In viata noastra sunt momente in care suntem orbiti de globuri(cariera), de cadourile (banii) si de un loc cald. Poate ar fi bine ca atunci sa ne aducem aminte ca mai presus de orice avem nevoie de apa (iubire) si radacini (suflet).

“Dupa ce am descoperit ca viata nu are nici un sens, nu ne ramane altceva de facut decat sa-i dam un sens.” – Lucian Blaga Se cuvine sa avem ochi care sa vada ce este mai bun si inima care sa ierte ce este mai rau. In fiecare zi ar fi bine sa ascultam macar un cantec, sa citim ceva bun, sa vedem ceva frumos si sa spunem cateva cuvinte dulci, calde. Toata lumea vrea fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poti sa ai un curcubeu fara un pic de ploaie. Mugurele devine floare. In viata castigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este ca inveti. Restul e abur, fum. Se cuvine sa avem ochi care sa vada ce este mai bun si inima care sa ierte ce este mai rau. Nu conteaza cine te-a ranit, ci cine te-a facut sa zambesti din nou. Viseaza ca si cum ai trai pentru totdeauna, traieste ca si cum ai muri maine. Timpul sterge, dar stie sa pastreze, ca nimeni altul, ceea ce trebuie pierdut. Lasa sa treaca ce a fost. Ai credinta in ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dubla personalitate. Viata te poate surprinde oricand. Intr-o clipa s-a terminat totul si te trezesti ca Cineva te apasa pe piept. Resuscitare. Avem destule sa ne spunem, nu-i asa? Modestia este cartea de vizita a omului destept. Nu trebuie sa faci tot drumul pana la destinatie. Fa primul pas si vei sti care este urmatorul. Unui batran maturator de strazi, intr-o dimineata, i s-a prezentat la lucru un tanar care vroia sa invete mestesugul maturatului. Tanarul lua maturoiul in mana, dar cand se uita in departare si zari cat de lunga e strada il apuca descurajarea spunand: „Nu o sa terminam de maturat strada aceasta nici in doua zile, darminte intr-o singura zi. Eu ma dau batut”. Si se aseza trist pe marginea trotuarului. Atunci batranul ii spuse: „Pai nu trebuie sa te uiti in capatul strazii, caci asa nu mai faci niciodata nimic si te asezi deoparte. Mai un vin, mai o tuica, mai o tigara si astepti sa treaca timpul convins ca nu se poate. Nu asa! Ia matura in mana si nu te uita inainte! Priveste doar in jos, da in stanga cu maturoiul, da in dreapta cu maturoiul. Stanga-dreapta, stanga-dreapta si fara sa-ti dai seama ai ajuns in capatul strazii”. Vezi astazi, aici, acum, stanga-dreapta ce ai de facut si fara sa-ti dai seama ajungi la capatul strazii. Inimile la inceput erau gemene. Si nu erau basme. Oamenii au creat legile si au definit partile. Au aparut regulile, pedepsele. Conflictul a schimbat armele pentru a dobori tintele. Armurile de indiferenta sunt spade care impiedica gloantele privirii. Nu se vad ranile, dar curge sangele. E cald si mult. Ñici nu se vad semnele ca s-ar incheia luptele. Ti se pare ca este aproape la fel, dar la un alt nivel. Gresit. Tu nu mai esti cel de ieri si maine nu vei mai fi cel de astazi. Cresti, evoluezi, inveti. Cand dorurile fruntii ti le topesti, in suflet sunt simfonii de lacrimi fara de popas. Nu lasa drapelul negru sa coboare in inima a toamna tarzie… Un vis pierdut e un roman trecut, citit, pus in raft. Treci mai departe. Urmeaza si alte titluri si alte romane. Nu iti este pofta de citit?! Rugaciuni. Se intampla minuni. Sufletele zambesc in felinare uitate de floraresele din colt in soare. Miraj. Plutim usor. Singuratatea este pentru suflet ceea ce este dieta pentru trup. Momente de claritate. Ma uit pe vizor in sufletul meu si nu e nimeni acasa. In tandretea serii patrund incet, tip-til, pe un geam. Tacerea apasa. Seara este ca o pasare ranita. Numar amintiri si scad dezamagiri. Imi asum totul. Ma asez pe jos. In sufletul meu s-a facut racoare. M-as muta intr-unul mai cu vedere spre mare… Aleg sa fac curat, sterg praful si aerisesc. Scutur. Scot toata mizeria, tot gunoiul afara. Lumina. Oxigen. Prea multe cuvinte complicate bune de pus intr-o carte. Am dreptul la soarele de dupa ploi. Aprind un nou foc, incep un nou joc. Eu nu sunt al nimanui. Eu, sunt al Tau Doamne. Sa fim cu sufletele randuite doar de ganduri pline. Lipsa de piper si sare din viata, ne pot pacali cu miere. Sarea in bucate ramane sacra. Iti spun ce vrei sa auzi, spune-mi ce vreau sa aud. Eu fac legatura, tu o desfaci. Am sentimentul acut, atent, direct. Tatuaj pe suflet. Tatuaj pe minte. Am scris „imi pare rau” pe un nor. Am scris „te iubesc” pe o stea ca noaptea sa-ti lumineze odaia inimii. Iubirea nu se tine in buzunar. Iubirea este ca o reactie chimica. Soarele imi zambeste, ma iubeste. Ce iti spun eu tie cand te uiti in ochii mei ? Eu nu ma mai intorc inapoi in viitor. Viata este despre frumusete, despre zambet, despre puritate, despre dragoste, despre… Iarta-i pe cei care ti-au gresit. Nu pentru ca ar merita iertarea, ci pentru ca tu meriti linistea. Incheie fiecare zi cu iertare si un gand bun. Nu conteaza cat de grea este viata ta, maine este o noua ocazie sa o faci mai buna. Fii bun si lucuri bune ti se vor intampla. Emotiile se impart cu cei din jur. Nu lasa conflictul interior sa te macine. Fii puternic! Cine nu iti intelege tacerile nu iti va intelege niciodata cuvintele. Eu nu iti dau nimic din ceea ce nu ai deja. Ai forta interioara sa dai pagina in cartea vietii tale si sa scrii frumos, de la capat cu aliniat. Si nu uita de cele 6 nevoi esentiale: siguranta, diversitate, semnificatie, conexiune-iubire, crestere, contributie-daruire. Indiferent ce-ai fi facut in viata meriti sa fii iubit ! O carte buna, o muzica buna, o discute antrenanta, bucuria in fata naturii si a frumusetii de orice fel dau noblete sufletului. Iubire, atentie, tandrete ! Un prea putin este intotdeauna mai bun decat un prea mult… Dumnezeu stie mai bine decat mine ce vreau. Ce ai tu sa nu-ti fi dat Dumnezeu?! Dumnezeu niciodata nu se grabeste, dar intotdeauna ajunge la timp. Dumnezu nu spune niciodata “Nu!”, ci “Nu Acum!”. E o mare diferenta! Dumnezeu priveste cu ochii iubirii si ai milei nu spre cea ce ai fost, nici spre ceea ce esti, ci spre ceea ce vrei sa fii. Ai nadejde ! Hrisostom Filipescu
Publicitate

