele cheie. Fă-l să te invite în oraş Acum vreo doi ani am asistat la nunta uneia dintre tipele pe care le-am adorat în secret, Andreea. După câteva pahare de şampanie la recepţie, amica ei mi-a mărturisit că Andreea a fost îndrăgostită lulea de mine un an. Păi şi eu de ce nu am ştiut? Cum de am ratat momentul? Să anuleze cineva nunta! Dacă ştii să transmiţi semnalele potrivite, într-un final ne vom prindem de ce anume vrei să ţi se întâmple. Zâmbeşte „Râdea la toate glumele mele. Şi făceam multe glume proaste. Acum sunt genul de om care nici nu-şi mai aminteşte cât de caraghios era în rolul de bufon pe la terase. A părut firesc să o rog să devină rapid soţia mea“, recunoaşte prietenul meu Dragoş. Ce a gândit el? Că dacă are răbdare cu mici grosolănii de acest gen, e clar că tipa va incerca să-l cunoască cât mai bine! Atinge Este puternic şi indiscutabil sentimentul de intimitate pe care îl provoacă o femeie care îţi atinge delicat spatele la o petrecere sau te poartă prin mulţime sprijinindu-ţi mijlocul. Dacă se distrează povestind despre noi în timp ce semnalează prin contact fizic că sunt al ei şi-a garantat deja pirostriile. Obrăzniceşte-te! Ia-mă peste picior şi o să vreau să devii prietena mea. Am ieşit cu o tipă numai pentru că a râs de mine la un meci de fotbal, când eu pe teren, transpirat şi înjurând, am ratat un gol. M-a admonestat nonşalantă: „Cine te-a învăţat să şutezi?“ Cred că exact în acel moment m-am îndrăgostit puţin. Majoritatea bărbaţilor îşi pierd vremea încercând să te facă să crezi că ei sunt macho, încrezători, deştepţi, frumoşi, competenţi. E distractiv să îţi amintească cineva că nu eşti chiar aşa, dar că eşti un bărbat foarte plăcut, oricum. Chestiile mici CHIAR fac diferenţa. Dar aminteşte-şi să şi râzi când critici! Cere-mă! Mă poţi „peţi“ pentru un date. Suntem în secolul 21! E cu atât mai incitant cu cât ne soliciţi să te însoţim la activităţi pe care noi nu putem avea pretenţia să ţi le propunem. Exemplu: la un joc de Twister cu amicii tăi, la unul dintre ei acasă, ori la o piesă de teatru fabuloasă la care se întâmplă ca prin minune să ai un bilet extra. Impresionează-l! Sau nu… În primele 30 de minute de întâlnire cu Ioana, ne aflam în lobby-ul unui restaurant italienesc la care rezervasem masă cu o săptămână înainte. Sala ne privea, un chelner spilcuit ne conducea pompos la masă, moment în care ea se aplecă spre mine, îmi linge lobul urechii şi îmi spune ”Hai la tine. Vreau să ne f***m până nu vom mai fi în stare să mergem vertical“ Ei bine am fost siderat. Ştiu că nu sunt chiar un sex simbol căruia să-i poţi rezista cu greu şi că ea nu mă placea neapărat, cât mai ales îşi dorea să nimerească repede într-un pat (iar al meu părea la îndemână). Deci am optat pentru o porţie îndestulătoare de penne al’arrabiatta şi un nani bun. Singur! Vorbeşte Femeile îi acuză pe bărbaţi că nu vorbesc decât despre ei. Ce fac de fapt ei? Umplu spaţiu conversaţional predestinat… goliciunii! Adesea femeile sunt mai prietenoase la petreceri decât dacă le scoţi la un cico pe după amiaza. E de-a dreptul frustrant ca tu să stai lângă mine. Eu să vorbesc. Punct. Scoate câteva cuvinte de încurajare, chiar dacă sunt numai despre vreme. Fii inteligentă Crezi că degeaba se spune că bărbaţii sunt intimidaţi de femeile deştepte? Smart = sexy! Poate şi ochelarii de vedere intră în această ecuaţie, dar asta e o ciudăţenie personală… Poţi să fii atragatoare, dar nici prea sexy „Atunci când am văzut cum a venit îmbrăcată la întâlnire eram convins că aş fi putut să câştig şi bani cu ajutorul ei până la finalul serii. Şi am fost cât pe ce să intru într-o bătaie ca să-i apăr chipurile, onoarea“, îmi povestea vecinul meu Mihai. Serios, lasă-o moale cu rochiile până la fund şi cu paiete. Dacă nu credeam că arăţi bine, nu insistam să te scoatem în oraş. Alo! Atentă? Te implor nu răspunde la mobil. Mă doare în cot că prietenei tale nu i-a ieşit perfect epilatul inghinal. Mai groaznic ar fi să ai un iPhone sau un BlackBerry şi să îmi petrec jumătate din întâlnire privindu-te cum îţi rezolvi stresată problemele, via e-mail. Dacă e treabă de birou, nu-i o scuză. Curtoazie înseamnă să ignori mobilul, să mă priveşti atunci când stăm de vorbă. Asta e pentru că am fost întrebat cum se procedează în astfel de cazuri! A doua întâlnire? Garantată! Fără să eviţi să ţii cont de punctele de vedere de mai sus, iată câteva adăugiri: Nu te culci cu el din prima Şi nu ştii asta de la mine sau din GLAMOUR, s-a înţeles? E informaţie ce face parte din cei şapte ani de acasă ai tăi, desigur. Da, noi vom încerca să te ademenim. Dar acum, gândind raţional, cu o tipă superbă în fustă mini din denim şi tocuri colosale lângă mine, e cea mai înţeleaptă decizie pe care putem să o luăm. Nici după cinci pahare sănătoase de alcool nu am crezut că o astfel de decizie e greşită: Elena era frumoasă, am condus-o până la uşă, ne-am sărutat pasional, ni s-au îmbujorat obrajii şi ea brusc s-a retras. „Nu mă culc cu tine“, grăi suav. Răspund: „Niciodată?“ Zâmbeşte: „Am spus eu asta?“ Insist: „Ok. Ce ar fi să închizi uşa, mai bat încă o dată la ea şi tu te prefaci că suntem la doua întâlnire?“ N-a mers. Dar am admirat-o pentru asta. Juca un joc? Poate. Dar ne-am mai văzut şi a doua oară, şi a treia oară, şi a patra oară, iar a cincea oară am ştiut că nu-mi pare rău că m-am jucat. Traiul în doi Am trăit în aceeaşi casă cu trei femei şi toate aceste încercări s-au dovedit a fi înscrise în ciclul „încercare şi eroare“. Iată ce-am învăţat până acum: Negociază Nu-ţi spune nimeni treaba asta când te îndrăgosteşti de un bărbat, dar calitatea şi frecvenţa partidelor de mor este o treabă la fel de importantă ca împărţirea responsabilităţilor pe terenul MEU. Deci iată cum se face în bârlogul masculului, mulţumită experinţei mele cu Lavinia, o fostă colocatară. „Iar ai lăsat doar trei pătrăţele de hârtie igienică la baie!“ Eu m-am gândit că eu folosesc milimetri, în comparaţie cu tonele de care face ea abuz. Aşa că m-am făcut că nu aud. A două zi era prima la supermarket. Da, se numeşte negociere în variantă modernă. Trebuie să ştii când se minte şi când nu se vorbeşte Am făcut o gafă cu a doua tipă cu care am locuit împreună timp de doi ani. A venit într-o zi cu un tablou pe care i-l pictase tatăl ei. Un amator. Am zis că o fi o treabă gen „sperie-ciori“. A ţipat la mine două zile. Şi era mai bine să-mi fi păstrat cometariile. Deci să recapitulăm: „Iubito, ai auzit ce s-a petrecut în baie