Maestrul Osho ne explica de ce este atat de greu sa iertam si sa trecem peste ranile din trecut

Un vechi proverb evreiesc spune „ce este sapunul pentru corp, este râsul pentru suflet”. Fiecare stie ca râsul te face sa te simti bine si iti ridica moralul. Dar stii ca râsul de fapt produce raspunsuri fiziologice care protejeaza corpul de boala si ajuta la refacerea unor organe vitale? Un ras zdravan poate fi comparat cu o solicitare fizica lejera, intrucat exerseaza muschii, pune sangele in miscare, micsoareaza presiunea sanguina si hormonii de stres, imbunatateste modelul de somn si amplifica functionarea sistemului imunitar. Mai mult, un studiu facut de Scoala Medicala a Universitatii John Hopkins a aratat ca umorul si rasul mai pot imbunatati memoria si performanta mentala. Totusi, in ciuda faptului ca rasul are atat de multe beneficii, prea multi dintre noi uita chiar si macar sa zambeasca din cand in cand, lasand la o parte rasul. Urmatoarele sunt cateva modalitati de a incorpora mai mult ras si bucurie in viata ta: Nu lua viata prea in serios Cu totii avem obstacole in viata si cu totii facem greseli. Nu exista nici un motiv pentru ca sa iti dai cu pumnii in cap pentru asta. De fapt, daca poti sa razi cu inima usoara de propriile tale slabiciuni, vei gasi ca iti oferi o sporire suplimentara a fericirii si increderii, care te poate purta peste orice obstacol. Acest lucru se extinde si asupra altor oameni. Incearca sa nu fii prea dur cu altii – un zambet si un chicotit bat mai departe decat orice critica. Gaseste umorul intr-o situatie grea Desigur, sunt unele situatii care sunt cu adevarat triste si cu siguranta nu sunt chestii de ras. Totusi, majoritatea situatiilor in viata au o latura ironica sau ridicola a lor. Data viitoare cand simti ca nivelul stresului se ridica, ia-ti un minut pentru a te gândi la ironia situatiei si ingaduie-ti sa razi de lucrurile pe care nu le poti controla. Aceasta va micsora cantitatea de cortizol pe care o produce corpul tau, datorita stresului, micsorandu-ti presiunea sanguina, nivelul zaharului din sânge si ritmul cardiac. Aminteste-ti de momente amuzante din trecut Poate ca vreun prieten ti-a spus zilele trecute o gluma buna, copiii sau animalele tale favorite au facut ceva amuzant, sau poate te-ai uitat recent la vreun film care te-a facut sa mori de ras. Aminteste-ti frecvent de aceste lucruri, in special cand te simti trist, furios sau stresat. Uneori, simpla retraire a unui moment amuzant poate cauza declansarea endorfinelor, care actioneaza ca analgezice naturale si sporesc optimismul. Inconjoara-te cu oameni amuzanti care râd copios Dupa cum este zicala, rasul voios este contagios, asa ca stabileste-ti ca sa cauti oameni pozitivi care nu sunt speriati sa rada de ei insisi si sa aiba talentul de a gasi umorul in situatiile vietii. Copiii mici sunt deosebit de talentati in a gasi motiv de ras si bucurie in momentele de fiecare zi. Ingrijeste un animal Animalele sunt excelente pentru sporirea fericirii si incurajarea rasului, deoarece lor le place sa se joace si sa se amuze si adesea fac lucruri care sunt amuzante, fara sa isi dea seama. In plus, studiile arata ca oamenii care tin animale de casa au nivele mai scazute ale depresiei si stresului si mai putine sanse sa sufere de boli cardiace. Daca gasesti motive sa razi in fiecare zi, vei descoperi ca starea de spirit ti se va imbunatati, relatiile cu ceilalti vor parea mai semnificative si lipsite de efort, iar obstacolele vietii nu vor mai parea atat de descurajatoare. Mai mult, corpul, mintea si sufletul tau vor culege beneficiile acestui medicament gratuit si natural. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Dacă ar fi trebuit să studiem toate legile, nu ne-ar rămâne timp pentru a le încălca.” – Johann Wolfgang von Goeth

Eul exista pe seama nefericirii, se hraneste cu ea – cu cat e mai multa nefericire, cu atat are el hrana mai multa. In momentele de fericire eul dispare de tot si invers: daca eul dispare, fericirea incepe sa se reverse asupra ta. Daca vrei eul, nu poti sa ierti, nu poti sa uiti, mai ales ranile, insultele, umilintele, cosmarurile.

