Invata sa zambesti, ingredientul fara de care viata este gri

Un nou studiu facut pe aproape 1900 de copii cu varste intre 9 si 15 ani, cu o variatie genetica care ii predispune la niveluri mai mici de serotonina in creier - care poate duce la o dispozitie mai sumbra - sugereaza ca tineri ai caror parinti se implica mai mult si au o atitudine pozitiva, au mai multe sanse de a mentine sentimente si stari de fericire. In acelasi timp copiii care au parinti care nu ii sustin, au aratat mai putine emotii pozitive in cele trei experimente independente cuprinse in studiu. Autorul studiului, Benjamin L. Hankin, profesor la Clinica de copii si de dezvoltare psihologica cognitiva la Universitatea din Denver, a folosit o analogie horticulara cu buruieni si orhidee pentru a descrie modul in care genele si educarea se combina pentru a afecta rezultatele copiilor. "O buruiana va creste oriunde", a spus Hankin, "dar daca esti o orhidee, esti, probabil, mai reactiv si raspunzi mai usor la mediul tau. Daca traiesti intr-un mediu negativ si pedepsitor probabil, ca nu vei creste sa ajungi o orhidee frumoasa. " Studiul este publicat online, in revista Psihiatrie translationala. In primul experiment, parintii au relatat cu privire la gradul in care au folosit tehnici pozitive de crestere sau de sustinere, iar in al doilea, comportamentele lor au fost observate intr-un laborator. In experimentul final, copiii au relatat perceptiile lor asupra cresterii intr-un mediu cald si pozitiv. Participantii aveau toti o versiune prescurtata a genei 5-HTTLPR, despre care Hankin a remarcat ca a fost corelata in cercetare inainte cu anxietatea si depresia. In acest caz, cercetatorii au privit gena ca un conductor spre o stare mai sensibila, o dispozitie reactiva, iar constatarile au fost primele dovezi empirice ca indivizii susceptibili genetic ar suferi din cauza mediilor negative si ar inflori in cele pozitive. "Ce a fost cel mai surprinzator a fost ca am gasit acelasi rezultat in trei studii independente", a spus Hankin. "Exista o multime de controverse in jurul veriditatii acestor tipuri de studii genetice, deoarece de multe ori, rezultatele nu se reproduc. Ca oameni de stiinta, atunci cand ceva se intampla de trei ori la rand, vom incepe sa credem..." Marta Flaum, psiholog de copii in Chappaqua, NY, a declarat ca studiul subliniaza importanta mediului in a stabili daca copiii vor deveni adulti fericiti si mai mult, de succes. "Deoarece stiinta devine mai sofisticata, suntem mai capabili sa identificam acesti markeri genetici sau biologici si putem prezice ce se va intampla cu copiii", a spus ea. "Stim cat de importanta este interventia timpurie, iar acest studiu ne duce intr-o directie care sa ne ajute sa intervenim." Hankin a remarcat faptul ca majoritatea oamenilor nu au nici o idee ca genele lor predispun copiii lor la un nivel mai scazut de serotonina in creier, dar copiii care par cronic capriciosi sunt susceptibili sa fi fost afectati astfel. "Deci, daca sunteti un parinte, si aveti un copil care are un temperament dificil, felul cum il cresteti conteaza foarte mult", a spus el. "Fiind un parinte pozitiv se poate realiza foarte mult." Dar, indiferent de genetica, fiecare copil poate beneficia de parinti calzi, de sustinere, a declarat Rahil Briggs, psiholog de copii si director al Programului „Pasi sanatosi” de la Montefiore Medical Center din New York City. "Parentajul este un instrument incredibil de puternic pentru schimbarea copiilor, deci parentajul de sustinere este modul in care trebuie crescut orice copil", a declarat Briggs. "Acest lucru este valabil pentru toti copiii, chiar si copiii care vin in aceasta lume cu un mic handicap de genetica si de sensibilitate." Comentarii personale: De ce sa mai ai un copil daca nu esti pregatit sa-i oferi dragoste si educatie? Poti sa-i oferi toate lucrurile din lume, jucarii...haine ...vacante...tot felul de alte placeri materiale, nu vor insemna nimic daca nu ii oferi dragoste si educatie. Sunt oameni care muncesc de dimineata pana seara pentru a-si intretine familia, pentru „a avea ce pune pe masa”, dar stresul si lipsa timpului ajung sa fie bariere mari intre ei si copiii lor, care ajung sa fie crescuti de straini (bone, educatoare..samd ) sau de familia apropiata (bunici, matusi, unchi sau in multe cazuri vre-un vecin). Chiar ne dorim pentru copiii nostri sa fie educati de altcineva decat noi? Relatia parinte copil trebuie sa fie una afectiva in primul rand. Acesti copii cand cresc mari nu se gandesc cu nostalgie la ce jucarii sau haine scumpe le-au cumparat parintii ci la timpul de calitate petrecut impreuna. Nicolae Iorga defineste foarte sugestiv aceasta relatie copil – parinte : "Copilul nu datoreste parintelui viata, ci cresterea" In articolul de mai sus se face o comparatie intre copii si buruiene sau orhidee. Eu as face una intre copii si flori. Copiii sunt ca niste flori. Frumosi dar sensibili, catifelati si firavi. Trebuie tratati cu mare atentie, cu caldura si cu dragoste iar peste toate astea trebuie sa punem o educatie atat materiala cat si spirituala. Astfel aceste flori o sa poata sa cresca mari si frumoase privind spre soare. Copiii care nu pot privi spre soare, care nu au parte de toata apa , dragostea si educatia necesara, vor creste nesiguri, tematori si garboviti. Se vor incovoia ca sa vada soarele ascuns printre norii ignorantei parintilor. Copiii sunt viitorul. Suna logic, o sa vina o vreme cand noi nu o sa mai fim , dar o sa fie copiii nostri. Straduiti-va oameni buni sa va educati copiii astfel incat ei sa fie mai buni decat ati fost voi. Si poate, daca noi nu putem, macar prin copiii nostri sa schimbam ceva in lumea asta! Astept cu mare drag parerile voastre. Invatam impreuna!  
Publicitate

