Iata care este istoria zilelor saptamanii si care este cea mai norocoasa zi

Capriciile Capriciile pornesc de la gândul cel rău şi sunt de multe ori semănate de diavoli. Astfel, la unii creştini, diavolii seamănă gânduri rele despre microbi. Datorită acestui fapt, unii creştini se tem să nu se îmbolnăvească dacă sărută sfintele icoane, mâna preotului sau se împărtăşesc cu aceeaşi linguriţă. Ȋnsă de aproape două mii de ani de când se folosesc obiectele de cult, nu s-a semnalat nicio îmbolnăvire sau epidemie. Acest lucru arată cu certitudine prezenţa şi puterea Harului Dumnezeiesc în Biserica Ortodoxă. Dacă cineva este cuprins de frica de a se îmbolnăvi şi se roagă lui Dumnezeu, însemnându-se cu Sfânta Cruce, Harul Dumnezeiesc îl va ajuta să fie sănătos. Iar dacă va stărui în acea frică, pentru necredinţa lui şi prin ispita vrăjmaşului diavol, Dumnezeu va îngădui să se îmbolnăvească. Bolile din închipuire Foarte rău lucru este să creadă creştinul în mintea lui că suferă de vreo boală. Deşi el este perfect sănătos, gândurile acestea îl macină, îl mâhnesc şi-l distrug. Dacă creştinul procedează astfel, va intra în panică şi nu va mai avea curaj să facă nimic, îmbolnăvindu-se, prin aceste gânduri repetate, fără niciun motiv real. Iar unii, din pricina mâhnirii, se întind în pat, nu vor să mai lucreze şi nici să mănânce. Gândul că este bolnav se cultivă încet-încet în inima lui. Pot să existe şi anumite pricini, dar cu siguranţă că gândul cel rău va mai adăuga câte ceva ca să agraveze boala prin sugestii distructive. Referindu-se la originea bolilor Ieroschimonahul Daniil Tudor spunea: „Boala omului este în minte. De acolo pornesc toate bolile sufletului şi ale trupului”. Şi lenea este tot o boală sufletească: „Un frate a venit către avva Victor cel ce petrece întru tăcere în lavra lui zicând: , -Ce să fac, părinte, pentru că mă biruieşte lenevirea? Zis-a lui Bătrânul: -Această boală, fiule, este sufletească. Că precum celui bolnav de ochi din cumplita durere i se pare că vede lumina, iar celui sănătos i se pare că vede puţin, aşa şi cel slab la suflet, din puţintică trândăvie se slăveşte părându-i că este mare lenevirea, iar cel sănătos cu sufletul în ispite se bucură mult”. Boală a închipuirii este şi preocuparea exagerată pentru părerea aproapelui, fie că este sau nu reală. Sihastrul Iosif Athonitul ne spune: „Mare pagubă pricinuieşte la cei începători anticiparea, închipuirea celor zise de aproapele împotriva lor, precum şi reaua dispoziţie. Când oarecare persoană este de faţă şi ştii că te judecă şi te defaimă, este cu neputinţă să nu-ţi provoace prefaceri, oricât ai încerca să nu te schimbi. Ȋnsă după uitare şi după rugăciune pentru el, iarăşi te vei echilibra după reaua întristare”. Gândurile bune în viaţa creştinului ortodox, Viaţa ca o prăznuire duhovnicească, Părintele Daniel de la Rarău

Nu este bine sa te razbuni

Daca ne raportam strict la nivelul nostru de viata, injustetea unui act facut de cineva unei alte persoane s-ar putea rezuma la a-i face un rau,de a-i tulbura acesteia viata, de a o dezechilibra emotional,de a-i face un rau fizic etc. Daca privim la nivel universal,global, noi stim ca Universul nu admite goluri, deci raul despre care am spus mai sus ar putea fi facut pentru a echilibra ceva,un alt rau care s-a produs inainte de momentul analizat. Asta inseamna ca persoana care are calitate de victima, de data asta, a facut ceva unei alte persoane,nu neaparat aceleiasi, ce a produs acest dezechilibru si acum,Dumnezeu a intervenit pentru a restabili ordinea fireasca. Trebuie mentionat aici ca toate fiintele din Univers sunt interconectate,deci un act facut fata de o persoana atrage un al tact care poate veni din alta parte a lumii. Admitand aceasta ipoteza,actul unei razbunari isi mai are sensul ? Deja a intervenit divinitatea,deci omul trebuie sa ramana la locul lui si sa accepte situatia,bine ar fi sa isi ceara si iertare lui Dumnezeu,daca persoanei in cauza nu doreste sa o faca. Doar Dumnezeu da plata si rasplata in cea de-a doua situatie,cand cineva face un rau unei persoane fara ca inainte sa se fi produs un alt rau,acum ar fi primul pas spre dezechilibru. Victima este lovita,spre exemplu. Teoretic, agresorul ar merita si el sa fie lovit si poate ca victima are posibilitatea sa ii aplice si ea loviturile. Ce ar trebui sa faca ? Cum deja am admis ideea ca suntem in faza de prim pas spre dezechilibru,cand victima a fost lovita, agresorul are o datorie fata de Univers. El a produs o turbulenta,o agitatie energetica, o durere fizica si sufleteasca etc. Aceasta datorie il urmareste pas cu pas. Daca intre timp,mai are la activ si alte victime, si fata de acelea a produs aceleasi dezordini energetice,deci datoria fata de Univers a crescut. Daca fiecare dintre victime s-ar razbuna, aparent, lucrurile s-ar echilibra intre ele si agresor,insa pentru a restabili echilibrul,intra in joc mai multe elemente : emotii, sentimente, energie, afectiuni fizice,ganduri etc. ,elemente pe care omul nu le cunoaste in totalitate,el le simte sau le vede doar la nivel superficial. Or, echilibrului restabilit trebuie sa fie perfect si aceste detalii sunt cunoscute decat de catre Dumnezeu. Din acest motiv, omul nu trebuie sa se razbune. El trebuie sa accepte situatia (sa intoarca si celalalt obraz) si sa isi priveasca agresorul cu mila pentru ca el nu stie ce face si ce il asteapta. Regulile divine sunt clare,nu cunosc exceptii si nici intelegere. Toata creatia se supune acelorasi legi si totodata toata creatia beneficiaza de aceeasi infinita iubire divina. Deci,sa-L lasam pe Dumnezeu sa judece si dea El plata si rasplata pentru fiecare. Noi ar trebui sa tinem minte un lucru foarte important : suntem interconectati si o bataie din aripi a unui fluture aici poate declansa un cutremur in Himalaya.
Publicitate

Zilele saptamânii au intrat de mult in constiintele si sufletele oamenilor, incarcate de simboluri si semnificatii. Impartirea timpului a preocupat oamenirea inca din zorii existentei sale.

La inceput insa aceasta impartire era foarte schematica, singura diviziune fiind luna, formata din mai multe zile care se scurgeau in mod firesc, fara sa aiba vreun nume.

Dupa aparitia asezarilor stabile, in special a oraselor, s-a simtit nevoia unei zile speciale destinate negustoriei.

Asa au fost stabilite zilele de târg, a 10-a sau a 15-a din luna. Primii care au hotarât ca aceasta zi sa fie a 7-a din luna au fost mesopotamienii.

Era o zi in care nu se muncea, se organiza piata si aveau loc manifestari religioase.

Babilonienii au decis ca ziua de negustorie să fie la fiecare a 7-a zi din lună. În această zi nu se muncea, dar se organiza piaţa şi aveau loc sărbători.

Evreii le-au urmat exemplul, dar au păstrat această a şaptea zi pentru scopuri religioase. Aşa a intrat ziua de rugăciune în existenţa lor. Tot evreii au dat nume diferite pentru şapte zile, mai bine spus numere în funcţie de ziua lor de rugăciune – ex. miercurea era a treia zi după Sabat, şi tot aşa se continua.

Când egiptenii au adoptat săptămâna cu şapte zile, ei au denumit zilele după cinci plante, Soare şi Lună.

Romanii au folosit numele date de egipteni zilelor: ziua Soarelui, ziua Lunii, ziua planetei Marte, ziua planetei Mercur, ziua planetei Jupiter, ziua planetei Venus şi ziua planetei Saturn. Zi după zi s-a ţinut cont de spaţiul dintre răsărit şi apus.

