Invata din legile recunostintei sa-ti schimbi viata in bine! – “Cu cat esti mai recunoscator pentru ceea ce ai, cu atat vei observa mai multe lucruri pentru care sa fii recunoscator.”

Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai ajutat să devin conştientă de mine însămi şi de prezenţa Ta. Ştiu că, în mare măsură, eu mi-am ales Calea, dar Tu m-ai ajutat să merg pe ea şi îţi mulţumesc că ai avut grijă să nu mă rătăcesc! Îţi mulţumesc pentru florile minunate pe care mi le-ai crescut în suflet, pentru că ele mi-au atras privirile şi, astfel, nu m-au mai speriat ciulinii împrăştiaţi în jur ce păreau gata să-mi năpădească potecile. Astfel, nu m-am descurajat şi, chiar dacă, uneori, m-am mai întristat, nu m-am schimbat. Chiar dacă mi-au mai zgâriat uneori tălpile, nu mi-au atins şi sufletul, înălţat fiindu-mi de parfumul dulce şi blând al înfloririlor Tale. Îţi mulţumesc că ai grijă de ele aşa cum ai grijă de mine. Îţi mulţumesc pentru spaţiul liniştit şi cald din interiorul meu pe care m-ai învăţat să mi-l creez şi să mi-l menţin curat şi frumos. Astfel, m-am retras acolo şi nu mi-a fost prea greu când, uneori, cerul se înnegura, când ploaia îmi părea prea rece peste umeri, ori când crivăţul îşi îndeplinea şi el menirea, bătându-mi pe la ferestre. Îţi mulţumesc pentru că m-ai ţinut de mână şi mi-ai mângâiat inima când drumul mi s-a părut mai anevoios, că mi-ai ridicat privirile spre înălţimi ca să pot vedea mai întâi lumina cerului şi a soarelui lumii şi abia apoi noaptea şi pământurile ei, care păreau pe alocuri aride. Astfel, am putut să merg înainte cu credinţa în frumuseţea jocului, în minunea reuşitei şi în extraordinara comoară din mine pe care, pas cu pas, o adunam sau o dăruiam pe drum, după cum sfaturile Tale mă îndrumau să fiu. Îţi mulţumesc pentru oamenii frumoşi pe care mi i-ai trimis înainte, pentru că ei mi-au dăruit zâmbete şi încredere, mi-au trezit entuziasmul şi dragul de viaţă, mi-au inspirat visele şi curajul de a le împlini. Astfel, m-am îndepărtat de aceia care ar fi putut să mă deturneze, ori să-mi lege aripile de pietrele grele şi negre în interiorul cărora sălăşluiau. Îţi mulţumesc că mi-ai pus în faţă oglinzi care mi-au arătat cum sunt şi care m-au ajutat să nu mă îndepărtez de aceea care îmi doream să devin. Îţi mulţumesc pentru frumuseţea lor interioară, pentru bunătatea şi generozitatea lor, pentru răbdarea şi înţelegerea lor faţă de tot ceea ce au primit din mine, pentru bucuria şi recunoştinţa lor faţă de tot ceea am însemnat pentru fiecare, pentru corectitudinea şi fermitatea răspunsurilor primite, precum şi pentru neaşteptatele daruri. Îţi mulţumesc pentru liniştea lor, în care m-am privit, pentru limpezimea lor, în care m-am recunoscut, pentru strălucirea lor, de care m-am dorit învăluită. Îţi mulţumesc şi pentru că mi-ai arătat, totodată, şi petele răzleţe, şi cioburile, căci m-au ajutat să înţeleg cât de atentă să fiu, câtă grijă să am, cât de dedicată să devin pentru a-mi păstra Lumina oglindită întreagă, curată şi strălucitoare. Astfel, n-am avut prea multe regrete şi nici prea multe remuşcări, nici prea mult de iertat şi nici prea mult de corectat, nu mi s-a părut nici prea greu de uitat şi nici prea mult de aşteptat. Îţi mulţumesc că mi-ai deschis ferestrele şi uşile potrivite, că nu m-ai lăsat să bat prea mult pe la porţi închise, că mi-ai descuiat lacăte ferecate ce mi-ar fi blocat calea, că ai rupt zăgazuri şi ai desfiinţat barierele din trecătorile spre care mi-ai căzăuzit paşii, că mi-ai desfăcut aripile dincolo de colivii, că mi-ai deschis cerurile şi mi-ai arătat infinitul acela din care am plecat. Îţi mulţumesc că mi-ai sădit în inimă dorul de Tine, dar şi pofta de viaţă, că mi-ai dăruit candoarea copilului, dar şi intuiţia adultului, că m-ai ajutat să mă accept şi să mă simt bine cu mine însămi, în solitudine sau în mijloc de mulţime, dar şi să-mi doresc desăvârşirea sufletului în trup omenesc, că m-ai trimis aici să învăţ să-mi amintesc că, în timp ce sunt Eva alături de Adam, mai presus de ea, EU SUNT. Şi îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să uit de IUBIRE! Mi-ai sădit-o în suflet, mi-ai scris în inimă cuvintele ei, mi-ai pictat-o în cele mai frumoase culori, mi-ai deschis ochii să o văd şi inima să o primesc, m-ai învăţat că o merit, m-ai împins pe încurcatele Tale cărări, Doamne, pentru a fi îmbrăţişată în nemărginitele-i aripi. Din frumuseţea a toate câte sunt pe pământ nu aş fi văzut, poate, atât de mult dacă Tu nu ai fi reaprins în mine, mereu şi mereu, focul sacru al Iubirii, dacă nu m-ar fi mistuit dorul de ea şi dacă n-aş fi fost renăscută, de atâtea ori, în atâtea vieţi, din cenuşă, în toată splendoarea şi măreţia ei. Dar cel mai mult îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mă adormi în fiecare seară în îmbrăţişarea lui şi pentru tot ceea ce împreună suntem, pentru tot ce nu pot cuprinde aici, în această pagină. Tu ştii ce-i în şi al sufletului meu. Mulţumesc! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Cel mai fericit om e acela ce face fericiti un numar cat mai mare de oameni.” – Tolstoi

Recunostinta poate transforma ceea ce ai in mai mult decat suficient: locul de munca intr-un motiv de bucurie, haosul in ordine, incertitudinea in claritate si iti poate aduce o stare de pace, intr-o zi ce a fost haotica pana acum.

