Avem suficientă religie pentru a ne urî unii pe alţii, dar nu destulă pentru a ne iubi. – Jonathan Swift
De-a lungul timpului, am fost invatati sa ne facem stapani pe lucrurile materiale, incat nici nu am realizat ca de fapt ele au devenit stapanii nostri.
Ne condamnam vietile intr-o alergatura continua spre dobandirea lucrurilor materiale, crezand ca acolo salasluieste fericirea noastra. Ne-am lasat influentata stima de sine de cat de mult avem, in loc ca lucrul cel mai important sa fie Cine Suntem. Ne aflam tot timpul intr-o continua comparatie cu cei de langa noi, iar instrumentul de masura este cat de mult am dobandit in afara noastra, in loc ca iubirea sa fie cea care sa ne apropie si sa ne aduca impreuna.
Indiferent de cat de mult vom alerga si vom incerca sa dobandim, nu vom ajunge niciodata sa simtim adevarata bucurie, atata timp ca atentia noastra va fi concentrata pe exterior. Lucrurile vin si pleaca, dar ceea ce conteaza cu adevarat este in interiorul fiintei noastre.
Nimic nu ne apartine cu adevarat, desi ne facem stapani pe tot. Simtul de proprietate este o caracteristica a ego-ului si numai el incearca din rasputeri sa se faca stapan pe tot, pentru ca asa simte ca este special si important. Suntem cu totii creatii ale lui Dumnezeu, iar tot ceea ce exista apartine lui Dumnezeu. Noi suntem doar instrumente prin care darurile divine se manifesta in forma fizica.
Nimic din tot ceea ce facem nu reprezinta meritul nostru, ci al Sinelui Divin ce curge necontenit prin noi. Pana cand nu vom intelege acest lucru, nu vom invata lectia smereniei si nici nu ne vom gasi pacea cu adevarat. Vom continua sa alergam dupa lucruri efemere, nestiind ca adevarata esenta se afla in noi insine. Drumul catre aceasta profunda intelegere incepe din interiorul nostru.
Incepe cu deschiderea inimii, cu iubirea neconditionata, cu smerenia si compasiunea inimii noastre. Tot ceea ce exista, exista pentru noi toti. Nu doar pentru UNUL dintre noi, ci PENTRU NOI TOTI. Numai atunci cand vom intelege acest lucru cu adevarat, atunci vom invata lectia detasarii, realizand ca venim pe lume fara nimic si plecam de aici neluand inapoi cu noi nimic. Important este ce facem intre aceste doua momente.
Pe ce anume ne concentram? Pe cine ajutam? Cata iubire oferim?
Care este instrumentul nostru de masura: banii sau iubirea?
Si sa nu intelegem gresit: nu este nimic rau in a fi prosper si pe plan material. Esenta noastra divina este bunastarea completa. Insa ceea ce conteaza cu adevarat este cum folosim aceasta prosperitate. Pentru implinirea orgoliului propriu sau pentru intr-ajutorarea tuturor?
Pe cine lasam sa ne ghideze: Ego-ul sau Sinele Nostru Divin?
De cugetat:
Atunci cand pierzi un obiect material, nu regreta acest lucru si nici nu cadea in capcana judecatii. Respira profund si du-te in inima ta, spunand o rugaciune si binecuvantandu-l pe acela la care poate a ajuns obiectul respectiv. Gandeste-te ca poate altcineva a avut mai mare nevoie de acel lucru decat ai avut tu.
Bucura-te ca poate ai putut fi de folos pentru cineva, chiar daca indirect. Ramai in increderea ca tot ceea ce vei avea nevoie iti va ajunge si tie in calea ta exact atunci cand ai nevoie. Universul nu lasa nimic nerecompensat, dar judecata si regretul nostru fata de astfel de situatii ne indeparteaza sa vedem binecuvantarile ce se pregatesc si pentru noi. Indiferent cum ar arata o situatie, ai intotdeauna in vedere ca dincolo de aparente, exista intotdeauna o Forta care lucreaza in favoarea ta.
Important este sa inveti lectia detasarii si sa incepi sa te gandesti la binele suprem, nu doar la binele personal. Binele suprem include intotdeauna si binele personal.
In esenta, nimic nu poate fi pierdut. Totul se transforma sub o forma sau alta, iar tot ceea ce avem nevoie ne va ajunge in cale atunci cand inima noastra este deschisa si cand intelegem ca nu stapanim nimic cu adevarat.
Totul ne este pus la dispozitie, pentru a ne folosi de el atunci cand avem nevoie. Vom cunoaste Adevarata Realitate a Ceea Ce Suntem cu Adevarat in momentul in care nu vom mai fi atasati de lucrurile materiale si nu vom mai incerca sa ne luptam pentru suprematie. Iubirea ne va fi de ajuns. Bunastarea tuturor ne va fi singura dorinta. Nu bunastarea proprie, ci a tuturor fiintelor de pe Pamant.
Atunci vom ajunge in centrul inimii noastre si vom cunoaste adevarul divin ca Noi Toti Suntem Unul. Nu exista bucurie mai mare decat recunoasterea si trairea acestui adevar in fiecare clipa a vietii.
Fii binecuvantat, suflet drag si pacea fie cu tine!
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
