De Suflet
Pilde

In viata noastra sunt momente in care suntem orbiti de globuri(cariera), de cadourile (banii) si de un loc cald. Poate ar fi bine ca atunci sa ne aducem aminte ca mai presus de orice avem nevoie de apa (iubire) si radacini (suflet).

Publicitate

“Singurii oameni care percep întregul tablou sunt cei care ies afară din cadru.” – Salman Rushdie

In mijlocul padurii, un grup de brazi se inaltau falnic. Observasera ei ca atunci cand primii fulgi de zapada incepeau sa cada ,veneau oamenii in padure pentru ai lua pe cei mai mai frumosi dintre ei si se tot intrebau “oare ce se intampla?”. Intr-un an insa, un brad ce nu crescuse indeajuns de mare pentru a avea “sansa” sa plece, le-a spus celorlalti cum oamenii vin pentru ai lua si impodobi cu globuri si cristale iar la poalele lor vor aseaza cadouri si ca sunt tratati cu cinste.

Atunci, unul dintre brazi se gandi ca vrea si el sa aiba parte de asa ceva si ca va face tot posibilul sa ajunga in casele oamenilor.

A doua zi , cand grup de negustori ajunsese in padure, bradul nostru si-a ridicat varful spre inaltul cerului si a inceput sa scuture zapada de pe el. Unul din oameni l-a observat si le-a facut semn celorlalti, spunand: “Va face bani buni!” In mai putin de un minut,bradul era la pamant. Prietenii lui se uitau la el si il plangeau, il intrebau de ce vrea el sa fie “impodobit” si “la loc de cinste”? dar in timp ce era tarat spre camion, el le striga :”Ar trebui sa uitati de padurea asta in care nimic nu se schimba! Ati fi putut fi la loc de cinste, ca si mine! Eu am sa stau la caldura, iar voi o sa dardaiti de frig!”

Bradul nostru a fost vandut repede. A ajuns intr-o casa cu multi copii, langa soba. A fost impodobit cum isi imagina, a avut daruri sub poalele lui. Visul i se implinise !

Publicitate

Dar ceva nu era in regula. Apa! Nu avea apa! Nu avea nici radacini! La nici o saptamana de stat in casa, proprietarii au luat hotararea ca este timpul sa scape de el pentru ca umplea casa cu ace uscate. L-au scos in curte, au inceput sa il taie… iar bradul nostru cu o ultima privire aruncata spre grupul de prieteni, a inteles … Este adevarat ca infruntau frigul … dar erau verzi mereu. Asa cum fusese si el odata…

In viata noastra sunt momente in care suntem orbiti de globuri(cariera), de cadourile (banii) si de un loc cald. Poate ar fi bine ca atunci sa ne aducem aminte ca mai presus de orice avem nevoie de apa (iubire) si radacini (suflet).

Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată. – Osho

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate