Marturiile unei femei : puterea credintei m-a vindecat de o boala grea

Soarele nu-i interesat deloc daca-i apreciaza cineva existenta. Nici nu se supara pe cineva pentru ca nu-i observa bunatatea sau puterea. Soarele nu-i nervos, nici tulburat pentru ca nu-i spui cat de minunat straluceste. Destinul Soarelui este sa straluceasca. Sa apara, pur si simplu! Nici ploii nu-i pasa daca o placi sau nu. Si ploaia are un destin extraordinar. Si Soarele are un destin extraordinar. Dar ploii, Soarelui sau ierbii (caci si iarba are destinul ei extraordinar) nu le pasa de laude si nici de critici! Ele isi implinesc destinul si-n vremea asta se bucura de propria lor existenta. Ploaia nu se intreaba niciodata daca oamenii o merita sau nu. Ea picura linistita peste "cei buni si peste cei rai" si asa isi implineste destinul. Si-n destinul acestor "fiinte", fara de care Viata n-ar fi posibila, se ascunde cea mai mare dintre toate lectiile existentei: "lectia de iubire neconditionata". Lectia de iubire totala, completa, uluitoare! Omul se umple continuu de conditii. Pare ca nu face un pas fara sa puna o conditie. Daca el ar ajun­ge sa fie in existenta ca ploaia sau ca Soarele, ca iarba sau ca oceanul ar fi cu mult mai maret decat sfintii si la fel... de fantastic cum sunt cele fa­cute de Dumnezeu in Univers. Dar printre toate fiintele nu-i nici una mai invesmantata in pretentii decat fiinta omeneasca. N-ai sa vezi o pisica enervata daca o mangai, dar ai sa vezi prin toate cotloa­ne­­le lu­mii oameni care resping man­ga­ie­rea. Nu pentru ca n-ar avea nevoie de ea, ci pentru ca o asteapta de la cineva care nu i-o ofera. Pisica nu fu­ge de mangaierea nimanui, dim­po­­triva; de indata ce se simte man­ga­iata, incepe sa toarca si sa se li­peas­ca... de mana care-o iubeste. Cu un om, insa, lucrurile se compli­ca teribil. El vrea, dar vrea ce nu are! El asteapta, dar intotdeauna ce nu este posibil! El viseaza, dar... vi­seaza ceea ce cu siguranta nu se poa­te im­p­lini. El poate fi bun, dar... cel putin cu o conditie. Daca nu se alege cu nimic din bunatate, la ce bun sa fie el bun? Intre toate fiintele, aceasta in­te­li­genta fiinta umana sufera... si se zbate in propriul ei cos­mar si, prin aceasta, isi neaga bucuria pe care natura n-o abandoneaza niciodata - bu­cu­ria de a fi. Bucuria existentei este rasplata aflata la indemana ti­grilor, a vulturilor, a ierbu­rilor, a ploilor, a mustelor, dar si a oamenilor. Numai oamenii... alearga dupa bucurie de jur-imprejurul "pro­priei cozi", o cauta o viata si toc­mai prin cautare... febrila o si pierd. O uita complet. O abando­neaza, cautand-o intr-o directie gre­sita. Orice ai face pentru un om, el vrea mai mult! Si daca nu vrea mai mult, se gandeste ca vrea ceva ce nu i-ai dat. Si daca nu i-ai dat, nu-i multumit. Daca-i dai de o mie de ori si a o mie una oara nu ai facut la fel, el se supara amarnic. Ne­mul­tu­mirea-i pecetea mintii umane si din pricina ei omul nu poate trai si nici intelege bucuria in care a fost creat. Poate ca-n toata aceasta fra­man­tare si suferinta omeneasca nu-i alt­ceva decat felul in care omul afirma ca are dorinte, dar in loc sa spuna "imi doresc asta", el spune conti­nuu: "nu am asta, nu am cealalta, ceva nu-i destul de bun, altceva nu pot avea niciodata". O eroare de for­mulare ar putea fi, in fapt, cauza ne­multumirii interioare: afirmatie in loc de negatie, iata ce lucru simplu! Daca am sti ca putem spune mai des "ceea ce vrem", in loc de ceea ce nu vrem, am putea realiza o masiva schimbare de atitudine, de energie, de stare a constiintei. In umbrele ne­fericirii sade o dorinta de fericire, dar una exprimata... prin concentrare asupra nefericirii. In spatele unei frici de pierdere sta dorinta de a avea. In spatele geloziei sta dorinta de a avea pe cineva numai pentru tine. In loc de "nu-mi place", sa spui ce-ti place. In loc sa tot repeti "ce nu vrei", sa spui apasat si clar ce vrei. Ar fi mai mult decat o formulare di­fe­rita, mai mult decat o schimbare de atitudine: ar fi mai mult bine si mai multa lumina in noi si, la fel ca ploaia sau ca Soarele, ne-am implini mai usor, mai natural si mai clar destinul! de Maria Timuc
Publicitate

Puterea credinței depășește granițele imaginației, în unele cazuri. Fiecare dintre noi purtăm în suflet un colţişor neştiut de nimeni, unde ne regăsim şi ne dăm întâlnire cu divinitatea.

