Motivele pentru care nu te simti libera in relatia de cuplu. Ai experimentat astfel de situatii?

Sunt oare oamenii capabili să ducă dorul cuiva? Sau pur și simplu ne e dor de memoriile generate de acea persoană? Deși sună cam la fel, sunt 2 lucruri diferite. În esență, noi nu suntem capabili să ducem dorul cuiva sau să iubim pe cineva exact pentru ceea ce acea persoană este. Noi ducem dorul sau iubim o persoană așa cum o percepem. Oamenii judecă alți oameni. E ceva natural, ceva ce nu se va schimba în viitorul apropiat. Judecând, ne creăm un set de convingeri în legătură cu un individ. Și, odată cu relația noastră, acest set de convingeri despre partener crește și el. Totuși, câteodată, interpretările noastre legate de o persoană sunt complet greșite, iar din acest motiv multe relații dispar peste noapte. Relațiile dispar pentru că unul dintre parteneri s-a îndrăgostit de o persoană care nu coincide cu persoana reală, ba acele persoane sunt complet opuse. Câteodată modul în care ne amintim de o persoană este foarte similar cu persoana în sine, sau, cel puțin, cu persoana care era înainte. Dar problema e că iubim să romantizăm. Ne place să ne concentrăm pe modul în care cineva ne-a făcut să ne simțim, decât pe modul în care ea sau el ne-a tratat. Astfel, ne concentrăm asupra emoțiilor puternice și plăcute și le permitem să cuprindă întreaga memorie despre o persoană. Ți-e dor de prezența cuiva în viața ta. E complet normal. Oamenii nu iubesc să fie singuri. Desigur, tuturor ne place să fim singuri câteodată, dar, inevitabil, devenim singuratici și vrem pe cineva cu care să ne putem împărți viața și visurile. Totuși, dacă ți-e dor de cineva care te rănea în mod constant pentru că nu îi păsa, atunci trebuie să faci un pas înapoi și să privești la relația voastră dintr-o perspectivă obiectivă. Nu poți să-ți permiți să fii tratată fără respect și utilizată în mod constant. Pur și simplu nu poți. Ți-e dor de o persoană doar când ești singuratic. Există, de fapt, un mod foarte simplu de a diferenția între dragostea adevărată și ceea ce noi confundăm cu dragostea. Oamenii duc dorul pentru cineva când sunt singuri sau triști. Aceleași persoane caută în trecutul lor pe cineva pe care se pot sprijini, când nimeni nu e prin preajmă. Asta nu e dragoste, ci o încercare jalnică de a scăpa de singurătate. Când viața e dificilă, nimeni nu vrea să fie singur pentru că un partener face viața cu mult mai ușoară. Și totuși, asta nu e dragoste. Este singurătatea care ne folosește imaginația pentru a modifica memorii și a le transforma în iluzii care sunt foarte departe de realitate. Dacă ți-e dor de cineva doar când ți-e greu, atunci nu te mai minți că ți-e dor de el sau ea cu adevărat. Pe de altă parte, dacă ți-e dor de cineva în momentele fericite, atunci ai motive adevărate pentru a-ți fi dor de el sau ea. Când privim în trecut și ne amintim de iubiți, de momentele petrecute împreună, de emoțiile pe care le aveam, amontirile create împreună.. nu ne amintim atât de mult de persoana cu care eram decât de persoana care noi eram în acele momente. Nu ne e dor atât de mult de persoana dată, decât de gândul de a o avea în viața noastră. Ne e dor de modul în care ne simțeam și de persoanele care am devenit cât timp eram cu el sau ea. Ne e dor de persoana care eram pentru că acea persoană era mai bună decât cea de acum. Oamenii sunt capabili să iubească același individ la infinit. Suntem capabili să ducem dorul unei persoane și să înțelegem la ce am renunțat sau ce am pierdut. Și totuși, asta se întâmplă rareori. De cele mai multe ori, ne cheltuim energia emoțională pe indivizi care nu merită acest fapt. Învață să faci diferența și viața ta va avea un aspect cu mult mai luminos. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Liber să te duci cu alţii/altele – sau ce? Nu ştiu de ce am impresia că 98% din cei care au citit titlul, la asta s-au gândit. Şi adevărul ăsta e. Odată ce ai intrat într-o relaţie de cuplu, asta e prima libertate la care renunţi de bunăvoie. „Tu eşti jumătatea mea” şi „Te iubesc numai pe tine” ocupă, de departe, locurile fruntaşe în declaraţiile de dragoste ale tuturor timpurilor.

Credem că acea căutare a sufletului înseamnă să găsim un om. Perechea. Jumătatea. Cel/cea care să ne completeze pe deplin. Care poate să pună ceva acolo unde este o lipsă. Veacuri întregi de eşec nu ne-au făcut să ne învăţăm minte. Am văzut asta de mii de ori: în familie, la prieteni, acasă la noi. Sincer, câte cupluri longevive care nu şi-au pierdut scânteia sunt printre noi? Din câte ştim, Romeo şi Julieta au murit de tineri…

În timp, oamenii se cunosc, se împrietenesc, îşi construiesc împreună o viaţă. Dar scânteia, nebunia, sentimentul acela copleşitor că totul are un sens şi că ai puterea să dărâmi munţii mai apare sporadic. Ca o burniţă nehotărâtă acolo unde cândva fusese o rupere de nori.