în ultimele zece minute cât am fost acolo? Răspunsul tău corect: „Nu, iubitule!” El trebuie să fie el, numai că mai bun decât el Cine spune că nu poţi schimba un bărbat? Ne îndrăgostim numai pentru că avem impresia că aşa e mai bine ca înainte. Bărbaţii fericiţi sunt aceia care cred că femeile din viaţa lor nu i-au schimbat fundamental, dar cumva le-au scos la iveală şi partea cea mai bună. „Crede-mă pe cuvânt, îi spun mereu prietenei mele: mă faci să te ascult crezând că e ideea mea să fi reacţionat mai bine decât din reflex.“ Cum să-l convingi să vorbească despre voi Aici, hmmm, am preferă să ne uităm la vreun film siropos cu tine decât să facem asta, dar fie, ne conformăm cu următoarele condiţii: Cu scop Indiferent de conversaţie, o purtăm cu dragă inimă dacă ştim ce pălăvrăgim cu atâta disperare. Respectiv: „El urăşte că şamponul pe care îl folosesc eu e unul scump, de salon, special pentru părul tratat chimic.“ Pardon? Habar nu avem să ne implicăm în mici nemulţumiri cosmetice, însă dacă insişti să te ajutăm să-ţi alegi o nouă pereche de bascheţi pentru alergat, venim. În fine, nu chiar cu mare plăcere, dar venim. Întreabă-ne ce credem Ascultăm, exprimă-te. Simte-te liberă să ne enumeri defectele fără scrupule. Numai lasă-ne să ne apărăm. Şi noi avem destule lucruri de spus despre tine, ne implicăm activ în bunul mers al relaţiei. Lasă-ne să zicem ceva, e posibil să fie o chestie notabilă. Concluzie: Bărbatul înţelege ce-i aia o definiţie. Dacă ceri să vorbim despre noi, în cap ne apare o imagine care include vreun tip de tortură. Specifică blând ce îţi pofteşte inimioara. Ne despărţim. Dar cum? Nu-i simplu să faci asta. Dar dacă vrei tu să fii iniţiatoarea rupturii poţi să o faci cu delicateţe. Nu mă ignora Tipa care mă lua peste picior la meciul de fotbal (am vorbit deja despre ea) a încetat să îmi mai răspundă la telefon peste două luni. Nu tu explicaţii, nu tu la revedere, nu tu NIMIC. M-am simţit ca ultimul vierme, sincer devastat de faptul că ea nu a considerat că mai merit VREO atenţie. Fii sinceră, dar blândă Dacă consideri că avem obiceiurile de înfrumuseţare ale unui porc şi „te iubesc“ nu ţi-a trecut vreodată prin cap la adresa noastră, atunci măcar fii gentilă şi încearcă cu: „nu văd cum am funcţiona pe termen lung.“ Crede-ne, ştim că nu-i ăsta motivul pentru care te retragi. Ne dăm cu stângul în dreptul? De ce crezi tu că nu ne pui la încercare cu: „Poate avem o şansă după ce aflu ce vreau cu adevărat de la viaţă?“ Evident că vrem să îţi demonstrăm că suntem grozavi şi că merităm, dar dacă tu deja te vezi cu altul, nu crezi că-i prea mare deranjul? Tot tu eşti dură? Am un amic care e însurat. Nevasta lui i-a spus într-o zi că ea crede că e cazul să se care. În timp ce omul îşi ducea copii la grădiniţă, muncea peste program pentru un salariu mai mare din care ea îşi umplea dulapurile de pantofi, ea îşi găsise în timpul în care suferea de singurătate pe altcineva. Ca să vezi! Bietul fraier nu a mai putut îngăima decât: „Ce-ai spus? Nu cred că am auzit bine!“ Mai dă-le încolo de clişee „Hai să fim prieteni“. Nu! „Nu-i vina ta! Eu sunt singura vinovată.“ Nu! Da, doare că nu ne vrei, dar fii bărbată şi zi de ce. Nu face nimeni un capăt de ţară din adevăr.