Pentru Paraschiva, acest loc s-a transformat într-un altar al credinţei. Și a ajutat-o să se vindece de cancer.

Încă de pe vremea când eram doar o copilă, în clasa a treia, Dumnezeu m-a făcut să trăiesc o minune. Poate că eu nu înţelegem prea multe atunci, dar pentru părinţii mei, cu siguranţă, ceea ce s-a întâmplat a fost o atingere divină.

Eram un copil al cărui picior refuza să se mai dezvolte normal. Nu mai puteam să-l îndrept. Simţeam, cu fiecare zi, cum articulaţiile se strâng tot mai mult şi nu mă mai lasă să păşesc. Părinţii, oameni simpli, de la ţară, au încercat toate leacurile auzite. Însă fără vreun rezultat. Rămăsese doar puterea credinței.

Dumnezeu ne luminează mintea

Singura soluţie rămăsese doar ruga la Dumnezeu, încrederea că numai El mă poate salva. Aşa am ajuns, purtată pe braţe, la slujba de Sfântul Ioan, de la Mitropolie. Întâmplarea a făcut ca însuşi Mitropolitul să asiste la slujbă. Iar eu, împreună cu părinţii, să ne aflăm în dreptul scaunului Sfinţiei Sale. Am primit binecuvântarea atunci.

A doua zi, în timpul slujbei dedicate Izvorului Tămăduirii, am simţit cum în spatele genunchiului a pocnit ceva. Mama şi tata s-au speriat, au încercat să-mi bandajeze piciorul cu un fular. Însă eu am simţit o uşurare în acel moment. Puteam să păşesc şi, din clipa aceea, am mers pe propriile picioare. Puterea credinței este uluitoare.

Anii au trecut. Între timp am devenit profesoară. Deşi mai păstram puterea credinței în suflet, materia pe care o predam nu prea “se lovea” cu religia.

Publicitate

La biserică nu puteam să fiu văzută fiindcă, din cauza rigorilor regimului comunist, riscam să-mi pierd locul de muncă. Când aveam ocazia, mergeam însă la mânăstirile din nordul Moldovei să mă rog. Cum după ’89 frica de a nu fi văzută în biserică a dispărut, mi-am dedicat a doua jumătate a vieţii lui Dumnezeu. Şi nu întâmplător.

Am început treptat. Librăriile au fost invadate de “curentul” Sandra Brown, iar fiica mea citea unul dintre romanele respective. Am răsfoit şi eu cartea şi când am văzut despre ce este vorba, am hotărât că singurele cărţi pe care le voi mai citi vor fi cele cu caracter religios.

Aşa mi-am umplut biblioteca de publicaţii diverse în domeniu şi am reuşit să-mi răspund la multe întrebări.

Puterea credinței vindecă

Acum doi ani m-am trezit cu o scurgere ciudată. Problemă femeiască destul de jenantă, mai ales la vârsta mea. Mi-era ruşine să-i spun fetei mele şi, cu atât mai mult, unor prietene. Am pus-o pe seama faptului că rămăsesem văduvă din ’96 şi mă gândeam că de vină or fi fost hormonii.

Aşa că am lăsat boala la voia întâmplării, chiar dacă, în timp, ea a evoluat necruţător. Abia după un an de zile, fiind în vizită la sora mea din Bucureşti, am decis să merg la un control medical. În urma unui chiuretaj, verdictul soartei a fost crunt: cancer.

Dar nu am disperat. Ştiam că Dumnezeu e deasupra tuturor şi mi-am spus că El îmi cere astfel plata pentru păcatele tinereţii.

De atunci mă rog întruna, dar mi-am schimbat şi regimul de viaţă. Am renunţat la carne şi încerc să mănânc mai multe crudităţi.

Fiica mea este şi ea foarte credincioasă. Cum eu nu mai puteam să mă deplasez chiar oriunde, a fost ea în locul meu la Mânăstirea Antim din Bucureşti şi a plătit citirea, vreme de 40 de zile, a Acatistului Sfântului Nectarie, protectorul bolnavilor de cancer.

Curând am repetat analizele de sânge şi rezultatele au fost surprinzătoare până şi pentru medici. Mă simt foarte bine şi cred cu tărie că numai puterea divină a putut să mă vindece.