Nu numai ca nu le poti uita, continui sa le exagerezi, sa le accentuezi. Ai tendinta sa uiti tot ce a fost frumos in viata ta, sa nu mai tii minte momentele de bucurie; ele nu servesc la nimic in ceea ce priveste eul. Bucuria este ca o otrava pentru ea, iar nefericirea e ca vitaminele. Trebuie sa intelegi intregul mecanism al eului. Daca te straduiesti sa ierti, asta nu e iertare adevarata. Cu efort, nu faci decat sa reprimi. Poti sa ierti numai atunci cand intelegi stupiditatea jocului care se desfasoara in mintea ta. Absurditatea lui trebuie inteleasa, astfel tu reprimi intr-o parte, iar ceea ce vrei sa uiti vine din alta parte, uneori atat de subtil incat e aproape imposibil de recunoscut.

Eul se hraneste cu ce e negativ, pentru ca eul traieste din negatii. “Nu” este sufletul eului. Poti sa spui “nu” nefericirii, poti sa spui “nu” vietii pline de suferinta. Si cum poti sa spui “nu” fericirii? Cum poti sa spui “nu” florilor si stelelor si apusurilor de soare si la tot ce e frumos, divin? Iar intreaga existenta e plina de frumusete, e plina de trandafiri, insa tu continui sa culegi spini, investesti mult in acei spini. Pe de o parte spui “Nu, nu vreau suferinta asta”, iar pe de alta parte continui sa te agati de ea. Si de secole ti se spune sa ierti…

Insa eul poate trai si cu uitare, isi gaseste o noua hrana in ideea “Am iertat. Mi-am iertat chiar si dusmanii. Nu sunt un om obisnuit”. Si tine minte, unul dintre principiile de baza ale vietii este ca omul obisnuit este cel care crede ca nu e. Doar in clipa in care accepti banalitatea, devii extraordinar, iesit din comun. In clipa in care iti accepti ignoranta, prima raza de lumina patrunde in fiinta ta, prima floare infloreste. Primavara nu e departe.

Daca nu poti sa ierti asta inseamna ca vei trai cu dusmanii, cu ranile, cu durerile. Asa ca, pe de o parte vrei sa uiti si sa ierti, pentru ca singura cale sa uiti este sa ierti – daca nu ierti nu poti sa uiti – dar pe de alta parte exista o implicare mai adanca.

Primul lucru pe care trebuie tinut minte este ca eul este ca intunericul. Intunericul nu are o existenta a sa; el nu e decat absenta luminii. Lumina are o existenta neindoielnica, intunericul nu; de asta nu poti sa faci nimic direct cu intunericul. Daca in camera e intuneric bezna, nu poti sa scoti intunericul din camera, nu poti sa-l arunci afara, nu poti sa-l distrugi prin nici un mijloc direct. Intunericul nu poate fi rapus prin lupta. E cu neputinta, pentru simplul motiv ca intunericul nu exista.

Publicitate

Daca vrei sa faci ceva cu el, trebuie sa recurgi la lumina. Daca nu vrei intuneric, aprinde lumina. Daca vrei intuneric, stinge lumina. De asta eu spun sa ierti. Nu spun ca trebuie sa iubesti si sa nu iubesti. Nu lasa aceste fragmente de intuneric sa te supere. (…) Altfel vei continua sa reprimi iar si iar, si zadarnic, absolut zadarnic, caci ceea ce reprimi o sa vina pe altundeva, o sa gaseasca in tine alt punct, mai slab.

Intrebi “De ce este atat de greu sa ierti, sa nu te mai agati de ranile de demult?” Pentru simplul motiv ca ele sunt tot ce ai. Si continui sa te joci cu ranile vechi ca sa le mentii proaspete in memorie. Nu le lasi sa se vindece.

Un om statea intr-un compartiment de tren. Peste drum de el statea un preot care avea alaturi un cos de picnic. In lipsa de ocupatie, omul se uita la preot. Dupa un timp, preotul a deschis cosul si a scos un servet pe care si l-a pus cu grija de genunchi. Apoi a scos un bol de sticla si l-a pus pe servet. Dupa aceea a scos un cutit si un mar, a curatat marul de coaja, l-a taiat bucatele si a pus bucatelele in bol. Apoi a luat bolul si a rasturnat cuburile de mar pe fereastra.

Dupa ceea a scos o banana, a decojit-o , a taiat-o in bucatele, le-a pus in bol si le-a varsat pe fereastra. A facut acelasi lucru cu o para, o conserva mica de visine, un ananas si un borcanel de frisca. Dupa ce le-a aruncat pe fereastra a sters bolul, a impaturit servetul si le-a pus la loc in cosul de picnic. Omul, care il urmarea uimit pe preot a intrebat in cele din urma: “Iarta-ma parinte, dar ce faceai acolo?” La care preotul i-a raspuns cu detasare: “Salata de fructe”. “Bine, dar ai aruncat pe fereastra totul”, a spus omul. “Da. Nu pot sa sufar salata de fructe”.

Oamenii cauta intruna lucruri pe care nu pot sa le sufere, pe care le urasc. Traiesc din ura. Zgandaresc mereu ranile ca sa nu se vindece; nu le lasa sa se vindece – toata viata lor se bazeaza pe trecut. Daca nu incepi sa traiesti in prezent, n-ai sa poti sa uiti si sa ierti trecutul. Nu spun ca trebuie sa uiti si sa ierti tot ce s-a intamplat in trecut; nu asta este metoda mea. Eu spun: Traieste in prezent. A trai in prezent este modul pozitiv de a aborda existenta. Acesta este un alt mod de a spune sa fii mai constient, mai atent, pentru ca atunci cand esti constient, atent, esti in prezent.

Constienta nu poate fi in trecut si nu poate fi in viitor. Constienta nu cunoaste decat prezentul; are numai un timp, prezentul. Fii constient si pe masura ce vei simti tot mai mult fericirea de a fi in prezent, nu vei mai face prostia pe care o face toata lumea, nu vei mai trai in trecut. Atunci nu va mai trebui sa uiti si sa ierti – treaba asta va disparea de la sine. Si o data ce trecutul nu mai exista, va disparea si viitorul, pentru ca viitorul e doar o proiectie a trecutului. Sa te eliberezi de trecut si de viitor inseamna sa simti pentru prima data gustul libertatii. Iar in acea experienta devii intreg, sanatos, toate ranile sunt vindecate. Dintr-o data nu mai exista nici o rana. Simti cum in tine apare sanatatea. Acea sanatate este inceputul transformarii!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
“Oamenii găsesc noi soluţii, organismele sociale sunt capabile de auto-corecţii, natura nu se opreşte să se adapteze la nou, şi întregul proces de descoperire ştiinţifică sau creaţie artistică se bazează cu precizie pe pasul făcut dintr-un cadru vechi într-unul nou”. Paul Watzlawick – Change Eşti interesat(ă) să creşti nivelul actual al conştiinţei tale? Te-ar tenta să creşti calitatea conştiinţei tale? Cu toţii ştim deja că oamenii găsesc noi soluţii, că organismele sociale sunt capabile de auto-corecţii, că natura nu s-a oprit din a se adapta la nou şi că întregul proces de descoperire ştiinţifică şi de creaţie artistică se bazează pe pasul făcut înapoi, dintr-un cadru vechi într-unul nou. Cu alte cuvinte, ştim deja despre abilitatea de a face pasul înapoi. Ştiu că eşti interesat/ă de creşterea nivelului actual al conştiinţei tale ca şi de creşterea calităţii acesteia, pentru că deja faci asta, şi deja vorbeşti despre asta, sau auzi vorbindu-se despre asta tot timpul. De câte ori nu am auzit astfel de fraze? “Eşti prea aproape, e nevoie sa faci un pas înapoi.” “La început, sarcina era mult prea în faţa mea. Aşa că am facut pasul înapoi şi am obţinut perspectiva de care aveam nevoie. Şi am reuşit să-i fac faţă”. Pasul înapoi este abilitatea neuro-psihologică echivalentă cu excelenţa. Ce este un pas înapoi? Imaginează-ţi că ai faţa apăsată atât de tare de un perete, încât buzele tale sărută zidul. Neplăcut, nu-i aşa? Nu numai că are gust rău, dar nici nu poţi să vezi prea multe, nu ? Şi ce clădire mai e şi asta ? E o clădire de birouri, un zgârie-nori, casa ta, sau un zid care împrejmuieşte o grădină ? Păi dacă eşti aşa de aproape, nici n-ai cum să-ţi dai un răspuns. Ca să afli, fă un pas înapoi. Aha… deci e o clădire de birouri. Şi poţi să spui cât de înaltă e, aşa cum stai la un metru distanţă? Nu. Atunci… fă încă un pas înapoi. Acum, de la câţiva metri distanţă, poţi spune că e chiar înaltă, poate de 10 etaje. Şi doar când eşti la câteva zeci de metri distanţă poţi spune cum este. Şi mai mult, de la câteva sute de metri depărtare poţi vedea întregul context al panoramei oraşului. Din punct de vedere fizic, când faci un pas înapoi, poţi să vezi mai mult din ceea ce e în faţa ta. Poţi să vezi “tabloul complet” şi poţi să vezi şi contextul. Dacă acest lucru este valabil în cazul percepţiilor vizuale, de moment, este şi mai adevărat în cazul percepţiilor tale mentale, emoţionale şi conceptuale. Când faci pasul înapoi, obţii o vedere extinsă, lărgită şi mai expansivă a lucrurilor. Îţi lărgeşti orizontul mental. Când faci pasul înapoi de la un gând, un sentiment, un răspuns fiziologic, o expresie de limbaj, un comportament sau o experienţă, eşti potenţat(ă) în a gândi-simţi-răspunde la el, despre el, şi în relaţie cu el. Aceasta înseamnă a deveni “meta”. A fi meta cu sau faţă de o situaţie, creează o meta-relaţie cu aceasta. In acest fel se creează meta-situaţii, meta-cadre şi niveluri meta-psihologice. Când păşeşti înapoi sau în sus într-o meta-conştienţă, te foloseşti de reflexivitate, conştiinta ta de sine reflexivă, care este “cel mai unic” aspect al conştiinţei tale. Astfel, ţi se permite să transcenzi propriul tău mod de a gândi, trăi şi răspunde. Ţi se permite să te muţi la o meta-relaţie cu experienţele tale anterioare şi să le incluzi într-un alt nivel, mai evoluat contextual. Aceasta este structura limbajului, a reîncadrării contextuale, a liniilor mentale, a hipnozei, a persuasiunii, a rezonanţei interumane şi a matricei minţii tale şi la fel şi a minţii noastre, a tuturor. De ce este important pasul înapoi ? Există numeroase beneficii şi valori pentru magia şi puterea pasului înapoi. Beneficiile cruciale ar putea fi : • ai perspectiva extinsă; • resimţi prezenţa ta pe deplin conştientă ; • conştientizezi meta-cadrele unei experienţe; • ai un simţ lărgit al alegerii şi opţiunilor; • complexitatea e simplificată ; • câştigi un simţ al puterii de a trece la acţiuni utile; • sesizezi claritatea conţinutului şi distinctivitatea proceselor mentale; • îţi exersezi abilitatea de a fi un controlor de calitate al percepţiilor, emoţiilor şi gândurilor tale. O perspectivă extinsă şi expansivă Pasul înapoi te ajută să nu fi prins(ă) în detalii sau sedus(ă) într-un tunel al viziunii restrânse asupra lucrurilor. Un pas înapoi psihologic este ca şi cum ai ridica o movilă sub picioarele tale, ca să obţii o viziune mai extinsă decât este posibil, în timp ce eşti prins(ă) în ceaţa acţiunilor la care participi. Imaginează-ţi o ciocnire armată de secol XV între două armate aflate în conflict. Dacă eşti în mijlocul conflictului, te vei concentra asupra a ceea ce se află şi se desfăşoară în imediata ta vecinătate. Participi la lupta umăr la umăr. Perspectiva ta se năruie în faţa ameninţării iminente a sabiei inamicului. Acum imaginează-ţi că faci pasul înapoi din acea acţiune. Imaginează-ţi cum trăieşti schimbarea. Fă pasul înapoi sau în sus, câteva sute de metri depărtare faţă de câmpul de luptă. Şi observă cât de larg este orizontul din acest punct. Observă cum perspectiva ta se extinde odată cu pasul înapoi din luptă şi e de acelaşi nivel cu cea aflată în vizorul generalului. Acum poţi vedea bătălia pe larg şi poţi fi capabil(ă) să vezi de deasupra ce se întâmplă şi care sunt punctele tari şi cele slabe ale fiecărei armate. Şi dacă o să continui să faci pasul înapoi şi ai să te îndepărtezi şi mai mult de movilă, viziunea ta asupra întregului va continua să se extindă. Vei păşi în vederea ta de ansamblu, acolo unde eşti capabil(ă) să recunoşti cum întregul sistem de componente interactive funcţionează şi vei avea sentimentul a ceea ce urmează să se întâmple. Aceasta este puterea pasului înapoi. Mental şi emoţional, când faci pasul înapoi de pe prima poziţie, păşeşti în afara cadrului de a fi actor în filmul minţii tale. Acest lucru îţi permite să păşeşti în poziţia secundă a altei persoane din film, poţi chiar să păşeşti în afară complet, şi să iei locul regizorului filmului. Să-l creezi mai departe aşa cum vrei tu. In această zonă, în care te poartă pasul înapoi, găseşti mare parte din magia minţii tale. Este zona de lucru cea mai potrivită pentru alegeri, putere, flexibilitate, este zona în care capeţi înţelepciune. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!