Constant nemulțumire și o mamă rece… Un astfel de tip se întâlnește destul de des. Este imposibil să primești un compliment de la un astfel de părinte, ea va găsi întotdeauna ce să critice și unde să te atingă.
Poți încerca să îi faci pe plac încă din copilărie, dar în realitate nu primești niciodată semne de afecțiune, iubire și recunoștință.
- iar nu ai spălat podeaua complet;
- ești un nepriceput;
- ești un nefericit;
- ești o sursă constantă de probleme.
Și multe alte fraze similare din copilărie care se transformă în critici mai punctuale în vârsta adultă:
- ai putea să găsești un soț mai bun;
- încă ești singură, bineînțeles, cine te-ar privi, uită-te cum te îmbraci;
- ce fel de loc de muncă ai ales, câștigi puțin. Dacă ai fi fost mai inteligentă, ai fi găsit ceva mai bun demult;
- du-te și tratează-te, ești mereu bolnavă. De mult timp ai fi trebuit să-mi faci nepoți;
- iarăși ai cheltuit banii aiurea? Ești la fel de cheltuitoare ca și tatăl tău.
Și multe alte fraze. Și chiar dacă pare că nu mai are ce critica, mama nemulțumită va găsi întotdeauna un aspect nou al personalității tale sau o situație pe care o poate critica. În același timp, succesele tale sunt luate drept ceva normal și niciodată nu sunt recunoscute, nu merită să se vorbească despre ele. În schimb, mama va căuta cu lupa greșelile din viața ta.
Cu o astfel de mamă, fetițele mici devin fie cele care mai târziu își subestimează meritele – consideră că nu pot face nimic, nu sunt demne și se afundă în poziția de victimă. Sau al doilea model de comportament – încep să îi dovedească mamei că totuși merită ceva. Și aici începe o cursă pe viață. Nici mama, nici vocea interioară din capul lor nu vor fi niciodată mulțumite de rezultatele obținute.
Apropo, femeia care crește cu o mamă mereu nemulțumită întâlnește foarte des un partener asemănător. El o va critica, devaloriza și umili constant. Sau poate întâlnește un partener normal, dar nu poate construi o relație armonioasă cu el. Drept rezultat, joacă constant pentru a-și apăra propria persoană. Și poate că, în trecut, fata mică rănită se va comporta și ea ca mama ei, dar pentru început față de soțul ei – critici și acuze constante, cerințe exagerate.
Ei bine, am înțeles, dar ce ar trebui să fac acum? – vei întreba.
Primul pas – înțelege-ți mama
Când erai mică, mama visa la o viață perfectă pentru tine. Desigur, viața ta era perfectă doar în lumea ei iluzorie. Privind cum trăiești acum, ea te consideră din nou un copil care nu poate face față propriei vieți. Cu toate acestea, mama este experimentată și știe cum să te descurci și încearcă să ajungă la tine în orice fel posibil. Nu are sens să te contrazici cu ea aici.
Al doilea pas – conștientizează-ți sentimentele
Nu numai mama are pretenții și nemulțumiri față de tine. Cel mai probabil, și tu însuți ești nemulțumit(ă) de tine și de mama ta. Pune-ți întrebarea, ce nu îți place la mama și ce ai vrea să schimbi la ea? Ce fel de mamă ai vrea să ai lângă tine? Da, tu, la fel ca și părintele, ai creat o imagine ideală a mamei. Ce trebuia să facă ea în copilăria ta și ce nu a făcut această mamă imperfectă, ce ar putea să facă acum și ce nu face această mamă imperfectă.
Scapă de imaginile inventate în mintea ta atât despre mama ta, cât și despre tine în principiu. Nimeni nu este perfect. Acceptă asta ca pe un fapt.
Al treilea pas – simte recunoștință
Desigur, este dificil să simți recunoștință față de o mamă care uneori te distruge ca persoană. Cu toate acestea, încearcă totuși. Simte recunoștință față de ea dintr-o perspectivă pur umană.
Și îți va fi de ajutor să numeri costul copilăriei tale fericite, chiar dacă ți se pare că a fost nefericită, mulți copii nu au avut nici măcar ceea ce ai avut tu. Unii nu aveau o mamă. Mama lor a fost înlocuită constant de bonele care nu simțeau niciun fel de legătură.
Gândește-te la eforturile reale pe care le-a depus pentru a te crește. Să fim sinceri, mama a plătit o sumă de bani pentru fiecare zi pe care ai trăit-o. Nu doar bani, ci și timpul i l-a oferit ție.
Ia în considerare numărul de ore ale copilăriei tale și pur și simplu înmulțește-l cu o valoare monetară specifică. Să zicem 20 de lei pe oră. Câte ore a petrecut mama ta cu tine?
Sunt sigură că suma va fi impresionantă. Însă acum nu îți spun că trebuie să îi ridici o statuie mamei tale, doar privește-ți părinții prin ochii unui adult. Închipuie-ți viața lor în locul tău, evaluează, înțelege natura greșelilor lor și doar mulțumește-le. Mama ți-a dat tot ce putea, luând în considerare propriile sale traume și experiența de viață. Iar mama nu îți datorează nimic în plus. Când îți dai seama de valoarea vieții tale, vei putea trece sincer în starea de recunoștință, ceea ce te va elibera de pretențiile reciproce și de gunoiul din minte.
Al patrulea pas – închide fluxul de negativitate cotidiană
De îndată ce mama începe să te acuze, redirecționează-i atenția către altceva. Poate fi o știre, un film, o carte, evenimente viitoare în oraș și așa mai departe.
Dacă în unele situații asta nu funcționează, învață să îi spui mamei “nu” politicos. Stabilirea limitelor personale este importantă atât cu un copil mic, soțul, cât și cu mama. Apărarea limitelor tale va arăta că nu mai ești în starea unui copil mic, ci că ești un adult la fel ca mama ta.
Pentru că incapacitatea de a refuza spune că îți pui scopurile altora mai presus de ale tale. Autoevaluarea ta este redusă și nu știi cum să îți apere interesele. Cu toate acestea, tocmai asta este ceea ce mama ta are menirea să te învețe. Ea rămâne în continuare profesorul tău minunat și îți arată zonele tale neexplorate încă.
Redu timpul petrecut în comunicare cu mama
Iar dacă toate sfaturile de mai sus nu funcționează, redu timpul petrecut în comunicare cu mama. Dacă înainte vorbeai și te întâlneai des, redu numărul întâlnirilor sau apelurilor la jumătate. La fel ca în cazul mamei-victimă, acest lucru te va ajuta să nu faci relația cu părintele prea apropiată.