Sa-ti dai seama de lucrurile bune pe care le ai deja in viata ta este un lucru esential, pentru ca acel lucru pe care-l apreciezi si pentru care esti recunoscator va juca un rol mai important mai departe.

Daca discutam cu diferite persoane despre subiectul recunostintei, de cele mai multe ori ele spun „Da, da, stiu…”. insa de cele mai multe ori, cei mai multi dintre noi dovedim ca nu stim, pentru ca avem tendinta sa uitam. Fiindca ne traim viata in viteza, avem tendinta sa neglijam multe din legile de baza ale recunostintei, pierzand ocazia sa ne bucuram de efectele lor pozitive.

Asa ca haideti sa ne aducem aminte cu totii:

1. Fata de oamenii si circumstantele pe care nu le mai ai in viata, cel mai important nu este sa exprimi tristete sau regret, ci recunostinta. – Doar pentru ca ceva anume nu a durat o vesnicie, nu inseamna ca nu a fost un cadou nepretuit. Fii recunoscator ca drumurile voastre s-au intersectat si ca ati avut sansa sa traiti acea experienta frumoasa impreuna.

2. In timp ce-ti exprimi recunostinta, aminteste-ti mereu ca ceea ce conteaza cel mai mult nu este doar sa utilizezi cuvintele potrivite, ci sa si traiesti conform lor in fiecare zi. – Ceea ce conteaza cel mai mult nu este ceea ce spui, ci modul in care traiesti. Nu doar spune ca esti recunoscator, ci si arat-o. Nu doar promite c-o vei face, dovedeste-o.

3. Cu cat esti mai recunoscator pentru ceea ce ai, cu atat vei observa mai multe lucruri pentru care sa fii recunoscator. – Cand esti recunoscator pentru ceea ce ai, vei observa ca vei ajunge sa ai mai multe lucruri pentru care sa fii recunoscator. Cand te concentrezi pe ceea ce nu ai, niciodata nu vei ajunge sa ai destul.

4. O persoana recunoscatoare nu ia niciodata lucrurile de bune, ca si cum e de la sine inteles ca i se cuvin. – Ceea ce separa privilegiul de drept este recunostinta. Circumstanta sau persoana pe care o iei de buna astazi, s-ar putea sa fie singurul lucru de care ai nevoie maine.

Publicitate

5. Sa fii fericit nu te va face neaparat recunoscator, insa atunci cand esti recunoscator, vei fi mereu fericit. – Este aproape imposibil sa apreciezi din inima un moment si sa fii incruntat in acelasi timp. Sa fii fericit acum nu inseamna ca nu-ti doresti mai mult, ci inseamna ca esti recunoscator pentru ceea ce ai si ca ai rabdare ca ceea ce urmeaza sa se petreaca sa vina in mod natural in viata ta.

6. Recunostinta include a darui. – In timp ce trecem prin agitatia vietii de zi cu zi, abia ne dam seama cat de multe lucruri primim in comparatie cu ceea ce oferim. Viata nu ar putea fi bogata si variata fara a darui. Este foarte usor sa ne dam importanta si sa punem foarte mult pe seama noastra faptul ca avem anumite realizari, fara sa ne gandim la rolul pe care l-au jucat alte persoane sau circumstante.

7. Recunostinta include totul. – Zilele bune ne ofera fericire si cele mai putin bune ne ofera intelepciune. Amandoua sunt esentiale. Pentru ca acestea au contribuit la evolutia ta, este important sa le incluzi pe amandoua cand esti recunoscator.

Acest lucru este valabil mai ales atunci cand este vorba de relatiile cu ceilalti. Fiecare persoana pe care o intalnim nu este ceva intamplator. Daca le oferim o sansa, fiecare ne poate invata un aspect valoros.

8. Nu ai nevoie de mai mult decat ai la un moment dat. – Se spune ca printre cele mai inalte forme de rugaciune este atunci cand multumim. in loc sa te rogi pentru diverse lucruri, multumeste pentru ceea ce ai deja. Atunci cand viata ne pune in situatii dificile si am putea avea tendinta sa fim negativisti, sa ne gandim la un motiv bun pentru care sa avem o atitudine benefica, pozitiva. intotdeauna vom gasi ceva pentru care sa fim recunoscatori.

9. Recunostinta da nastere iertarii, cand poti sa spui cu sinceritate: „Multumesc pentru acea experienta”. – Nu are niciun sens sa condamni sau sa regreti o lectie pe care ti-o ofera viata. Recunostinta ofera un sens zilei de ieri, aduce pace momentului prezent si creeaza o viziune pozitiva pentru viitor.

10. Lucrurile pentru care esti recunoscator in prezent se schimba. – Fii recunoscator pentru tot ceea ce ai acum, pentru ca orice se poate petrece mai departe. Ceea ce ai va deveni inevitabil ceea ce ai avut. Viata se modifica in fiecare zi si lucrurile pe care le primesti se modifica impreuna cu aceasta.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!


Publicitate


Alte Articole