“Singurii oameni care percep întregul tablou sunt cei care ies afară din cadru.” – Salman Rushdie

In mijlocul padurii, un grup de brazi se inaltau falnic. Observasera ei ca atunci cand primii fulgi de zapada incepeau sa cada ,veneau oamenii in padure pentru ai lua pe cei mai mai frumosi dintre ei si se tot intrebau “oare ce se intampla?”. Intr-un an insa, un brad ce nu crescuse indeajuns de mare pentru a avea “sansa” sa plece, le-a spus celorlalti cum oamenii vin pentru ai lua si impodobi cu globuri si cristale iar la poalele lor vor aseaza cadouri si ca sunt tratati cu cinste.

Atunci, unul dintre brazi se gandi ca vrea si el sa aiba parte de asa ceva si ca va face tot posibilul sa ajunga in casele oamenilor.

A doua zi , cand grup de negustori ajunsese in padure, bradul nostru si-a ridicat varful spre inaltul cerului si a inceput sa scuture zapada de pe el. Unul din oameni l-a observat si le-a facut semn celorlalti, spunand: “Va face bani buni!” In mai putin de un minut,bradul era la pamant. Prietenii lui se uitau la el si il plangeau, il intrebau de ce vrea el sa fie “impodobit” si “la loc de cinste”? dar in timp ce era tarat spre camion, el le striga :”Ar trebui sa uitati de padurea asta in care nimic nu se schimba! Ati fi putut fi la loc de cinste, ca si mine! Eu am sa stau la caldura, iar voi o sa dardaiti de frig!”

Bradul nostru a fost vandut repede. A ajuns intr-o casa cu multi copii, langa soba. A fost impodobit cum isi imagina, a avut daruri sub poalele lui. Visul i se implinise !

Publicitate

Dar ceva nu era in regula. Apa! Nu avea apa! Nu avea nici radacini! La nici o saptamana de stat in casa, proprietarii au luat hotararea ca este timpul sa scape de el pentru ca umplea casa cu ace uscate. L-au scos in curte, au inceput sa il taie… iar bradul nostru cu o ultima privire aruncata spre grupul de prieteni, a inteles … Este adevarat ca infruntau frigul … dar erau verzi mereu. Asa cum fusese si el odata…

In viata noastra sunt momente in care suntem orbiti de globuri(cariera), de cadourile (banii) si de un loc cald. Poate ar fi bine ca atunci sa ne aducem aminte ca mai presus de orice avem nevoie de apa (iubire) si radacini (suflet).

Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată. – Osho

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Pilde