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Fa-ti rutine, mergi pe jos si uita de graba. Afla obiceiurile oamenilor relaxati ca sa afli cum sa fii calma in viata de zi cu zi. Ai observat vreodata o persoana calma? E bine sa o faci. Felul in care trec oamenii calmi prin viata, cu usurinta, fara graba si emanand incredere de sine. Imi imaginez ca uneori ii invidiezi pe oamenii acestia. Eu o fac, uneori. Dar adevarul e ca oamenii cu adevarat calmi sunt foarte rari in zilele noastre. Rari, dar ai ce sa inveti de la ei. Adica poti sa inveti cum sa fii calma din obiceiurile si atitudinile lor fata de viata. In felul acesta, vei face fata mai bine stresului si frustrarilor de zi cu zi. 10 obiceiuri care te invata cum sa fii calma Iata 10 obiceiuri ale oamenilor calmi care te pot invata si pe tine cum sa fii calma, scrise de Mindbodygreen.com. Urmeaza-le in fiecare zi: 1. Merg pe jos Oamenii calmi merg pe jos deseori. La o intalnire care are loc aproape de birou sau la magazinul din coltul strazii. Faptul ca iti intinzi picioarele si ca iti limpezesti mintea te invata cum sa fii calma. 2. Uita sa se grabeasca Oamenii calmi isi acorda destul timp ca sa ajunga unde au de mers, asa ca nu se grabesc. Daca intervine ceva, pur si simplu abandoneaza sau reprogrameaza ceva de pe lista cu lucruri de facut. Sau ajung la intalnire cand se poate si apoi isi cer scuze. Nu se grabesc. Graba disturba linistea interioara si nu aduce nimic bun. Ca sa stii cum sa fii calma, elimina acest obicei toxic. 3. Fac o prioritate din grija de sine Dormi destul, mananca sanatos si fa miscare. Oamenii calmi nu sacrifica aceste obiceiuri pentru un deadline sau altceva. 4. Isi fac tot felul de rutine Cei care sunt calmi minimizeaza incordarea si efortul psihic facand unele lucruri la fel in fiecare zi. Rutinele de dimineata, garderoba stabilita pe o saptamana, planul cu mesele pentru intreaga saptamana te pot ajuta sa elimini mult din stresul obisnuit. 5. Sunt prezenti Cei mai multi dintre oamenii calmi fac yoga sau mediteaza. Unii au modul lor propriu prin care reusesc sa fie foarte atenti la ce li se intampla in fiecare moment. Ca sa fii calma, e important sa fii constienta de ceea ce faci in fiecare moment. Sa nu fii absenta cu mintea. 6. Isi folosesc telefoanele intelept Pesoanele calme nu sunt la mana smartphone-urilor lor. Isi stabilesc niste limite in care le folosesc. Ca sa inveti cum sa fii calma, impune-ti sa iti folosesti mobilul doar pentru a comunica sau pentru job, eventual pentru muzica sau stiri. Nu mai lasa telefonul sa iti domine viata! 7. Isi impun limite Daca vrei sa fii calma, acorda atentie mai mare starii tale psihice, fizice si emotionale. Respira adanc, intinde-ti corpul, ia cate o gustare cand simti nevoia. Cand simti nevoia, spune “nu” cerintelor altora. Cand ai nevoie, cere ajutor. Ia pauze! Fii mai atenta la nevoile tale si tine cont de ele! 8. Se asteapta ca lucrurile sa functioneze, intr-o directie sau alta Natura lor calma vine din faptul ca au inteles ca viata e imprevizibila. Nu se asteapta ca toate lucrurile sa mearga conform planului si sunt gata sa se adapteze orice intorsatura ar lua lucrurile. Nu inseamna sa nu ai un plan, ci sa fii dispusa sa il schimbi oricand. 9. Se conecteaza la lume O persoana calma se implica in activitati de zi cu zi care nu presupun neaparat succes, bani sau simpla trecere a timpului. Isi suna un parinte sau schimba cateva idei cu un strain, ingrijesc gradina sau gatesc de placere. Aceste lucruri nu sunt nici hobby-uri si nu aduc nici bani, dar te ajuta sa te conectezi mai bine la viata din jurul tau. 10. Se bucura de micul lor loc in univers Cea mai mare multumire vine din intelegerea faptului ca ai un loc al tau, oricat de mic, in lumea asta mare. Ia-ti munca si responsabilitatile in serios, dar nu le confunda cu viata in sine. Pe langa meditatie si constientizarea sinelui, sa ii ajuti pe altii te poate invata cum sa fii calma si cum sa ai o perspectiva mai frumoasa asupra vietii. Totusi, nu duce responsabilitatea intregii lumi pe umerii tai. Ai doar o bucatica din ea. Toate aceste obiceiuri te pot invata, zi de zi, cum sa fii calma. Poate ca nu ti se va parea usor la inceput. Nu vor fi toate obiceiurile tale de maine. Dar, poate, in cateva saptamani…