Cum e cand ajung oamenii de se feresc de alti oameni, cu frica sa nu li se afle necuratiile, se tainuiesc, se infratesc cu intunericul, si savarsesc cele ale lor in ascuns si cu frica sa nu se cunoasca de altii, si sa-si pastreze aparenta exterioara minunata.
Cum e când frica asta de oameni, ajunge de se face tainuire si devine si rusine la spovedanie – ca tot frica de oameni este.
Cum este cand aparenta primeaza atat de mult, materialul primeaza atat de mult, ca exista doar aceasta frica si fereala de oameni, in savirsire si gandire, dar frica de Dumnezeu nu mai exista deloc.
Nu ii mai tine nimic pe oameni sa savarseasca necuratele si uratele, daca se asigura ca le fac in taina, nestiuti de alti oameni, de ajung de se complac in acele necuratii fara frica de nimic, caci sunt bine ascunsi in ingradituri. Cand se face de iese la iveala atunci ii apuca frica de oameni si sunt distrusi si tulburati tare, ajungand de se leapada pe fata si de Dumnezeu.
Poarta frica si rusine, ajung sa aibe frica si rusine de oameni, de duhovnic in fata caruia nu mai vadesc savarsirea sau gandirea pacatoasa, uitind complet, ca inexistant, de frica de Dumnezeu, cea care i-ar fi pazit si de savirsire si de gandire.
Sa mergem pe cale fara frica de oameni, iar daca greseala se lipeste de noi sau de sufletul nostru, sa nu ajungem la rusine de vadire in fata duhovnicului. Sa mergem pe cale insotiti doar de frica de Dumnezeu, astfel vom primi paza si de savirsire, si de gandire, si de marire, si pavaza in calea raului sau uriciunilor.
Vrei sa savirsesti ceva, esti aprins sau minios sau minat de pofte, gandeste-te nitel, oare nu Il vei minia pe Dumnezeu, oare fapta ce ai vrea sa o faci Ii e bineplacuta sau nu, daca ajungi la concluzia ca e placuta lui Dumnezeu, savirseste-o si vei primi pace si binecuvantare – mai ales daca o inchini lui Dumnezeu, daca insa iti dai seama ca a fost osândit de legea veche si intarita osinda de legea noua, si ca e uriciune in fata lui Dumnezeu, nu o faptui, caci ce e uriciune in fata lui Dumnezeu pentru savarsitor va fi mare durere si mare cadere si poate va fi si de sminteala pentru cei din jur.
De exemplu, si cu scrisul e la fel, daca ce scrii, desi ti se pare ca e cu dreptate, dar te tot framanta si pace nu iti da nici tie, si poate aduce si sminteala, cu toata dreptatea din acele cuvinte, atunci nu e lucrare bineplacuta lui Dumnezeu, daca cuvintele asternute ti se revarsa din prea plin de blandete sau chiar mâhnire (nu manie sau ura, ci intristare), si daca cuvintele ce le asterni vor aduce impacare si iubire atunci plinesc legea noua a lui Dumnezeu, caci legea iubirii e mai mare ca legea dreptății.
Sa ne tinem pe cale cu frica de Dumnezeu si ne va invata si cele ce nu le stim, si vom plini si cele bineplacute lui Dumnezeu, si vom primi si raspuns de pace si binecuvantare.