Dar, bineînţeles, asta nu pare să aibă legătură cu faptul că nu-ţi mai permiţi (sau nu ţi se mai permite) să te uiţi după alţii/altele. Libertatea în cuplu înseamnă mai mult decât atât. Nu înseamnă nici că: „Eu aş vrea să fiu vegetariană, dar nu pot pentru că el mănâncă cu carne”; sau: „Mi-ar plăcea să meditez dimineaţa, dar nu vreau s-o deranjez pe iubita mea” (de parcă ea ar putea să audă cum se luptă el cu propriile gânduri).

Publicitate

Libertatea în cuplu este, de fapt, libertate pur şi simplu. Cât de bine ştii să fii liber cu tine însuţi, indiferent de prezenţa celuilalt lângă tine. La urma urmei, ce te ţine? Libertatea înseamnă să faci ce vrei, da. Adică să fii capabil să-ţi îndeplineşti scopurile, pe deplin conştient de consecinţele pe care le implică fiecare alegere.

În măsura în care reuşeşti să faci tot ce ţi-ai propus, eşti liber. Dacă îţi cauţi mereu ţapi ispăşitori, dacă te deturnează cea mai mică strâmbătură din nas a celui de lângă tine, se cheamă că mai ai de lucrat la libertatea ta.

Oricât ne-am lovi cu pumnii-n piept să vrem să fim lăsaţi slobozi, câtă vreme nu ne dăm noi înşine voie să fim, degeaba ne uităm cu reproş la celălalt. Adevărul e că nu ne poate ţine nimeni sub papuc dacă noi nu vrem să rămânem acolo. Lanţurile care ne leagă sunt croşetate chiar de mâna noastră.

Nici crizele, nici rugăminţile şi nici ameninţările nu te pot atinge atunci când ai un scop precis. Când ştii ce vrei, cauţi soluţii, nu ţapi ispăşitori. Dar n-ai cum să tragi de tine să ajungi până acolo, dacă nu ţi-a venit timpul. N-o să reuşeşti să te arunci de pe cornişă dacă nu ţi-au crescut încă aripi. Rişti să-ţi rupi gâtul, să rămâi fără speranţă.

Fiecare lucru la timpul lui. Cunosc cupluri în care cei doi au avut curajul să pună pe tapet inclusiv problema relaţiilor deschise. Unele s-au rupt, altele rezistă – tocmai de aceea. Nu cred că ce îi ţine neapărat este că se uită relaxaţi după alţii/altele. Îi ţine faptul că au îndrăznit fiecare să-şi acorde lui însuşi şi celuilalt libertatea de a fi el/ea însuşi. E o operă de-o viaţă.

