Mândria este ,,calitatea” umană care consumă cea mai multă energie, deoarece ne seacă cel mai mult de puteri. Din cauza mândriei se nasc toate gândurile și emoțiile distructive în om, care aduc cu ele suferință și diverse boli.
Pentru menținerea acestei ,,calități”, omul consumă o cantitate colosală de energie. Mândria se caracterizează prin viclenie și subtilitate. Mulți oameni nici nu-și dau seama că suferă de această boală, deoarece se ascunde sub diverse măști.
Despre manifestările mândriei vom vorbi mai jos. În primul rând, trebuie menționat semnul distinctiv al mândriei, care este prezent în toate formele ei – este senzația propriei corectitudini și a infirmității altor oameni.
Omul care suferă de mândrie, de obicei este convins de propria sa corectitudine. Dar chiar dacă nu există această convingere, cu siguranță există sentimentul că altcineva este mai rău, deci “sunt mai bun decât el”. Persoana mândră adoră să discute, să blameze și să-i critice pe alții.
Mila de sine este una dintre fațetele mândriei. Astfel de oameni sunt concentrați pe ei înșiși, se simt nefericiți și încearcă să se izoleze de lumea exterioară. Dar, acționând astfel, se închid și față de energia vieții, care nu poate intra în viața lor.
Manifestând milă de sine, nu doar că ne pierdem claritatea mentală și echilibrul, dar și atragem noi suferințe în viața noastră.
Atitudinea superioară, îngâmfarea, este încă o manifestare a mândriei. Omul se plasează pe un piedestal deasupra celorlalți, se tratează pe sine ca pe o persoană foarte importantă, care încearcă în toate felurile să atragă atenția asupra sa.
Acest lucru îi permite să creadă în propria sa măreție și să considere că ceilalți oameni sunt neînsemnați. Dar în realitate, cel care suferă de îngâmfare este cel care este neînsemnat. Acest sentiment orbește posesorul, generează prejudecăți și împiedică recunoașterea meritelor altor oameni.
Aproape de îngâmfare se află atitudinea de a proteja pe altcineva. Când astfel de oameni oferă ajutor cuiva, apoi îl îndeamnă să respecte protectorul și să-i fie recunoscător. Ei se mândresc cu faptul că fac ceva foarte important. Dar dacă nu primesc recunoștință pentru faptele lor bune, încep să-i acuze pe restul de lipsă de recunoștință.
Pe de altă parte, cei care refuză ajutorul celorlalți suferă și ei de mândrie. Omul se protejează de orice ajutor, deoarece dorește să obțină toate beneficiile sarcinii sale pentru el însuși. Nu îi place să împartă. Aici apare, de asemenea, lăcomia.
O altă manifestare a mândriei este lauda de sine. Această tendință este prezentă la oamenii care trăiesc cu convingerea că sunt mai buni decât alții. Persoana vrea să-și sublinieze meritele în orice situație.
Dar când apare această nevoie într-o persoană? Ea apare atunci când în subconștient există un complex de inferioritate. Această persoană are nevoie de aprobarea altora și ca meritul său să fie simțit și lăudat.
Dorința de a impune propriul punct de vedere este, de asemenea, o manifestare a mândriei. Astfel de oameni nu sunt capabili să facă compromisuri, le place să se contrazică. Când nu reușesc să convingă, trec la tonuri mai ridicate, dau frâu liber furiei și iritării.
Partea inversă a manifestării anterioare a mândriei apare în cazurile în care o persoană nu vrea să împărtășească cunoștințele sale. Aici apare din nou lăcomia.
Încă o manifestare a mândriei este exact lipsa dorinței de a recunoaște mândria de sine. Această negare apare din sentimentul propriei importanțe.
Ceea ce este cu adevărat semnificativ și important – este să doriți să scăpați de toate manifestările mândriei. Nu uitați că tocmai mândria ne fură cea mai mare parte din putere și energie.
