”Modestia si sinceritatea sunt cele mai importante lucruri in viata. Vin din noi.” – 20 de ganduri frumoase si intelepte de la Audrey Hepburn pentru toate femeile!

Cuvantul este cea mai puternica forta din Univers de care dispune omul, care il poate inalta sau distruge fara a lasa urme. Cuvantul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvantul este darul care vine direct de la Dumnezeu. In evanghelia dupa Ioan din Biblie se spune referitor la crearea universului:” La inceput a fost cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul”. Deci numai prin cuvant Dumnezeu a creat toate cele vazute si nevazute. Daca Dumnezeu a creat lumea dupa chipul si asemanarea Lui, inseamna ca omul a capatat puterea de a creea ca si Dumnezeu. Ca fii ai Lui, noi avem acces la tot ce are Tatal, posedam totul si suntem liberi ca si Tatal sa ne servim de tot ce El se serveste. Pentru a atinge acest ideal e nevoie de o credinta fara margini. Noi avem puterea de a crea si aceasta putere este asa de mare incat tot ceea ce credem se poate transforma pentru noi in realitate. Noi ne cream pe noi insine si devenim ceea ce credem ca suntem. De veti crede, toate sunt cu putinta celui care crede (Marcu 9,23). In permanenta noi cream lucrul in care credem cu adevarat. Noi putem sa fim, sa facem si sa avem tot ceea ce ne imaginam. Atunci cand stim ce vrem, universul ne ofera spontan ceea ce avem nevoie pentru realizarea acestui tel. Ceea ce numim noi forta universala e o putere divina pe care Tatal o da copiilor sai pentru a o folosi. Noi suntem imaginea lui Dumnezeu, in forma fizica si dispunem de o intreaga putere creatoare. Creatia are la baza cuvantul, iar cuvantul este expresia gandului. Dumnezeu a creat universul folosind forta creatoare a gandului si i-a dat si omului sansa de a o folosi in sens creativ. Din pacate omul nu a inteles acest adevar si a cazut in neputinta completa. Daca forta gandului e creativa, atunci cu certitudine ea este cea cu ajutorul careia omul poate definitive vindeca orice boala. Cu forta gandului omul poate sa creeze celule sanatoase in corp sau sa le distruga pe cele afectate. Gandul este cel care atrage raul sau binele in existenta noastra. Putem trage concluzia ca gandul (cuvantul) este cel care a creat si creaza materia. Cuvantul e puterea pe care o avem de a ne exprima si de a comunica, de a gandi si de a crea evenimentele din viata noastra. Cuvantul e cea mai puternica unealta pe care o are omul. Cuvantul reprezinta manifestarea fiintei noastre spirituale, scanteia divina din interiorul nostru. Cuvantul nostru poate crea cel mai frumos vis si realitate, dar poate si sa distruga tot ce exista in jurul nostru. De aceea, folosirea gresita a cuvantului creeaza iadul pe pamant. Orice putere creatoare folosita rau, nepotrivit, poate deveni putere distructiva. Cuvantul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita poate deveni magie neagra. Cuvatul vorbit sau scris este atat de puternic incat un simplu cuvant poate schimba o viata sau poate distruge vietile a milioane de oameni. Un cuvant negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvantul la fel ca magicienii, blestemandu-se inconstient unii pe altii. Noi ii blestemam adeseori pe altii prin parerile care le exprimam. De exemplu, daca ne intalnim cu un prieten si ii spunem:ai o paloare pe fata care se intalneste numai la oamenii bolnavi de cancer. Daca el va asculta aceste cuvinte si va fi de accord cu ele se va putea imbolnavi de cancer. Aceasta e puterea cuvantului.
Publicitate

Considerata una dintre cele mai frumoase celebritati ale tuturor timpurilor si una dintre cele mai talentate actrite din istoria cinematografiei si avand un stil rafinat, care a devenit reper pentru femeile din toata lumea, Audrey Hepburn se numara printre putinele staruri cu sange albastru.

Iti prezentam 20 citate frumoase pe care fiecare femeie ar trebui sa le citeasca:

”Pentru a avea ochi frumosi, uita-te dupa ce e bun in altii; pentru a avea buze frumoase, spune doar vorbe bune; iar pentru a avea tinuta, mergi cu convingerea ca nu esti niciodata singura.”

”Viata este facuta pentru a fi traita. Daca tot trebuie sa te intretii, ai face bine sa gasesti o cale in viata ce promite a fi interesanta si sa nu stai degeaba, minunandu-te de tine insati.”

”Lucrurile cele mai frumoase, acelea care te vor face fericit, sosesc in varful picioarelor, in mare liniste si asteapta rabdatoare sa le bagi in seama”, scrie mesajeinspirationale.com.

”Poti afla mai multe despre o persoana din ceea ce spune ea despre ceilalti decat din ceea ce spun ceilalti despre ea.”

”Avem doua maini, iata de ce: una pentru a ne ajuta pe noi, cealalta pentru a-i ajuta pe altii.”

”Femeile pot fi curtate in o mie de feluri, poate chiar mai mult, dar exista un fel de a face curte care trece dincolo de saruturi si priviri: respectul.”

”A trai este ca si cum ai colinda printr-un muzeu. Doar mai tarziu realizezi ceea ce ai vazut, te gandesti mai mult la asta, cauti explicatii in vreo carte, iti amintesti… Pentru ca nu poti intelege totul pe loc.”

”Eleganta este singura frumusete care nu se ofileste.”

Publicitate

”Frumusetea unei femei nu este in estetica fetei, ci adevarata frumusete a unei femei se reflecta in sufletul ei. Sunt atentiile pe care le face cu dragoste, pasiunea pe care o arata.”

”De ce sa te schimbi? Fiecare persoana are stilul ei. Odata ce tu ti l-ai gasit, pastreaza-l!”

”Pentru a avea un par frumos, lasati un copil sa-si treaca degetele prin par o data pe zi.”

”Frumusetea unei femei doar creste odata cu trecerea anilor.”

”Pentru a avea o silueta fina, impartiti-va pranzul cu cei carora le este foame.”

”Modestia si sinceritatea sunt cele mai importante lucruri in viata. Vin din noi.”

”Rasul vindeca o multitudine de boli. Este, probabil, cel mai important lucru la o persoana.”

”Traieste-ti ziua! Bucura-te de ea, neconditionat! Ziua, asa cum este ea, oamenii, asa cum sunt ei.”

”Cel mai mare castig al meu e acela de a fi invatat sa convietuiesc cu mine insami, acceptandu-mi defectele.”

”Lucrurile bune nu-ti cad pur si simplu in poala. Dumnezeu este generos, dar asteapta sa faci tu primul partea ta.”

”Pentru a avea ochi frumosi, vezi binele din ceilalti; pentru a avea buze frumoase, da glas numai unor cuvinte de bunatate…”

”Cand nu mai ai pentru cine sa faci o ceasca de ceai, cand nu mai are nimeni nevoie de tine, atunci cred ca viata s-a terminat.”