“Să înveți să zâmbești LUMII!. Să înveți să-ți zâmbești ție. Dimineața în oglindă. Vei vedea, chipul tău are altă strălucire. Ochii tăi prind viață. Apoi scoate zâmbetul în stradă. Chiar dacă unii te vor cataloga “ dus cu pluta”. E problema lor. Ai curajul să îi șochezi cu zâmbetul tău!

Apoi mergi mai departe către următorul pas. Nu te mai lua așa de “în serios”. Stai calm. Nu ești tu buricul pământului. Ești doar un fir de praf în acest gigantic Univers. Azi ești aici, iar în următoarea secundă s-ar putea să nu mai fii. Aici. Vei fi cu siguranță altundeva… dar nu aici, cu cei pe care îi iubești. Învață să râzi în sinea ta de “prostiile” pe care le faci. Acceptă ca ești perfect în imperfecțiunea ta. Acceptă că poți fi lumină dar la fel de bine poți fi și întuneric. Nu e nimic rău în asta.

Nu e nimic rău în faptul că uneori ești nevolnic, că poți avea mici răutăți, că există oameni care nu îți sunt pe plac sau care nu te plac la rândul lor. Nu e nimic rău în faptul că uneori ești trist, morocănos, ursuz, prost dispus, că ai nevoie să fii singur, că plângi, că râzi prea tare. Sau se poate întâmpla să fii nepoliticos, să te cerți, să înjuri în surdină. Toate astea la un loc ești TU! Acceptă-te!

Apoi cel mai greu lucru (cel puțin pentru mine așa a fost) e să te debarasezi de nevoia de a controla totul. E imposibil să deții controlul!

Oamenii care sunt “freack control” (adică obsedați de control) sunt cei care se îmbolnăvesc cel mai repede. Pentru că acea energie pușcă peste tot în corpul lor fizic. Nu sunt altceva decât semnale care vin să-ți spună: lasă viața să curgă. Ia-o mai lejer. Nu-l fă pe Șefu’ să râdă de planurile tale, are alte treburi mai importante de făcut.

Publicitate

Dacă ai reușit toate astea, restul e floare la ureche. Mai ai de învățat doar câteva mărunțișuri. Înșiruirea lor e aleatorie, cum îmi vin în minte. Acceptă că ești “iubibil”, primește iubirea celor din jurul tău chiar dacă ea nu corespunde standardelor pe care le-ai trasat tu despre ce înseamna a iubi. Acceptă că suntem diferiți, dar în asta stă frumusețea vieții. Identifici lucrurile care îți aduc bucurie și fă-le loc în viața ta.

Caută în adâncul tău creativitatea și scoate-o la lumină, manifest-o fără frica de a deveni penibil. Cântă, desenează, pictează, dansează.

Gătește mâncăruri simple pentru tine și cei pe care îi iubești. Îmbrățișează, mângâie, ține de mână pe cineva, nu-ți fie frică să te lași atins.

Atingerea dintre doi oameni e sacră, nu e nimic rușinos în ea. Sărută de câte ori ai ocazia. Fă plimbări lungi în natură. Îmbrățișează un copac.

Minunează-te de măreția naturii. Citește o carte bună. Mergi la cinema să vezi un film (obligatoriu pop corn și Cola, hi hi hi). Mergi la un spectacol de teatru, opera sau muzică clasică. Cumpără-ți mici cadouri – le meriți. Învață ceva nou în fiecare zi. Fă mișcare pentru că e egal sănătate. Cunoaște oameni noi. Fă-ți prieteni. Râzi cu ei din toată inima. Ascultă muzica ce-ți place. Muncește cu pasiune. Fă-ți un Bucket list cu toate lucrurile pe care vrei să le faci în viață. Dă-le curs, rând pe rând.

Dacă pui toate astea cap la cap, obții ceea ce se numește viață. Pune iubire în toate aceste acțiuni! Iubirea nu e otravă acidă! E bucuria vieții!

E ingredientul pricipal. Fără de care VIAȚA, într-adevăr este toxică și acidă!”

(de Juditt Pelea), sursa: internet

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole