Invata sa imprastii fericire in jurul tau! Chiar si atunci cand un om e rau cu tine, tu raspunde cu bunatate!

"Oricât de multe regrete ai avea, nu vei putea schimba trecutul. Oricât de multe griji ai avea, nu vei afecta viitorul." – Roy T. Bennet Niciodata n-ai fost acceptat de parintii tai, de profesori, de vecini, de societate, asa cum esti. Toata lumea a incercat sa-ti aduca imbunatatiri, sa te faca mai bun. Toata lumea ti-a scos in evidenta defectele, greselile, slabiciunile inerente oricarei fiinte umane. Nimeni n-a pus accent pe frumusetea ta, nimeni n-a pus accent pe inteligenta ta, pe grandoarea ta. Simplul fapt de a fi viu este un dar nemaipomenit, dar nimeni nu ti-a spus vreodata sa-i fii recunoscator existentei. Dimpotriva, toata lumea bombane, se plange. Inca de la inceput, toti cei care te inconjoara iti spun ca nu esti ce ar trebui sa fii, iti dau sfaturi, iti ofera idealuri mari pe care trebuie sa le urmaresti. Faptul ca existi nu e pretuit. Viitorul tau e pretuit, important e sa devii cineva respectabil, puternic, bogat, renumit, nu doar un nimeni. Conditionarea constanta a nascut in mintea ta ideea: “Nu sunt suficient asa cum sunt, lipseste ceva. Si trebuie sa fiu altundeva, nu aici. Nu asta e locul in care trebuie sa fiu, ci undeva mai sus; trebuie sa fiu mai puternic, mai dominator, mai respectat, mai cunoscut”. Multi oameni ti-au transfomat mintea conform ideilor lor despre cum ar trebui sa fii. Si nu cu rea credinta. Parintii te-au iubit, profesorii te-au iubit, societatea vrea sa fii cineva. Intentiile au fost bune, dar intelegerea a fost limitata. Ei au uitat ca nu poti transforma un trandafir in lotus si invers. Tot ce poti sa faci e sa ajuti trandafirul sa creasca mai mare, mai colorat, mai parfumat. Ii dai toate elementele necesare transformarii culorii si parfumului – ingrasamantul potrivit, solul potrivit, il uzi cand trebuie – dar nu poti sa faci tufa de trandafiri sa dea flori de lotus. Iar daca incepi sa-i imprimi tufei de trandafiri ideea: “Trebuie sa faci flori de lotus”, imprimi o conditionare gresita. Nu numai ca tufa asta n-o sa poata sa faca niciodata flori de lotus, ci intreaga ei energie va fi indreptata pe un drum gresit, astfel incat ea nu o sa mai dea nici trandafiri, caci de unde sa ia energia de a da trandafiri? Iar cand se va dovedi ca n-au iesit nici flori de lotus, nici trandafiri, fireste ca aceasta biata tufa se va simti frustrata, golasa, nedemna. Asta se intampla cu fapturile umane. Animati de cele mai bune intentii, oamenii iti transforma mintea. Intr-o societate mai buna, cu oameni mai intelegatori, nimeni nu va incerca sa te schimbe. Toata lumea te va ajuta sa fii tu insuti – iar sa fii tu insuti e cel mai bun lucru din lume. A fi tu insuti iti da tot ce iti trebuie pentru a te simti implinit, tot ce poate sa dea sens vietii tale. Simplul fapt de a fi tu insuti si a te dezvolta conform naturii tale va aduce implinire destinului tau. Asta e adevarata bogatie. Asta e adevarata putere. Daca fiecare ajunge sa fie el insusi, tot Pamantul va fi plin de oameni puternici, inteligenti, intelegatori, impliniti si bucurosi ca au ajuns  Acasa.
Publicitate

“Fericirea este acea stare a constiintei generate de realizarea propriilor valori”. – Ayn Rand

Sa faci in asa fel incat toti cei de langa tine sa plece mai fericiti pentru simplul fapt ca te-au cunoscut. Cand cineva îţi spune “Te Iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată.

Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale?

Ştii tu, oare, că acela ce SIMTE dragostea este merituosul AUTENTIC?

Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca?

Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cand îţi spune cu toată inima “Te iubesc”?

Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o SIMTE. Despre cel ce-o exprimă, Cel ce o DARUIESTE. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”. Cand îţi spune “Te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său.

Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. Şi această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrange ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte.

Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni, tulbura sau poate respinge. Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gandurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gandurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire.

Publicitate

Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gand negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”.

Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat.

În tine se află ochiul frumos, ca şi acela urat. Prin ochiul tău vezi “barna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decat să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti tu în lăuntrul tău.

Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi.

Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost..”subiectul” urii tale. Dar..îl descrii din tine însuţi.

În tine s-a cuibărit percepţia urii. ŞI aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar..niciodată în ură.

Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată.. în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară.

Căci..de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gandurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gandeşti dragostea.

Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit maret cand altul te iubeşte, cat atunci cand tu însuţi..iubeşti.

de Dan Simon si A Valentina Crystal


Publicitate


Alte Articole