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Citate
Adică, mai exact, ce vrei să spui cu întrebarea asta? Mă-ntrebi de parcă ai şti cu precizie ce înseamnă o astfel de iubire. Altfel, ce rost are să primeşti orice răspuns? Dacă spun: „Da, există” – o să crezi că toate ideile şi impresiile despre ce-ţi imaginezi tu că este iubirea adevărată sunt valabile. Dacă, dimpotrivă, îţi zic: „Nu, nu există aşa ceva” – o să fii dezamăgit, ca şi cum ceva vital se năruie, şi dintr-o dată nu mai ai rost. Când plângem după „iubirea adevărată”, după ce tânjim de fapt? Ce obţinem cu asta? Date fiind extrem de puţinele cazuri de iubire adevărată care se cunosc în istorie (vezi Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda etc), înclin să cred că nu există încă nici pe departe o definiţie satisfăcătoare a fenomenului sus-numit. Înclin să cred mai degrabă că, atunci când cineva pune o asemenea întrebare, se gândeşte la ceva anume, care nicidecum nu se potriveşte cu ce crede altcineva. Că este o întrebare al cărei răspuns se înscrie în categoria: „câte bordeie, atâtea obiceie”. Cred că atunci când întrebi aşa ceva, de fapt ai vrea să spui: „Ce să fac ca să mă iubească mai tare X-uleasca/Y-greculescu?”. Dacă n-ai avea nicio nemulţumire, nici nu ţi-ai pune problema dacă iubirea care vă leagă este sau nu „adevărată”. Câtă vreme nu te doare un picior, nici nu-ţi pui problema că îl ai. Te mişti prin el şi totul pare perfect. Dar de îndată ce un lucru nu mai funcţionează cum trebuie, întreaga ta atenţie se îndreaptă asupra lui. Îţi pui problema dacă iubirea ta este valabilă sau nu în momentul în care există o problemă. O nemulţumire, o lipsă. Situaţiile nu decurg aşa cum vrei tu. Persoana asupra căreia se îndreaptă sentimentele tale nu răspunde aşa cum tu te aştepţi. „Nu-ţi dă şi nu-ţi face” ceea ce tu îţi doreşti. Altfel, ce rost are să te-ntrebi dacă există iubirea „adevărată” sau nu? Se frământă cineva că nu oferă destul? Îl îngrijorează pe cineva gândul că n-a fost suficient de înţelegător, de tolerant, de umil? Dacă te chinuie astfel de gânduri, cel mai probabil întrebarea ta balansează pe tărâmul lui: „Ce pot să fac să fiu mai bun?”, şi în nici un caz nu pune la îndoială perfecţiunea iubirii. Şi mă-ntreb: cine ar putea să răspundă corect la întrebare? Cine ar putea să încerce un răspuns fără să treacă prin: ce înseamnă, de fapt, să iubeşti cu adevărat? O să ajungi inevitabil să constaţi că iubirea adevărată n-are legătură cu „cum ar trebui să fie, la modul ideal”, ci cu „cum ar trebui să fiu ca să fiu mai bun”. Nu prea are legătură cu nimic din felul în care se comportă celălalt faţă de tine, ci cu felul în care te comporţi tu faţă de el. Nu prea poţi să dai nicio reţetă. Cât de des ar trebui să vorbim la telefon? De câte ori ar fi cel mai bine să facem dragoste pe săptămână? După cât timp ar fi OK să ne mutăm împreună? De fapt, când să ne căsătorim? La câţi ani e normal să avem un copil? Vrem răspunsuri certe, vrem să fim siguri că facem cum trebuie, că nu greşim. De fapt, ne e frică să nu suferim. Să nu ne arate nimeni cu degetul. Şi, ce să vezi, probabilitatea să nu iasă perfect este cât se poate de mare. Şi, până la urmă, cum arată perfecţiunea? Toţi ăştia care dăm sfaturi: am văzut-o vreodată, ne-a arătat-o careva? O să spun încă o dată, de fiecare dată: tot ce vrei să afli despre relaţii se găseşte, de fapt, în tine. Orice întrebare, orice căutare, porneşte dintr-o nevoie de a te găsi pe tine. Atunci când îţi alegi „omul”, îl alegi pentru că, într-un fel, seamănă cu tine. Seamănă cu ceva din tine pe care trebuie să-l înveţi. Atunci când îţi sfârâie călcâiele după cineva, îţi sfârâie de bucurie pentru că acel ceva din tine, care avea de ieşit la iveală, are, în sfârşit, ocazia să iasă. Uite-te cu atenţie la fiinţa pe care o iubeşti: eşti tu, eşti numai tu. Tot ce îţi place şi tot ce nu-ţi place la ea. Tot ce te deranjează şi tot ce nu mai suporţi. Tot ce ai vrea să schimbi la ea, în tine vrei să transformi, de fapt. Iar cel care te mai plângi că nu te iubeşte nimeni, nu te mai plânge. Dacă nu te iubeşte, iubeşte tu primul. Iubeşte pe oricine îţi iese în cale. Iubeşte-i pe cei care se ţin de mână vrăjiţi, pe cei care nu te văd. Iubeşte până nu mai poţi, fără să cauţi nimic în schimb. Mai devreme sau mai târziu, o să te vadă şi pe tine cineva. Şi-atunci, să nu te-aud că mă-ntrebi dacă există sau nu „iubire adevărată”. E ca şi cum arunci darul pe care nici măcar nu îl ai, spunând că nu-ţi trebuie. După care tot tu te vaiţi. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!