Iubirea te ia de mână şi te face să pluteşti, dar apoi tot ea te izbeşte de pământ şi te împrăştie în toate zările, încât te întrebi dacă vei mai fi vreodată întreg

1. Te mananca urechea dreapta? Cineva te vorbeste de rau! Una dintre cele mai intalnite supersitii legate de mancarimea in urechi se refera la faptul ca in momentul in care te mananca o ureche cineva vorbeste despre tine. Mai exact, daca te mananca urechea stanga atunci persoana care te vorbeste este una care te iubeste, care te apeciaza si spune ceva frumos despre tine. In schimb, daca te mananca urechea stanga, persoana care vorbeste despre tine nu are tocmai cuvinte frumoase la adresa ta. Se spune ca daca iti umezesti degetul cu putina saliva si il treci peste lobul urechii, atunci persoana care vorbeste urat despre tine isi va musca limba. Este o superstitie amuzanta, care se intalneste in randul poporului irlandez, dar care s-a raspandit si la alte popoare. 2. Te mananca urechea? Se schimba vremea! O supersitie romaneasca este aceea ca daca te mananca o ureche, atunci este semn ca vremea se va schimba, mai exact vesteste sosirea unei ploi. 3. Daca te mananca urechea, vei afla un secret! O veche traditie medievala spune ca atunci cand te mananca o ureche, trebuie sa te astepti ca o persoana apropiata sa iti incredinteze un secret, sa ti se destainuie. Superstitia merge chiar mai departe si spune ca daca urechea care te mananca este cea stanga, atunci persoana care iti va dezvalui secretul este de sex feminin, iar daca te manaca urechea dreapta atunci secretul iti va fi impartasit de catre un barbat. Acestea sunt doar cateva superstitii in care, desi pare greu de crezut, se incred foarte multe persoane. Insa dincolo de toate aceste superstitii, mancarimile in ureche au o explicatie medicala! Cauze medicale ale pruritului in ureche Mancarimile apar din diferite cauze medicale. Poate fi vorba despre o infectie la nivelul canalului urechii, infectie care se poate manifesta si prin acest simptom, despre prezenta unei ciuperci (infectiile fungice sunt cauza a peste 10% din mancarimile in ureche), afectiuni ale pielii (dermatita seboreica si psoriazis). Si persoanele care sufera de alergii se pot plange de mancarimi ale urechii, indiferent ca vorbim de copii sau adulti. O alta cauza a pruritului poate fi productia insuficienta de ceara, substanta protectoare a canalului auditiv. De asemenea, se pot confrunta cu mancarimi si cei care au un exces de cerumen (dop de ceara) in urechi. Cand se acumuleaza un dop de ceara in ureche, apar si alte simptome precum tiuitul, senzatie de durere si disconfort, chiar pierderea partiala a auzului. Folosirea unor produse de ingrijire corporala, precum samponul, gelul de dus, spuma pentru par, pot duce la aparitia mancarimilor urechii. Aceste produse pot ajunge in ureche in timp ce iti faci baie sau cand te aranjezi pentru o iesire in oras. Pentru a preveni aparitia mancarimilor din aceasta cauza nu trebuie decat sa acorzi atentie atunci cand folosesti aceste produse de ingrijire si infrumusetare, astfel incat ele sa nu patrunda in urechea interioara. Atat pentru adulti, cat si pentru copii, tentatia de a se scarpina folosind obiecte care pot duce la afectarea timpanului este mare. De aceea nu trebuie sa fie folosite betisoare de ureche ori obiecte precum creioane sau pixuri pentru a-ti scarpina urechea. Copiii sunt mult mai sensibili decat adultii, de aceea ei trebuie sa fie mult mai bine protejati. Tratamente recomandate In cazul in care senzatia de mancarime in ureche nu este trecatoare, ci din contra, revine, este necesar un consult medical, pentru a stabili cauza si tratamentul. Acesta poate sa includa antibiotice pentru mancarimile cauzate de infectiile bacteriene, care pot fi sub forma de crema sau lotiuni, administrarea de antifungice si antihistaminice (in cazul mancarimilor cauzate de alergii). Daca mancarimile apar din cauza unui dop de ceara, se pot recomanda solutie salina, ulei de parafina, glicerina, care trebuie aplicate timp de cateva zile, pana cand ceara este dizolvata si dopul este eliminat.
Publicitate

“Să fii iubit de cineva îți dă putere, iar să iubești pe cineva îți dă curaj.” – Lao Tzu

Elogiem cu toţii iubirea şi o pictăm în culori cât mai calde şi strălucitoare; o ridicăm în slăvi, ne dorim să o întâlnim, tânjim după ea. Iubirea mişcă munţii din loc şi e cea mai puternică forţă din univers, iubirea ne face mai fericiţi şi mai frumoşi, despre iubire se scriu cărţi şi pentru iubire mor oameni. Dar nimeni nu vorbeşte despre cealaltă faţă a iubirii…ura de după desparțire.

Iubirea te ia de mână şi te face să pluteşti, dar apoi tot ea te izbeşte de pământ şi te împrăştie în toate zările, încât te întrebi dacă vei mai fi vreodată întreg. Iubirea taie în carne vie şi scoate la suprafaţă toate lucrurile pe care le-ai urât vreodată la tine şi ai încercat să le ascunzi cât mai în abisul sinelui, să nu ştii decât tu de ele. Toate defectele şi slăbiciunile de care ai vrut să uiţi şi le-ai îngropat adânc sub haina personalităţii şi norme sociale răbufnesc, iar acum trăieşti orice senzaţie la intensitate maximă.

Cel mai sigur om din lume devine nesigur la gândul că poate nu este destul de bun, că există cineva care să-i ofere celuilalt mai mult. Iubirea naşte monştri. Gelozia, furia, ura…ea, iubirea îi trezeşte pe toţi la viaţă. Toate nesiguranţele pe care le-ai ţinut ascunse în tine se amplifică toate acum, eşti ca un vulcan care erupe şi apeşi pedala de acceleraţie fără să te opreşti doar ca să vezi cât de tare poţi să mergi. Iubirea nu doar te mângâie, ea te zgârie şi îţi lasa urme adânci în carne, îţi lasă umbre pe chip şi cicatrici pe piele. Lacrimile crestează drumuri în jurul ochilor, iar prin nări respiri şi inspiri resentimente, durere şi neputinţă. Nu toate poveştile de iubire se scriu cu nostalgie şi cu zâmbetul pe buze, altele se scriu cu sânge.

Nici nu mai ştii dacă iubeşti sau urăşti, simţi gustul fierii dimineaţa, la prânz şi seara, până când la un moment dat te obişnuieşti cu el. Apoi bei lichidul ăla de sete, din obişnuinţă sau din simplul motiv că niciun alt sentiment nu mai trezeşte vreo urmă de emoţie în tine; speranţa, compasiunea, prietenia, toate au acelaşi gust insipid al apei. Numai iubirea e amară şi e singura care te face să simţi că trăieşti, iar asta nu doar pentru că îţi simţi inima lovindu-te în piept cu putere. Iubirea nu e doar lumină, iubirea e întuneric, gol, frustrare, durere, chin.

Publicitate

Cine spune că n-a trăit vreodată aşa ceva e un ipocrit, un laş care îşi reneagă trecutul şi tot ce l-aş întreba pe un astfel de om este dacă a fost călăul sau victima? Puţin îmi pasă de părerea celor care vor sări acum spunând că asta nu e iubire, celor care iubesc doar pentru că sunt iubiţi, ca şi cum iubirea e un schimb la talcioc unde cântăreşti cu atenţie cât dai de la tine ca să nu ieşi pe minus. Să iubeşti pe cineva fără să aştepţi nimic în schimb, aia e iubire; să-i dai tot ce ai, iar când nu mai ai nimic să i te dai chiar pe tine însuţi, aia e iubire.

Şi nu, nu e obsesie, pentru că la un moment dat când te va izbi realitatea în faţă şi vei fi la fel de consumat ca o ţigară care a ajuns la filtru, când orice sentiment ai încerca va avea gustul amar al iubirii şi vei trece apatic prin viaţă, atunci îţi vei da seama că nu mai ai nimic. Iar oamenii care nu mai au nimic sunt cei mai puternici pentru că pot să renască. Dacă au mai trecut şi prin Iad şi au ieşit vii de acolo, nu mai e nimic acum care să le stea în cale.

Cât despre cel iubit n-am să înţeleg niciodată plăcerea lui de a-l nimici pe cel care-l iubeşte. Plăcerea de a-i transforma inima într-un joc de darts în care caută să găsească punctul cel mai vulnerabil. Şi aruncă săgeţi una după alta, în timp ce celălalt stă şi îşi acceptă soarta ca un Hristos răstignit pe cruce. Pentru că iubirea nu doar te ia de mână şi te mângâie pe creştetul capului, ea te aruncă la pământ şi te calcă în picioare, îţi râde în faţă şi te îmbolnăveşte, te face să îţi tuşeşti şi ultima urmă de umanitate din tine şi îţi zdrobeşte fiecare părticică din cel care ai fost cândva.

După ce întâlneşti iubirea te uiţi în oglindă şi nu te mai recunoşti…ori eşti un om mai bun, ori ultimul om de pe pământ. Oricum ar fi, iubirea nu te lasă la fel. Şi de acum înainte nimic nu o să mai aibă vreodată acelaşi gust… Te întrebi, apoi, dacă vei mai putea iubi vreodată atât de mult. Poate că nu. Dar măcar n-o să mai fii martir din nou.

Sursa: journalulevei.wordpress.com

Publicitate
Alte Articole
De Suflet