In ce moduri actioneaza intuitia si cand sa te iei dupa ea

Publicitate

Vrei să ştii cum să rcunoşti intuiţia atunci când îţi transmite semnale? Ei bine, află care sunt cele 10 moduri în care aceasta acţionează, pentru a învăţa să recunoşti mesajele transmise de intuiţie!

Intuiţia intervine atunci când ai nevoie de ajutor în luarea unei decizii, ori când te afli în pericol. Însă pentru ca intuiţia să îţi fie cu adevărat de ajutor, trebuie să recunoşti semnalele transmise de aceasta – Iată, mai jos, lista cu cele 10 moduri în care intuiţia acţionează!

1. Apare senzaţia de furnicături sau ţi se face pielea ca de găină.

2. Ai senzaţia de “fluturi în stomac”, însă într-un mod neplăcut.

3. Vise profetice sau atât de reale încât te dezmeticeşti cu greu dimineaţa, când te trezeşti.

4. Ţi se arată în mod repetat numere precum 11:11 sau 911.

5. Vezi din senin la televizor sau într-o revistă un mesaj care pare să fie chiar răspunsul la întrebarea care te frământă în acele momente.

6. Nu-ţi poţi scoate din cap o melodie cu un mesaj puternic. Dacă analizezi mesajul acesteia, îţi vei da seama că are legătură cu ce ţi se întâmplă.

7. Auzi un zumzet puternic în timpul unei discuţii sau unui eveniment, însă ştii că, de fapt, ţi-l imaginezi.

8. Primeşti, brusc, un sfat care pare să vină exact în momentul potrivit, chiar dacă persoana în cauză nu are habar de ce ţi se întâmplă.

9. Ai o revelaţie în timp ce îţi faci duş, conduci, meditezi sau faci sport. Revelaţia apare de nicăieri, într-un moment în care mintea îţi zboară în diferite direcţii, fără ţintă precisă.

10. Apare brusc senzaţia de rău fie pornind din zona capului, de la o durere puternică, fie din cauza stomacului care îţi creaează probleme.

Aşadar, dacă sesizezi apariţia unuia dintre semnele de mai sus, e posibil ca intuiţia să îţi transmită ceva aşa că trebuie să fii foarte atentă.

In cazul in care simti ca intuitia ta nu este foarte dezvoltata, noi iti impartasim cateva trucuri ce te vor ajuta sa navighezi mai usor prin situatiile in care crezi ca aceasta ti-ar fi de mare ajutor.

Meditatia

Sa presupunem ca ai reusit sa ai o conexiune directa si clara cu ‚frecventa eului tau. Frecventa va fi cu atat mai clara cu cat mintea ta va fi mai limpede si mai pozitiva. Atunci cand un cumul de ganduri iti inunda mintea, aceasta conexiune se bruiaza, facand imposibila transmiterea mesajelor importante, posibilelor solutii ale problemelor tale. Adopta o pozitie corecta si inchide ochii. Concentreaza-te pe respiratie in timp ce inspiri si expiri. Facand acest lucru zilnic, cel putin 10 minute, capacitatea ta de a-ti asculta intuitia se va dezvolta din ce in ce mai mult.

Publicitate

Pastrarea unui jurnal

Nu poate oricine sa pastreze un jurnal in care sa isi transpuna in scris, experientele zilnice. Insa beneficiile scrisului sunt nemasurabile. Daca simti, la inceput poti sa scrii doar povestioare inventate. Cheia este sa scrii zi de zi. Este nevoie de multa disciplina, insa puterea pe care o are aceasta actiune asupra conexiunii tale cu intuitia este foarte mare.

Gandeste in prezent si ai incredere in tine

Daca ramai in trecut sau te ingrijorezi in legatura cu viitorul, vei bruia canalele de comunicare pe care le ai cu intuitia ta. Nu poti schimba trecutul sau controla viitorul. In schimb, ceea ce poti face este sa iti controlezi actiunile, reactiile, perceptiile prezente. Traind in prezent, nu doar ca ca iti face bine emotional, dar are un impact pozitiv si asupra sanatatii tale mentale. Poti transforma orice scop in realitate daca ai incredere in tine. Trebuie doar sa faci aceasta alegere, de a crede in puterile tale in loc de a te lasa acaparata de griji si indoieli.

Nu-ti fie frica sa simti

Te simti frustrata, furioasa si amortita? Astfel de emotii indica un blocaj pe care il ai cu subconstientul tau care doreste sa iti comunice ceva. Incearca sa intelegi si sa refaci conexiunile cu acesta, lasandu-te sa simti ceea ce simti cu adevarat. Nu-ti reprima emotiile.

Asculta-ti vocea interioara

Intuitia ne comunica constant, dar se intampla sa o ignoram. Daca acesta e cazul, schimba asta si incearca sa vezi ce se intampla cand o asculti.

Suntem deseori incurajate sa ne ascultam intuitia atunci cand vine vorba de luarea unei decizii importante. Dar te-ai intrebat vreodata ce este cu adevarat intuitia si cum o poti folosi? Nu ar fi minunat sa avem o voce interioara clara si puternica care sa ne ghideze in toate schimbarile pe care le traim? Din nefericire, ne confruntam zi de zi cu sute de temeri si sentimente, influente sociale si experiente trecute ce pot sa vorbeasca peste vocea intuitiei noastre. Si aici totul tine de noi si de puterea noastra interioara de a le separa si a urma mesajele importante. Nimic bun nu vine fara putina munca!

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Sfaturi
Viata

Probabil fiecare dintre noi s-a intrebat la un moment dat, “de ce permite Dumnezeu ca oamenii sa faca rau?”

Publicitate

Iată o întrebare care frământă pe mulţi: de ce permite Dumnezeu răul? Pus în faţa ei, însuşi Papa Francisc n-a răspuns. Nu pentru că n-a ştiut, ci pentru că n-a vrut sau n-a fost cazul. A fost o tăcere pedagogică sau o întrebare retorică. Răspunsul ar fi oare greu de înţeles şi de acceptat în lumea de azi? Asta e adevărata întrebare.

Preambul. Dumnezeu nu vrea răul

Problema nu e deci răspunsul în sine, ci contextul în care vine. Avem o lume cu mari dezechilibre între libertăţi şi responsabilităţi, între bogaţi şi săraci, între conducători şi conduşi etc. Toate aceste dezechilibre ne pot încurca în pătrunderea răspunsului. Cum? Pentru că ele provoacă răul. Nu Dumnezeu.

Modul de a raţiona al omului contemporan este unul părtinitor, subiectiv, uneori egoist, departe de Dumnezeu. Asta generează răul şi înţelegerea cu dificultate a răspunsului. De aceea, un preambul necesar ar fi să înţelegem corect această situaţie şi să transfigurăm modul de a gândi: „Că sfaturile Mele nu sunt ca sfaturile voastre, nici căile Mele precum căile voastre” (Isaia 55,8). Altfel spus, cu cât mintea noastră intră mai mult în mintea lui Dumnezeu, cu atât vom înţelege mai bine de ce permite Dumnezeu răul.

De ce permite Dumnezeu răul?

Răspunsul este simplu şi divin. Putem să-l formulăm chiar în două versiuni.

1.Dumnezeu nu se poate contrazice pe Sine. Din moment ce a dat omului liberul arbitru, nu i-l poate anula. Dacă omul decide să săvârşească răul, Dumnezeu nu-i poate anula decizia. Dumnezeu permite răul, pentru că omul îl doreşte.

E drept că, din iubire pentru om, a făcut tot posibilul pentru a-l face să înţeleagă că alegerea răului nu e benefică. Ne-a dat raţiune, legi, judecători, prooroci, pilde, avertizări, penitenţă. N-a fost suficient.

Când El însuşi a venit la noi, n-a scăpat nici măcar El de rău, cu toată-i Atotputernicia. Ura umană L-a Răstignit fără vină. Iar Crucea a devenit o formă de educaţie prin suferinţă. A acceptat această răutate şi pentru ca răsplata să fie dreaptă, nu în necunoştinţă de cauză. Căci cei răi, rău vor ajunge. Îndelunga-Răbdare a lui Dumnezeu are totuşi limite. Mai devreme sau mai târziu va fi o Dreaptă Judecată.

Până atunci însă Dumnezeu ne cheamă să fim asemenea Lui. Un om înţelept, sfânt, ar face la fel faţă de semenul său cel rău. L-ar iubi chiar şi când l-ar judeca şi l-ar pune la penitenţă, pentru a-l îndrepta. Iar când va vedea că acesta vrea să se autodistrugă, ar face orice să-l împiedice. Dar n-ar avea cum să-i impună.