Romanii au numărat din noapte în noapte, iar cele mai multe naţiuni folosesc acum metoda lor. Şi astfel zilele lunii au primit nume şi au fost împărţite câte 7, până se termina luna calendaristică. Zilele au inceput sa formeze saptamâni, cele 12 luni corespundeau caselor zodiacului iar cele 7 zile ale saptamânii planetelor miscatoare, printre care Soarele si Luna pe care babilonienii le vedeau pe cer.

Sensul, succesiunea zilelor isi gaseau explicatie in mituri de unde si numele de zei pe care, le primeau. In epoca noastra saptamâna este o perioada de sapte zile. Dupa anumite traditii crestine, evreiesti si musulmane, saptamâna incepe in ziua de duminica.

Asa se intâmpla si in Statele Unite ale Americii. In cele mai multe dintre tarile Europei si, in restul Americilor si in alte zone ale globului, saptamâna incepe luni dupa o lista de standarde internationale.

Ideea denumirii zilelor provine din Egiptul antic si Babilon.

Publicitate

Babilonienii sunt primii care au numit zilele săptămânii după principalele planete pe care le zăreau pe atunci în fiecare noapte. Omagiau puterea zeului patron al planetei, care, drept răsplată pentru considerația acordată, își miluia supușii cu virtutea harurilor proprii, fie ele bune sau mai puțin bune.

Cum s-a ajuns sa fie botezate zilele?

Preluate din limba latina, numele zilelor saptamânii sunt conservate ca atare. Popoarele germanice si anglofone au inlocuit insa câteva dintre numele zeilor romani cu cele ale unora proprii, noi rezumându-ne sa dam numai denumirile englezesti.

Lunea – in limba latina. Lunae dies provenea de la o divinitate selenara venerata in aproape toate religiile. Unii ii legau numele de Juno, sotia lui Jupiter, zeita a casatoriilor si familiei. In engleza Monday are aceeasi semnificatie, provenind de la Moon’s day (ziua Lunii).

Martea poarta numele zeului roman al razboiului, Marte. In limbile germanice aceasta a fost inlocuit cu zeul Tyr, având acelasi rol, de unde si numele englezesc Tuesday.

Miercurea, considerata zi buna pentru negot, purta numele lui Mercur, zeul roman care patrona comertul. In engleza Wednesday provenit de la Woden (Eodanaz sau Odin) il evoca pe Odin, zeul suprem din mitologiile germanice.

Joia, ziua cea mai norocoasa din saptamâna, este numita dupa Joe/Jupiter, zeul suprem roman, patronând tunetele si fulgerele. In miturile nordice aceleasi atributii le are zeul Thor de unde si numele englezesc al zilei respective – Thursday.

Vinerea este inchinata zeitei Venera si planetei Venus. Venera, zeita dragostei si a frumusetii, ii determinase pe romani sa faca din aceasta zi cea mai importanta din saptamâna. Germanii o si inchinasera zeitei Frigg, sotia lui Odin, patroana a dragostei si a mariajului, numele englezesc al zilei ei fiind Friday. Pentru crestini insa aceasta este o zi de post si rugaciune fiind ziua crucificarii lui Iisus.

Sâmbata este atât in mitologia germana cât si in cea nordica ziua inchinata lui Saturn/Cronos zeul roman al timpului. Este considerata zi de rugaciune pentru sufletele celor disparuti dintre noi, zi in care prin ritualuri magice se evoca spiritele lor. In engleza Saturday, este o zi de odihna dar si de distractii. Sabatul ebraic este considerat ziua a saptea a saptamânii.

Duminica in lumea romana era inchinata Soarelui – Dies Solis. Acelasi zeu patrona si tarile germanice si anglofone de unde englezescul Sunday si germanul Sonntag. Crestinii au inchinat-o mai târziu lui Dumnezeu – Dies Dominus, devenind in limbile de origine latina Duminica. Este o zi cu interdictii de munca, in care crestinii participa la slujba din biserica si se ocupa de familie si de cei suferinzi.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

 


Publicitate


Alte Articole