Sursa: Putere de Femeie

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii
"Teme-te mai puțin , spera mai mult ; mănâncă mai puțin , mestecă mai mult ; vaietă-te mai puțin , respiră mai mult ; vorbește mai puțin , spune mai mult ; iubește mai mult și toate lucrurile bune vor fi ale tale. "– Proverb suedez În general, ideea acestui articol poate fi exprimată în câteva cuvinte simple: oamenii sunt ființe emoționale. Gândește-te la această idee cu atenție și vei înțelege cu siguranță că emoțiile sunt legate de aproape fiecare domeniu al vieții noastre și de orice situație, fie ea rea sau bună. Noi percepem această lume minunată care ne înconjoară prin prisma emoțiilor noastre și de aici nu putem scăpa. De aceea, vă prezentăm 10 lucruri secrete, care îți pot schimba întreaga viață: 1. Durerea nu este neapărat dușmanul tău O mică parte din creaturile de pe Pământ, inclusiv noi, Homo sapiens, sunt capabili să experimenteze două tipuri de durere – fizică și emoțională. În ciuda incredibilității complexității creierului și a minții noastre, privind lumea, ne împiedicăm de multe „pete oarbe”. Una dintre aceste „pete oarbe” este convingerea noastră că durerea – orice durere – este în orice caz proastă. Acest lucru nu este adevărat (același adevăr este valabil și pentru stres, apropo). Durerea vine la noi pentru a ne reaminti unul din cele două lucruri: că ceva lipsește sau că ceva se schimbă. Durerea unei răni după înjunghiere este cu siguranță proastă. Durerea unui antrenament bun, dimpotrivă, este mai degrabă bună decât rea. Durerea abuzului emoțional primit de la partenerul tău este rea, dar dacă ai folosi-o pentru a te ajuta să găsești dragostea adevărată, este bine. În general, ai înțeles deja totul. 2. De fapt, trăim foarte bine Poți să nu fii de acord cât vrei, dar faptul e fapt: noi suntem foarte nerecunoscători, în ciuda faptului că avem multe lucruri. Nu crezi asta? Apoi, să facem un simplu experiment în două părți: Du-te la baie sau la bucătărie și toarnă un pahar de apă. Du-te înapoi la computer, stai pe un scaun și continuă să citești articolul. Acum, gândiți-vă la acest lucru: Pe planeta noastră, aproximativ 1 din 9 persoane nu are acces sigur la apă potabilă sigură. Și undeva, 1 persoană din 3 nu are acces la sistemul de canalizare. Aproximativ 1 miliard de oameni de pe planeta noastră nu pot citi (și trei sferturi dintre ei sunt femei). Totul depinde de perspectivă. Fii recunoscător pentru ceea ce ai. 3. Cheia succesului – capacitatea de a te concentra pe direcția corectă Există trei tipuri de atenție – internă, externă și sentimentală. Atenția interioară se referă la intuiția și conștiința de sine, cea exterioară – la interacțiunea cu mediul, iar cea sentimentală – la relațiile sănătoase și la sfera intimă a vieții umane. Abilitatea de a comuta între aceste trei tipuri de atenție la timp și în mod conștient este esențială pentru o viață completă și echilibrată. 4. Plăcerea se poate transforma rapid în durere După cum spunea marele Socrate: „Oamenii inutili trăiesc doar pentru a mânca și a bea, oamenii decenți mănâncă și beau doar pentru a trăi”. Aceste cuvinte ale lui Socrate arată că el a considerat că o viață trăită doar pentru a căuta plăcere – este o decizie prostească și lipsită de sens. Te-ai întrebat vreodată de ce atât de mulți oameni bogați sunt nefericiți? Pentru că succesul fără un scop nu are nici un sens. 5. Disciplina nu trebuie neapărat să fie dură Am citit cuvântul „auto-disciplină” și imediat ne simțim ca și cum am înghiți o lămâie întreagă. De ce? Pentru că ne-am convins că disciplina este ceva dur, aspru și nedemnă de noi. Autodisciplina conștientă, cea care constă în redirecționarea atenției și a energiei spre locul în care ai cea mai mare nevoie de ea, este, de fapt, singura disciplină de care aveți nevoie. 6. Dragostea adevărată este ceea de ce ai nevoie Gândește-te: dragostea ar putea fi o soluție la aproape orice problemă pe care lumea a întâlnit-o sau ar fi putut întâlni. Dacă am fi avut curajul să punem capăt războaielor, foamei, sărăciei, discriminării și urii pentru totdeauna … 7. Cel mai adesea răul este lipsa înțelegerii și / sau iubirii Când ne gândim la cele mai grave atrocități din istorie, înțelegem că toți au ceva în comun, o anumită trăsătură comună … și această trăsătură este ură – sau cel puțin o lipsă de înțelegere și de dragoste. Cineva trebuie doar să citească povestirile vieții celor mai urâți oameni din istoria omenirii – Hitler, Stalin, Mao și să înțeleagă că în inima tuturor acțiunilor lor se află ura imensă și lipsa totală de înțelegere și dragoste. 8. Nu ești niciodată singur Nu contează cât de greu sunt circumstanțele în care te afli și prin ce trebuie să treci. Orice s-ar întâmpla cu tine, nu ești niciodată cu adevărat singur. Nu contează unde simți acest sentiment de camaraderie – în compania unui prieten credincios, în credința în ceva mai mult sau în înțelegerea faptului că universul nostru nu poate fi rațional într-un fel sau altul, nu va trebui niciodată să înoți în râul vieții tale singur. Dacă ți se pare că e așa … bine, te înșeli. Și trebuie să înțelegi că în această lume va fi cu siguranță cineva care are grijă de locul în care te afli și ce ți se întâmplă. Trebuie doar să găsești persoana potrivită, este mai ușor decât pare. 9. „Destinația este importantă” „Nu contează care este calea, ci destinația.” Da, sună puțin aiurea, dar, totuși, acestea sunt cuvinte foarte înțelepte și utile. Nimeni nu va citi o carte bună și interesantă, citind imediat finalul. Nici unul dintre noi, fascinat de un film bun, nu se va întreba în fiecare minut.:”Totul este, desigur, foarte interesant, dar cum se va termina totul?” 10. Moartea nu înseamnă neapărat un sfârșit Filosoful francez Pierre Teilhard de Chardin, renumit în lumea întreagă, a spus odată: „Nu suntem oamenii care au o parte spirituală, suntem ființe spirituale cu o parte umană”. Și deși de Chardin nu știa, când a spus aceste cuvinte, despre legătura inseparabilă a omului cu Universul – despre faptul că corpul său este constituit din praf de stele, iar creierul lucrează la nivel cuantic, el încă mai știa și a înțeles ceva … și cine știe, poate înțelege și până în ziua de azi? Sursa: dozadesucces.ro Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!