A doua variantă de răspuns îmbracă o formă civică.

2.Dumnezeu este democraţie absolută. El iubeşte şi respectă liberul arbitru al fiecăruia dintre noi, în mod egal. Asta generează în societate un echilibru democratic ideal: libertatea mea se termină unde începe libertatea altuia, iar drepturile mele fundamentale sunt fix egale cu drepturile fundamentale ale celuilalt.

Publicitate

Dezechilibrul apare când omul rupe acest echilibru. Aşa apare „răul”, care nu este dorit de Dumnezeu, ci este dorit şi produs de către om. Şi care ar trebui să fie îndreptat tot de către om. Societatea, în ansamblul ei, are datoria sfântă de a păstra ea însăşi echilibrul democratic, prin reguli şi principii specifice.

Dacă Dumnezeu ar interveni, suprimând liberul arbitru, ar însemna să afecteze iremediabil însăşi societatea, pentru că s-ar întâmpla una din două:

a) societatea nu ar mai putea păstra echilibrul democratic din proprie iniţiativă, ci fiind obligată, ceea ce înseamnă că nu s-ar mai justifica libertatea şi scopul ei. S-ar ajunge la dictatură divină.

b) societatea nu ar mai putea practica îndreptarea răului, deci nu şi-ar mai recăpăta echilibrul. S-ar ajunge la autodistrugere.

Prin urmare, este logic-necesar ca Dumnezeu să NU intervină, tocmai pentru a da societăţii posibilitatea de a-şi recăpăta echilibrul şi armonia, desăvârşind ceea ce a primit de Sus: liberul arbitru. Vom învinge răul nu prin evitare la nesfârşit, ci prin auto-control şi stăpânire de sine.

Lucrurile se văd şi mai bine în relaţia părinte-copil. Dacă părintele ar interveni tot timpul peste copilul său, obligându-l şi suprimându-i libertatea, în ce măsură acel copil se mai poate bucura de rezultatele propriilor alegeri, în fond de propria sa viaţă? Căci viaţa nu-i o piesă de teatru, ci este o sumă de alegeri. Dumnezeu nu vrea deloc să fim nişte roboţi, ci oameni liberi. „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”.(Ioan 8,32) Adevărata libertate este cea de a face binele,nu răul

Răul este un rău necesar?

Dacă înţelegem corect cele de mai sus, ajungem la proverbul înţelept „tot răul spre bine”. Căci răul poate avea o valoare pedagogică. Nu înseamnă însă că e necesar sau de dorit. Se poate trăi şi fără el. Dar, inevitabil, apare şi, din fericire, se poate îndrepta. Mai mult, înţeleptul învaţă şi din rău câte ceva. De pildă, motivele pentru care apare şi cum să nu-l mai repete.

Într-o concluzie mai filosofică, Dumnezeu permite răul, pentru că omul nu ascultă de Dumnezeu. Şi atunci, trebuie lăsat să vadă ce i se întâmplă. Ca să se înveţe minte.

Sigur, se poate filosofa mai adânc dacă victimele merită aceasta. Nu merită, dar este un efect logic al interconectării dintre noi. Faptele fiecăruia nu se răsfrâng doar asupra propriei personae, ci şi asupra celor din jur. Aşa cum binele unora se răsfrânge şi asupra celorlalţi (şi e de dorit asta) tot aşa şi răul unora se răsfrânge asupra celorlalţi. De aceea, conştientizarea propriilor fapte este tot o formă de grijă faţă de cel de lângă noi.

De ce avem libertate?

Mai rămâne de lămurit o întrebare colaterală: dacă Dumnezeu ştie că omul poate greşi, de ce i-a mai dat libertatea? Din două motive:

1. Pentru că binele (ca şi iubirea) nu se poate impune, ci trebuie săvârşit din proprie iniţiativă. Doar când poţi fi liber să alegi, te bucuri de alegere şi de roadele ei.

2. Pentru că are încredere că putem reuşi. Dacă vrem.

Preluare: adevarul.ro / Autor: Eugen Tănăsescu

Publicitate
Alte Articole
De Suflet