Sa stii sa traiesti cu adevarat… un articol minunat

Publicitate

“În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul…

Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic: persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi am descoperit…Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeşte…Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

Şi toate acestea înseamnă… SĂ ŞTII SĂ TRĂIEŞTI CU ADEVĂRAT!”

Charlie Chaplin

Publicitate

Cum sa-ti cureti mintea

Viața se înoiește permanent, nu stagnează. Ca să primești ceva trebuie mai întâi să-i faci loc lângă (în) tine. Îți imaginezi că stai într-un autobuz și ocupi două locuri, după ce vei elibera unul se va așeza cineva lângă tine.

Așa este și-n viață, totul circulă, nimic nu stă. Ne este teamă de schimbare, dar greșim enorm prin această teamă. Schimbarea, înnoirea, curgerea, curățarea este cel mai normal proces al creației. Universul curge mereu. Vezi izvorul, curge și curge, el numai așa există, prin curgere. Dacă îl blochezi va găsi alte mijloace să se reverse, va ieși din matcă și tot își va face loc. Uneori ne blocăm în decizii, alegeri, locuri, oameni și când nu urmăm calea dreaptă a râului, când refuzam (sau nu putem) să mai curgem ieșim din cale și curgem risipit, împrăștiat, dezorganizat…sau poate în anumite cazuri era necesar să schimbăm calea.

Despre curgere și curățenie (ordine, organizare) vorbim pentru că una fără alta nu se poate. Când eliberăm o cameră plină de lucruri depozitate, vechi, nefolositoare, facem spațiu luminii să intre, deja ne ușurăm sufetul prin acea curățenie, am mai eliberat din densitate, din greu, acum este liber, ușor.

Cu toții adunăm…adunăm atât de multe încât priviți metaforic arătăm ca niște gunoieri cu zece straturi de haine pe noi, cu trei cărucioare pline de alte vechituri adunate și murdari. Unde mai este spațiul, curățenia, lumina, libertatea?

Lumina nu vine acolo unde este întuneric dacă nu-i facem loc puțin câte puțin. Ce să caute lumina într-un beci? Lumina vine la lumina, la spațiu, la liber, la frumos și curat. Lumina vine în lumea ta exterioară și interioară pe același principiu, diferă modul de manifestare. Interiorul reflectă exteriorul și invers, este o realitate. Nu vei avea niciodată ”curat în cap” dacă exteriorul este aglomerat. Iar exteriorul va deveni liber atunci când începi să faci curat și-n gânduri.

Fă-ți curat în cap! Lasă să curgă, să intre, fă spațiu, cât mai mult spațiu. Nu mai depozita materie inutilă, nu mai aduna gânduri nocive, toxice, de ură, de gelozie, de invidie, de rău (de a face rău), scoate toate astea din tine, pune-le deoparte, sortează-le, vezi ce păstrezi, pune în cutii și lasă spațiul să respire. Respiră și tu odata cu el! Vei vedea că o cameră liberă se va umple de lumină și TU o vei umple cu ființa ta. Te poți expansiona, te întinzi și simți că ești peste tot.

Nimic nu stă, totul curge.

Curgerea înseamnă VIAȚĂ – VIU – CREAȚIE!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Un prea puţin este întotdeauna mai bun decât un prea mult… Dumnezeu ştie mai bine decât mine ce vreau. Ce ai tu să nu-ţi fi dat Dumnezeu?!

Publicitate

“Fă primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur şi simplu păşeşte.” — Martin Luther

Un om obisnuia sa il cheme in fiecare zi pe Dumnezeu, spunand mereu si mereu, aceeasi rugaciune.

Mereu si mereu el se ruga la Dumnezeu: „Fa o singura favoare pentru mine – si am cerut asta toata viata mea. Din cate pot sa observ, sunt cel mai mizerabil om de pe Planeta. De ce m-ai ales pe mine sa fiu cel mai mizerabil? Sunt gata sa schimb destinul meu cu oricine altcineva, viata oricui este mai buna decat a mea – doar lasa-ma sa schimb amaraciunea mea cu a altcuiva. Nu cer indurare. Imi poti oferi aceasta singura oportunitate? Nu iti cer prea mult, Doamne! Of, Doamne!”

Si intr-o zi, nesperat aproape, Dumnezeu chiar i-a raspuns omului nefericit, dar intr-un vis… O voce venita din ceruri i-a spus: „Aduna-ti toate nefericirile intr-un morman imens si adu-le la templul sacru.”

Apoi tot satul si-a adunat toate nefericirile pentru a le aduce in fata lui Dumnezeu. Iar omul nostru este incredibil de fericit in aceste momente: „Asa deci, momentul a venit! Se pare ca in curand se va intampla ceva bun pentru mine!”

Se grabeste cu gramada sa de nefericiri. Pe drum se intalneste cuun altul care facea exact acelasi lucru. Pe masura ce se apropie de templu, incepe sa se teama, sa i se faca din ce in ce mai multa teama, pentru ca vede oameni carand gramezi si mai mari de nefericiri, decat a lui.

Erau oameni pe care i-a vazut mereu zambind erau imbracati in straie frumoase, oameni care obisnuiau sa isi spuna lucruri frumoase unii celorlalti. Iar acestia carau gramezi imense de nefericiri!! Omul incepe chiar sa devina ezitant – daca sa mai mearga sau nu, la templu – dar se rugase toata viata lui, asa incat si-a zis: „Haide, sa vedem ce se intampla.”

Satenii intra pe poarta templului. Iar vocea spune: „Puneti sacii cu nefericiri in jurul salii templului. Ei isi lasa jos greutatile, iar vocea spune din nou: „Acum puteti alege orice sac va doriti”.

Iar miracolul miracolelor se intampla: fiecare s-a grabit catre propria gramada de nefericiri!

Publicitate

Si omul nostru a alergat atat de repede catre propriul sac, de frica ca altcineva si l-ar fi putut insusi. Toata lumea si-a ales propriul sac si acum erau cu totii fericiti si eliberati, intorcandu-se cu gramezile lor de nefericiri acasa. Toate acestea pentru un singur motiv: „Cine stie ce este in sacul celuilalt? Cel putin despre al meu stiu ce contine si m-am obisnuit cu aceasta nefericire.” – Osho

Modestia este cartea de vizită a omului deştept. Nu trebuie să faci tot drumul până la destinație. Fă primul pas și vei ști care este următorul.

Unui bătrân măturător de străzi, într-o dimineață, i s-a prezentat la lucru un tânăr care vroia să înveţe meşteşugul măturatului. Tânărul luă măturoiul în mână, dar când se uită în depărtare și zări cât de lungă e strada îl apucă descurajarea spunând: „Nu o să terminăm de măturat strada aceasta nici în două zile, darminte într-o singură zi. Eu mă dau bătut”.

Şi se aşeză trist pe marginea trotuarului. Atunci bătrânul îi spuse: „Păi nu trebuie să te uiţi în capătul străzii, căci aşa nu mai faci niciodată nimic şi te aşezi deoparte. Mai un vin, mai o ţuică, mai o ţigară şi aştepţi să treacă timpul convins că nu se poate. Nu aşa! Ia mătura în mănă şi nu te uita înainte! Priveşte doar în jos, dă în stânga cu măturoiul, dă în dreapta cu măturoiul. Stânga-dreapta, stânga-dreapta şi fără să-ţi dai seama ai ajuns în capătul străzii”. Vezi astăzi, aici, acum, stânga-dreapta ce ai de făcut şi fără să-ţi dai seama ajungi la capătul străzii…

Un prea puţin este întotdeauna mai bun decât un prea mult… Dumnezeu ştie mai bine decât mine ce vreau. Ce ai tu să nu-ţi fi dat Dumnezeu?! Dumnezeu niciodată nu se grăbeşte, dar întotdeauna ajunge la timp. Dumnezu nu spune niciodată „Nu!”, ci „Nu Acum!”. E o mare diferenţă!

Dumnezeu priveşte cu ochii iubirii şi ai milei nu spre cea ce ai fost, nici spre ceea ce eşti, ci spre ceea ce vrei să fii. Ai nădejde !

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet