“Este destinul tău să râzi și să fii plin de bucurie. Este destinul tău să te simți puternic și în siguranță. Este destinul tău să te simți bine în pielea ta și să știi că ființa ta este neprețuită.” – Rhonda Byrne
“…Ma tot gandesc. Poate ca asta e. Poate ca trebuie doar sa ne bucuram. Si atat. Poate ca de asta ne-a lasat Domnul aici pe pamant. Poate ca asta este cel mai important indemn pe care trebuie sa il urmam. Poate ca de-asta “Bucura-te!” este cuvantul care apare cel mai des in acatiste…
In toti si in fiecare dintre noi e ascuns acelasi Cineva care nu vrea decat sa descopere lumea prin ochii nostri, lumea cu fiecare mic detaliu al sau, atat de plin de farmec. Si sa se bucure de ea. Nu vrea decat sa iubeasca. Sa ajute. Sa ii faca pe ceilalti fericiti. Sa mangaie. Sa ierte. Si sa se bucure de toate astea. Sa rada. Sa planga. Si da, sa se bucure si de asta. Lacrimile sunt un dar, cand stim sa le dam un sens. Sa fie fericit. Sau sa sufere. Si sa se bucure chiar si de asta.
Caci, da, suferinta poate fi mantuitoare. Sa se bucure de aerul curat al diminetii, de cantecul pasarilor, de mirosul cafelei, de primul sarut, de primul copil, de o suferinta din iubire, de gustul painii, de imbratisarea unui prieten, de cicaleala mamei, de nori, de soare, de copaci care infloresc, de zapada, de poezie, de cantece, de ploaie, de focul din soba, de toate nimicurile din care ne e tesuta viata si pe langa care majoritatea trecem nepasatori, fara a le vedea macar, daramite sa ne bucuram.
Cand El nu vrea decat sa privim in fiecare zi, in fiecare clipa, lumea ca niste copii, bucurandu-ne de ea. A creat-o si ne-a dat-o sa ne bucuram de ea, si El prin noi, in timp ce noi, avand pomul vietii, tanjim dupa vreo frunza vesteda, cazuta. Avand in noi si in fata noastra fantana cu apa vie, murim de sete band cate o gura de apa maloasa din cate o baltoaca. Avem cerul intreg, plin de stele si ne multumim cu tavanul vreunui club. Si nici de ala nu ne bucuram, fiindca si mintea, si inima ne sunt in alta parte!
Poate ca atat trebuie sa invatam! Sa ne bucuram! Si sa Il lasam sa se bucure de cer, de apa, de flori, de soare, de munti, de oameni… Caci tot El e ascuns, in toate. Sa iubim, cu El, cel din noi ‒ caci El e Iubire ‒ tot ce vedem. Caci in toate tot El e. Sa primim tot ce vine catre noi, cu Iubire, caci de la El sunt. Cu voia Lui. Sa multumim pentru toate.
Poate ca asta e. Poate ca doar asta trebuie sa facem. Sa ne bucuram! Orice am face, orice cale am lua. Sa ne tinem pe calea care ne aduce cea mai mare bucurie ‒ fara sa ne gandim cum ar fi pe alta ‒ mereu inainte, cu inima curata, deschisa, plina de iubire spre tot ce intalnim pe drum. ”
“Floarea din asfalt” – Alexandra Svet
“Dacă ai voința de a izbândi, vei atinge jumătate din succesul tău; dacă nu, vei ajunge la jumătate din eșecul tău.” – David Ambrose
