Intr-una din zile un negustor de produse lactate primeste o invitatie de a se prezenta la Judecatorie, fiindu-i intentat un proces de catre un brutar. Omu’, foarte ingrijorat, se tot intreba cu ce o fi invinuit. Brutarul insa stia. Si inca cum…
Il tot banuia pe laptar ca il inseala la cantar cand cumpara de la el unt.
Asa ca nu o data, dupa ce laptarul ii aducea kilu’ de unt si pleca, imediat cantarea marfa, in prezenta unor martori.
Intr-adevar, banuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800, au fost cazuri cand a primit si 750 g de unt in loc de 1 kg.
In ziua judecatii, judecatorul intreaba negustorul de lactate:
– Spune, dumneata ai cantar cu care sa cantaresti untul ce-l vinzi?
– Nu, domnule judecator. Nu am.
– Pai, atunci cum pretinzi ca vinzi untul cu kila?
– Pai, sa vedeti. Eu am o balanta, pun pe o parte a balantei kilu’ de paine ce o cumpar de la brutar, iar pe cealalta parte pun unt pana ce balanta se echilibreaza.
Morala:
“In viata primesti ceea ce dai.”