Iubirea adevarata, multi oameni se plang ca nu sunt iubiti..

Jurnalistul Andi Runni a trăit o viață lungă. Pe lângă faptul că făcea reportaje din lagărul nazist și blocuri de știri, Andi scria și despre problemele vieții. Printele cele mai bune articole este tentativa de a clarifica, de ce în ultima vreme majoritatea bărbaților apreciază femeile mature. Îți punem la dispoziție gândurile omului, care se pare că a înțeles toată făptura feminină. Cu vârsta, tot mai mult îmi plac femeile trecute de 40. Am multe motive pentru asta. De exemplu, o femeie de 40 de ani nu te va trezi niciodată noaptea pentru a te întreba la ce te gândești. Îi este indiferent la ce te gândești. Dacă o femeie de 40 de ani nu va vrea să privească sport cu tine la televizor, ea nu va mornăi din cauza asta. Ea se va ocupa ce ceea ce-i place, de obicei cu ceva mult mai interesant. O femeie de 40 ani se știe destul de bine, pentru a fi sigură cine este, ce-și dorește, și de la cine. Foarte puține femei de această vârstă sunt interesate de părerea ta despre ele sau despre ce fac ele. Femeile de 40 de ani au simțul respectului de sine. Ele rar vor ajunge să-ți facă isterie la operă sau într-un restaurant. Desigur, dacă vei merita asta, ei te vor împușca în liniște, dacă vor crede că astfel pot să fugă de responsabilitate. Femeile mature sunt generoase în laude, deseori nemeritate. Ele știu ce senzație îți oferă nemulțumirea. Femeile de 40 de ani sunt destul de sigure pe ele pentru ați face cunoștință cu prietenele lor. Femeile mai tinere pot să-și evite chiar și cele mai bune prietene, pentru că nu au încredere în partenerul lor. Femeile mai mature nu ai nicio problemă dacă le vei găsi pe prietenele lor atrăgătoare. Ele știu că prietenele lor niciodată nu le va trăda. Femeile de 40 de ani au o intuiție de oracol. Nu trebuie să recunoști nimic, ele și așa știu. Rujul roșu aprins arată minunat la femeile de 40 de ani, ceea ce nu putem spune despre cele mai tinere. Dacă înveți să ingnori câteva riduri acolo și acolo, vei descoperi că femeile de 40 de ani sunt mult mai senzuale decât cele tinere. Femeile de 40 de ani sunt deschise și sincere. Ele îți vor spune verde în față dacă ești un nerușinat și te comporți ca un nerușinat. Nu va trebui să ghicești care este atitudinea ei față de tine. Așa că sunt multe motive pentru a admira femeile de 40 de ani. Din păcate, nu putem spune același lucru despre bărbați. Pentru fiecare femeie extraordinată, deșteaptă, îngrijită se găsește un un idio chel, cu burtă, care o înșeală cu chelneriță de 20 de ani. Fetelor, vă aduc scuzele mele. Pentru toți bărbații, cărora le place să spună: de ce să cumperi o vacă întreagă când poți să primești lapte și așa, am o noutate. Astăzi 80% dintre femei nu sunt interesate de căsătorie. De ce? Pentru că ele înțeleg că nu are rost să cumperi un porc întreg pentru un crenvușt! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Comoara din interior.

Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. -Te înduri să-mi dai un ban?, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. – Nu am nimic să-ţi dau, spuse străinul. Dar pe ce eşti aşezat?, întrebă acesta. – Un gunoi, răspunse cerşetorul. E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu. – Te-ai uitat vreodată înăuntru?, întrebă străinul. – Nu, răspunse cerşetorul. Ce rost are? Nu e nimic în ea. – Uită-te înăuntru, insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur. Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţi înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs. „Dar eu nu sunt un cerşetor” — mi se pare că vă aud protestând. Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoară care conţine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea. Eckhart TOLLE Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

‘A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil.

Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. Toate acestea si multe altele apara atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra. A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.

Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu Insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina. Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti.

Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat. Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine.

Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri,. abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE. Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti- ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire.

Publicitate

Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate.

Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba din potriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit.

N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii. \”Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti\”, dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?

Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.

Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Teo este o fetiţă de 8 ani, dar pentru vârsta ei ştie destule. În fiecare zi îi aude pe Mami şi pe Tati vorbind despre frăţiorul ei, Andrei. Tot ce ştie despre el este că e foarte bolnav, iar părinţii ei nu mai au bani pentru tratament. Se vor muta din casa lor pentru că salariul părinţilor nu le permite să aibă şi o casă mare şi bani pentru operaţia care l-ar salva pe Andrei. Mami şi Tati au cerut bani cu împrumut, însă nimeni nu i-a ajutat. “Numai un miracol îl mai poate salva de-acum”, a auzit-o Teo pe mama ei spunând deznădăjduită. Fetiţa a plecat repede în camera ei, a căutat în spatele dulapului şi a luat tot măruntişul. L-a numărat foarte atent, de trei ori chiar. Iar suma strânsă era frumuşică, se gândea fetiţa. A plecat bucuroasă spre farmacie. A intrat şi a aşteptat bucuroasă ca farmacistul să o bage în seamă. Şi a aşteptat, a aşteptat, a aşteptat… Nici o reacţie din partea farmacistului. A început să tropăie uşor pentru a atrage atenţia. Nimic! Şi-a dres glasul… Nimic! Farmacisul era ca de piatră. Pentru că nu mai putea aştepta, fetiţa a luat o moneda şi a bătut în tejghea. În sfârşit, farmacisul a reacţionat. – Şi ce anume vrei, fetiţo, nu vezi că sunt ocupat. Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de secole, spuse farmacistul iritat fără să aştepte neapărat un raspuns. – Vreau să vorbesc cu dvs. despre fratele meu. E bolnav, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol, ca să se facă bine, a răspuns Teo, pe un ton la fel de iritat. – Ce spui tu, fetiţo?! – Da, îl cheamă Andrei şi are ceva care îi creşte înăuntru, în cap. I-am auzit pe Tati şi cu Mami că numai un miracol îl poate salva şi am venit repede să-l cumpăr. Cât costă un miracol? – Fugi, de aici, fetiţo! Noi nu vindem miracole? – Dar am bani să cumpăr, spuse fetiţa întinzând mâna care ţinea strâns bănuţii. Şi dacă nu sunt de ajuns, fac eu rost de alţii. Numai spuneţi-mi cât mă costă. Fratele farmacistului era un bărbat bine îmbrăcat. Fetiţa nici nu-l bagase în seamă prea mult, de vreme ce ea avea nevoie de ajutorul farmacistului. A ascultat tăcut discuţia dintre cei doi şi apoi a intervenit. – Stai puţin, fetiţo, despre ce miracol vorbeşti? – Nu ştiu. Ştiu doar că Mami spune că fratele meu are nevoie de o operaţie. Iar Tati nu are bani pentru această operaţie. Şi vreau să le dau banii mei pentru a cumpăra miracolul. – Şi câţi bani ai?, a întrebat barbatul. – Uite, a raspuns ea, întinzând din nou mâna cu cele câteva monede. Şi dacă nu sunt de ajuns, mai fac rost de alţii. – Ba da, sunt de ajuns, spuse bărbatul luându-i banii din mână. Şi acum, arată-mi unde stai. Vreau să-i cunosc pe părinţii tăi şi pe fratele tău. Să-mi dau seama ce fel de miracol îl poate salva. Coincidenţă sau nu, fratele farmacistului era un renumit neurochirurg. L-a operat pe Andrei fără bani, iar băiatul s-a făcut bine. Mami şi Tati n-au ştiut niciodată cum de s-a ajuns aici. “Operaţia asta a fost într-adevăr un miracol. Mă întreb cât o fi costat?!”, îi auzea Teo deseori vorbind. Şi zâmbea, pentru că ea ştia exact preţul. Banii au exact valoarea pe care le-o dai. Iar pentru un miracol nu e nevoie de bani, e nevoie de credinţă. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Povestea oamenilor fericiţi

Traiti cu bucurie. Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse, un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari. In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea. Era dimineata cand a zarit in departare turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas. Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”… S-a intristat vazand cate de putin traiau oamenii in acele locuri. Insa unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat: -De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?” -Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii! -Nu…doar ca, vezi…noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri…de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se…si asta este ceea ce vezi tu scris aici. -Deci acei ani scrisi pe fiecare cruce reprezintă timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va… -Da, pentru noi doar asta conteaza! Iti doresc sa aduni zeci de ani de bucurie...numai de bucurie! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!