De ce, cu cât cineva devine mai inteligent, cu atât este mai nefericit sau sărac?” – De multe ori, în lumea modernă, întâlnim oameni care au dedicat o cantitate uriașă de timp, energie și eforturi în diverse domenii ale vieții, dar ei nu s-au ales cu nimic din punct de vedere spiritual.
În cele din urmă, s-au confruntat cu un impas de neînțeles, cu întrebarea: „Cum am putut să depun atât de mult efort și energie pentru dezvoltarea mea, dar nu am devenit mai fericit? Este ceva în neregulă cu mine sau cu lumea asta?”
Totul începe cu dezamăgirea
Revelația personală și individuală a unei persoane, de regulă, începe cu sentimentul de dezamăgire. Această stare este numită “Noaptea neagră a sufletului”. Până la acest punct, evenimentele din viața unei persoane sau aranjat astfel încât reușitele anterioare se prăbușesc brusc, ca un castel de cărți.
Ceea ce credea persoana sau cei în care avea încredere s-au întors împotriva ei. Și acest lucru provoacă un șoc imens, o dezamăgire dureroasă, apoi tristețe sau depresie. Starea mentală grea consumă toate resursele și energia, astfel apare dorința de a se ascunde, de a se feri de lume sau de a fugi undeva.
În lumea exterioară a unei persoane, poate că nu s-a schimbat prea mult, dar în interiorul ei, apele întunecate ale energiilor grele au cucerit totul, atât de tare încât este greu să respiri.
Nu există sentimentul satisfacției vieții. Te simți ca și cum ai fi captiv sub o piatră. O goliciune în suflet. Un sentiment de inutilitate. Lipsa suportului și a susținerii celor din jur amplifică acest sentiment.
Acel vechi tu, pe care îl cunoșteai odată: vesel, naiv și credul, parcă a dispărut… dar totuși este încă viu. În timp ce trupul și sufletul tău sunt atât de obosiți.
Tu nu mai vrei nimic… Toate aceste sentimente pot apărea pe fundalul unei sănătăți absolute, iar singurul lucru care se face simțit fizic este comprimarea undeva în corp și o oboseală totală. Parcă ai fi tras din greu pe parcursul a mii de vieți, iar acum ai obosit, parcă nu mai ai putere pentru asta.
Revelația
În ciuda tuturor obstacolelor, într-o zi va veni momentul acela. Când un mic firicel de soare, cu miracolul găsindu-și o mică deschidere între perdelele întunecate aflate strâns una lângă alta, va pătrunde în cele din urmă. Ca un mic boboc verde prin asfalt.
El va aduce cu el atât de multă speranță, încât un astfel de firicel subțire și fragil, nu ar putea să-i facă față. Și te vei agăța de el. Acest firicel, ca o salvare, va fi singurul lucru care îți va oferi dorința imensă de a trăi din nou și de a respira din plin.
Într-o zi va veni acea dimineață. Acea dimineață în care îți vei găsi în tine puterea de a te ridica din nou. Nu va fi ușor. Pentru că ceea ce îți dorești atât de mult nu va fi posibil din prima încercare.
Vor fi speranțe, acțiuni, mici victorii și inevitabila cădere. Din nou și din nou. Credința în mai bine, evoluția și din nou căderea. Vechile scenarii și sentimente distructive vor bate la ușa ta, pentru care va avea loc o luptă acerbă.
Întunericul nu intenționează să lase pe nimeni să scape ușor. Va încerca să te testeze. Va căuta punctele tale slabe și te va lovi.
Numai să nu te dai bătut și să te întorci la locul tău de odinioară, unde benzi scurte de viață se schimbă neapărat cu cele negre, pentru că cei care îți iau energia nu intenționează să întrerupă această festivitate în numele tău…
Apoi va veni momentul stupid
Aici apare impasul. De fapt, acum, când știi atât de mult și ai înfruntat atât de multe încercări, când simți că ai reușit să învingi multe lucruri în viața ta. Când sincer crezi că ești la 5 minute înainte de victoria ta principală, nu vei observa și nu vei vedea că, de fapt, ești la 5 minute înainte de o cădere spectaculoasă înapoi, în golul absolut.
De ce se întâmplă asta? Pentru că ,,mândria spirituală” este cel mai puternic instrument de influență al întunericului. Dacă nu reușește să se joace cu dorința ta inconștientă de a suferi, atunci se va juca cu sentimentul propriei tale importanțe.
Nu îi pasă ce anume îți poate atrage atenția. Îți va arăta că ești mai deștept decât alții, mai înțelept, mai tare, mai puternic sau mai bun… “Vezi, cei de acolo nu înțeleg nimic, ei nu știu ce trebuie să facă, dar tu știi…” – dulcegăriile șoptite de întuneric va adormi vigilența ta.
Nici nu vei observa cât de repede le vei crede. Iar mai devreme sau mai târziu, totul se va prăbuși din nou. Până când te vei întreba confuz: “Cum se poate așa ceva? De ce am ajuns din nou aici?”
Iluminarea minții
Doar câțiva oameni, ștergându-și genunchii de la încă o cădere, își dau seama brusc că ar fi trebuit să se predea pur și simplu și să elibereze totul. Astfel, reușesc să renunțe la personalitatea lor anterioară și să rămână fără nimic. Să devină doar o goliciune. Aceea pe care doar trebuie să o umpli cu ceva nou.
Oamenilor ca aceștia nu le pasă de opinia celorlalți. Nu le pasă că nu se conformează așteptărilor societății și cu atât mai puțin unor standarde și tipare inventate acolo. Ei vor putea să-și dea jos toate măștile lor anterioare.
Numai cei mai puternici din punct de vedere spiritual sunt capabili să facă asta. Va trebui să rămână absolut goli din punct de vedere energetic. Fără zale și armuri, fără măști artificiale, fără senzația că sunt cineva nou, va trebui să se predea complet și să meargă înainte, având încredere în viață …
Astfel, vocea ta interioară va spune în șoaptă:
-Ghidează-mă Doamne. Eu nu pot să fac nimic fără tine, sunt doar o picătură în această lume imensă. Dar în același timp, sunt ghidul prin care poți crea ceva nou la nesfârșit. Și accept faptul că după aceste schimbări nu mă va mai iubi nimeni, nimeni nu mă va aprecia și poate că nu vor înțelege sau mă vor respinge.
Văd cât sunt de fragil și vulnerabil. Așa că mă predau, pentru că sunt de acord … Sunt de acord să fiu doar eu și sufletul meu. Sunt de acord să merg pe acest drum subțire, care, ca și acea mică rază de lumină, abia a început să se contureze printre obstacolele întunecate construite din experiența mea anterioară de durere interioară.
Apoi se va întâmpla un miracol. Ceea ce nu te așteptai să găsești tocmai pe acest drum. Odată ce te predai, nu vei observa nici măcar că de acum încolo, sfaturile care ți se șoptesc în ureche nu mai sunt de la demoni, ci de la îngeri de lumină. Toate pietrele și obstacolele sunt doar o iluzie care dispare și se dizolvă de la sine sub pașii tăi.
Dar cel mai important – te așteaptă un nou șoc. De data aceasta unul pozitiv. Ceva ce nu te așteptai să întâlnești. Odată ce devii tu însuți, atât de mulți oameni îți vor observa lumina, încât vei fi copleșit.
Ei vor începe să îți spună ceea ce ai căutat atât de mult pe un alt drum, pe calea înșelăciunilor tale. Căutai fără să înțelegi că acolo nu puteai găsi nimic. Acolo unde sunt măști și iluzii, nu există nimic, a fost doar o înșelăciune. Această realizare te va pătrunde cu înțelepciunea și simplitatea sa.
Iar calea pe care mergi va începe în cele din urmă să devină din ce în ce mai ușoară. Vei învăța să fii fericit doar în procesul noului tău drum. Atunci calea ta va începe să fie iluminată de un soare strălucitor, iar vocea ta, care nu se auzea înainte, va sparge un scut imens de gheață, sub care bate inima.
Undeva, în camera cuiva, în spatele draperiilor întunecate ale dezamăgirii, o mică rază de soare a speranței va deveni vizibilă, astfel încât, încă o persoană își va aminti în cele din urmă cât de fericit este să trăiască pe această frumoasă lume.
El își va deschide sufletul și va începe și el propriul său drum adevărat. Soarele lui va străluci din nou, iar nimeni dintre voi, în afară de Dumnezeu, nu va ști că tu însuți ai devenit soarele lui, la fel cum și pentru tine, cineva a devenit, fără să îți dai seama, soarele tău.
Să nu îți pierzi niciodată speranța! Ține minte acest lucru!
